LA MULȚI ANI GICĂ HAGI!

Toată gratitudinea Regelui Hagi și o dragoste nețărmurită! Lui și familiei dumnealui! Românii îi sunt datori!

Astăzi este ziua celui mai necontestat fotbalist al tuturor timpurilor, GHEORGHE HAGI și asta pentru că n-a jucat cu Dobrin, Dumitrache, Dudu Georgescu (ca să încep cu litera „D”, dar nici cu Apolzan, Baratki și am putea continua în ordine alfabetică) ci pentru că Domnia Sa, aromân ca și Simona, a fost un lider al echipei României. A ajuns prin muncă, talent și știința jocului să facă antrenori fericiți!. Fiind „leat” cu Domnia Sa, îi doresc REGELUI HAGI multă sănătate, bucurii, să se bucure de fotbal și să trăiască mulți ani! Pentru mine este un TEZAUR! Național!

 Gelu DRAGOȘ, UZPR

Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, România) este un fost fotbalist român, considerat unul dintre cei mai buni mijlocași ofensivi în Europa anilor '80 și '90^[3] și cel mai mare fotbalist român din toate timpurile. Fanii lui Galatasaray l-au numit "Comandante" (Comandantul) și românii l-au numit "Regele".

Supranumit "Maradona din Carpați", Hagi este considerat un erou în România. A fost numit fotbalistul român al anului de șapte ori, și este privit ca unul dintre cei mai buni fotbaliști ai generației sale. Ca un constructor de joc avansat, a fost recunoscut pentru dribling, tehnică, viziune, pase și finalizare.

Hagi a jucat pentru naționala României la trei campionate mondiale în 1990, 1994 (unde a fost numit în World Cup All-Star Team) și 1998, cât și în trei campionate europene în 1984, 1996 și 2000. A avut 125 de prezențe pentru România, al doilea după Dorinel Munteanu, și este pe prima poziție a marcatorilor (alături de Adrian Mutu) cu 35 de goluri.

În noiembrie 2003, pentru a celebra jubileul UEFA, a fost selectat de către Federația Română de Fotbal drept cel mai bun jucător al României din ultimii 50 de ani. În 2004, a fost numit de Pelé drept unul dintre cei 125 cei mai mari fotbaliști în viață, la o ceremonie de premiere a FIFA. Hagi este unul din puținii fotbaliști care au jucat pentru ambele cluburi rivale spaniole Real Madrid și Barcelona.

În 2009, Hagi a fondat clubul român Viitorul Constanța. De asemenea, a înființat Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, una dintre cele mai mari academii de fotbal din Europa de Sud-Est.^[10] În 2021, Viitorul și Farul Constanța au fuzionat, iar Hagi a devenit unul dintre patronii noii echipe, Farul, fiind și antrenorul acesteia.

Cariera de jucător

Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani. În cariera sa, Hagi a evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București, Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray. La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate.

Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile eficace la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizator. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi reușea să depășească ușor mulți adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur mijloace de câștigare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în bune poziții de joc, ceea ce îi permitea fie să paseze decisiv, fie să șuteze cu succes de la distanță.

Echipe de club

1978-1987: Farul Constanța și Sportul Studențesc București

Gică Hagi și-a început cariera în fotbal la echipa de copii și juniori a Farului Constanța, sub îndrumarea lui Iosif Bukossy, fiind oficial legitimat la 13 ani. Doi ani mai târziu, este selectat de Federație în lotul echipei Luceafărul București, care în acea perioadă era practic echipa națională de juniori a Românei, locul unde se formau marile talente. După alți doi ani tânărul Gică se întoarce la Farul Constanța, fapt ce a marcat și debutul său în Divizia A la 11 septembrie 1982. Un an mai târziu se transferă la Sportul Studențesc. Va activa la această formație timp de patru ani, perioadă care a marcat ascensiunea sa în topul fotbalului românesc, fiind doi ani consecutiv golgheter. La 10 august 1983, Hagi își face debutul în echipa națională într-un meci disputat în compania Norvegiei și încheiat cu o remiză albă. Un mai târziu va face parte din lotul echipei naționale care a participat la Euro '84 din Franța. La Sportul Studențesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în sezonul 1985-1986 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie), dar și la 3 calificări consecutive în Cupa UEFA (1983-84; 1984-85; 1985-86).

1987-1990: Steaua

În iarna 1986/1987, Gheorghe Hagi a fost împrumutat la proaspăt campioana Europei de atunci, Steaua București, în vederea cooptării în lotul pentru partida cu Dinamo Kiev din Supercupa Europei. Deși contractul inițial a fost doar pentru acest meci, după ce Hagi a fost autorul singurului gol, victorios, el a fost transferat definitiv.

În cei patru ani petrecuți în roșu-albastru, Gică Hagi s-a consacrat definitiv în fotbalul internațional. Și-a înscris în palmares 3 titluri de campion cu Steaua (1987, 1988 și 1989), 3 cupe ale României în aceiași ani precum și Supercupa Europei din 1987. Cu Steaua a rămas în topul echipelor din Europa, unde a ajuns în semifinala CCE din 1988, echipa fiind eliminată de Benfica și în finala CCE din 1989, pierdută în fața echipei italiene AC Milan (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten). La nivelul echipei naționale, participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia.

1990-1996: cariera în campionatele vest-europene

Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei. Hagi semnase chiar înaintea amicalului Belgia-România, jucat la Bruxelles, cu aproape trei săptămâni înainte de startul Campionatului Mondial din Italia (mai 1990), cu Real Madrid, suma de transfer fiind 400 milioane de pesetas, aproximativ 4 milioane de dolari și devenea în acel moment cel mai scump jucător din istorie cumpărat de Real Madrid. A jucat 2 sezoane într-o echipă cu mulți fotbaliști de valoare, precum Michel, Butragueno și Hierro, iar românul a purtat tricoul cu numărul 10, cel care se acorda, mai ales atunci, celui mai valoros fotbalist al echipei. I-a avut antrenori pe galezul John Toshack, doar pentru câteva meciuri, apoi pe bancă au urmat Alfredo Di Stéfano și Radomir Antić în anul următor. Toshack nu l-ar fi dorit la echipă, iar Di Stéfano nu i-a acordat încredere, astfel că sezonul 1990/1991 a fost unul șters și nereușit, cu doar 2 goluri marcate și un statut mai degrabă de rezervă. Venirea lui Antić a schimbat lucrurile, Hagi devenind jucător de bază. Cu toate acestea, Real a pierdut titlul pe finalul sezonului, apoi a pierdut și Cupa.

În 1992 a fost transferat la Brescia pentru 2,4 milioane de dolari, unde antrenor era Mircea Lucescu iar în echipă se aflau și colegii lui Hagi de la Națională, Dănuț Lupu, Dorin Mateuț, Ioan Sabău și Florin Răducioiu. În primul sezon al venirii sale, echipa italiană a retrogradat în Serie B; în următorul sezon Hagi a contribuit la promovarea echipei în Serie A dar și la câștigarea Cupei Anglo-Italiene (1993-94). După prestația formidabilă de la Campionatul Mondial din 1994 din SUA, antrenorul Barcelonei, olandezul Johan Cruyff l-a cooptat pe Hagi la Barcelona alături de stele precum Stoicikov, Romario, Koeman sau Guardiola. Din 1995 a devenit coleg de echipă cu Gică Popescu și cu Figo. Cea mai frumoasă reușită a lui Hagi pentru Barcelona este golul marcat de la mijlocul terenului într-un meci cu Celta Vigo. Nu a avut o relație prea bună cu Johan Cruyff, motiv pentru care a și plecat la Galatasaray, în 1996.

1996-2001: Finalul de carieră la Galatasaray

Gică se transferă la Galatasaray Istanbul, formația cu care va avea cele mai mari reușite în plan fotbalistic, câștigând o popularitate imensă printre suporterii turci. Câștigă 4 titluri de campion (1996–97, 1997–98, 1998–99, 1999–00), 2 cupe ale Turciei (1998-99, 1999-00) și Supercupa Turciei de 2 ori (1996, 1997), iar în anul 2000 va conduce echipa spre câștigarea Cupei UEFA, sub comanda lui Fatih Terim (în finală a fost eliminat în minutul '94 pentru o lovitură cu cotul asupra lui Tony Adams) și Supercupei Europei, cu Mircea Lucescu pe bancă, performanțe neegalate în istoria fotbalului din Turcia. Sezonul competițional 2000/2001 va fi ultimul în fotbalul activ. Hagi a marcat un gol fabulos în victoria obținută de turci cu francezii de la Monaco, meci desfășurat în acel sezon de Champions League. Reușita a fost votată de microbiști în sondajul UEFA în topul celor mai frumoase execuții din istoria cupelor europene. După meciul Galatasaray – Trabzonspor 4-0 (din etapa a 34-a, ultima, a campionatului Turciei), în care a marcat două goluri (în min. 25 și 44, ultimul din penalty), se retrage din activitatea de jucător. A devenit un idol pentru fanii turci, aceștia scandându-i numele chiar și după retragerea din fotbal și cântând un refren devenit celebru, "I love you Hagi".

La Națională

Hagi a debutat la echipa națională la vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia - România. Până atunci jucase pentru România în echipa de juniori sub 16 ani (4 meciuri), echipa de juniori sub 17 ani (13 meciuri, 1 gol), echipa de juniori sub 18 ani (32 meciuri, 9 goluri) și echipa olimpică (4 meciuri).În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naționale, l-a desemnat pentru prima oară pe Hagi căpitan al echipei naționale. Hagi avea doar 20 de ani și meciul, disputat pe stadionul 23 august împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic - 1986. Evoluția lui Hagi a fost foarte ștearsă și mulți au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câțiva ani căpitanul "de drept" al echipei naționale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur și mai experimentat decât Hagi. Totuși, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al naționalei. A fost de 65 de ori căpitanul echipei naționale, conducând din teren echipa României la 2 Cupe Mondiale (1994 - USA și 1998 - Franța) și la 2 Campionate Europene (1996 - Anglia și 2000 - Belgia și Olanda). De asemenea, a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 - Franța (ca rezervă) și la Cupa Mondială din 1990 - Italia (ca titular).

După Campionatul Mondial din 1998, Gheorghe Hagi decide să se retragă din echipa națională ca după câteva luni să se răzgândească și să joace la Campionatul European din 2000. Hagi a condus România până în sferturi, unde a fost eliminată de Italia. În acel meci Hagi a primit cartonaș roșu în minutul '55 după un fault asupra lui Antonio Conte, devenind ultimul meci sub tricolorul românesc. La nivelul naționalei, era, în acel moment, recordmanul selecțiilor (125), al golurilor marcate (35), al prezențelor pe post de căpitan (62) și al longevității (16 ani, 10 luni și 14 zile).

Pe 24 aprilie 2001 are loc meciul său demonstrativ de retragere (”Gala Hagi”), la București, pe stadionul Național, o selecționată a României înfruntând o selecționată mondială (Stelele Lumii), scorul fiind 2-2. La acest meci au participat 80.000 de fani din toată țara. La eveniment au participat și numeroase personalități ale fotbalului european, printre care Joseph Blatter, președintele FIFA, Michel Platini, foști colegi ai lui Hagi de la Brescia, FC Barcelona, Real Madrid, Galatasaray Istanbul.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a, „pentru rezultatele obținute în perioada 1990—2000 prin participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale și europene de fotbal și pentru întreaga activitate sportivă”. În 2025 a fost decorat cu OrePrima tentativă ca antrenor a lui Hagi a fost la echipa națională în 2001, unde a deținut postul timp de cinci luni. 

Gelu Dragoș, UZPR

Aniversare Ducu BERTZI. LA MULŢI, MULŢI ANI !

S-a născut la Sighetu-Marmaţiei, Maramureş la 21 septembrie 1955.

Parintii sai au fost cadre didactice: Alexandru Bertzi - profesor de matematica-fizica - si Florica Bertzi - educatoare. Tatal lui Ducu s-a nascut in Bucuresti si in perioada razboiului s-a reintors cu parintii in Maramures unde erau toate rudele din partea tatalui. A decedat in 1980, la varsta de 50 de ani. Mama lui Ducu s-a nascut in satul Poiana, comuna Nicoresti-Galati si a fost mutata fortat cu scoala (deportata) la Sighet, pe motiv ca bunicul lui Ducu ar fi fost chiabur (era notar). Parintii lui Ducu s-au cunoscut la Sighet. Ducu a fost primul copil si, la trei ani de la venirea lui pe lume, s-a nascut sora lui, Florica Maria Coman, actualmente medic la Sighet. Mama lui Ducu traieste la Sighetu Marmaţiei.

 La 21 ianuarie 1989 se casatoreste cu Theodora. Au doi copii: Maura si Rares. Theodora este medic si om politic implicat in probleme sociale. Maura a absolvit Facultatea de Stiinte Politice. Rares a absolvit Universitatea Nicolae Titulescu, Facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene, dar si Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative - SNSPA (Comunicare).In 2013 a terminat masterul in Studii Europene la Maastricht.

                                       https://www.youtube.com/watch?v=G037Ld3AspY

La mulţi ani, domnule profesor!

Unul dintre cei mai reprezentativi profesori universitari ai Maramureşului este fără tăgadă prof. doctor în filosofie, cadru didactic universitar la Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, scriitor şi jurnalist Nicolae Iuga. Pe data de 12 iunie îşi serbează ziua de naştere. O vârstă frumoasă pe care nu o arată, domnul profesor fiind mereu ocupat, cu o agendă bogată şi diversă: la facultate, scriere de cărţi şi studii de specialitate, îndrumarea studenţilor la licenţă sau masterat, apoi atenţia acordată familiei din Sighetu Marmaţiei ( unde are un băiat care este şi el dascăl la prestigiosul Colegiu “Dragoş-Vodă” şi Săliştea de Sus, acolo unde a văzut lumina zilei acum 61 ani.

Domnul profesor dr. Nicolae Iuga a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în anul 1978. A urmat studii doctorale la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca, sub îndrumarea profesorului Andrei Marga. A obținut titlul de doctor în Filosofie în anul 2002 cu o teză referitoare la “Etica creștină”.

A funcționat ca profesor titular pe catedra de Filosofie la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmaţiei, din 1978 și până în 1998, după care a predat “Istoria Culturii și Civilizației la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca și mai apoi “Istoria Filosofiei” la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad.

În paralel cu activitatea didactică, Nicolae Iuga a practicat o vreme și jurnalismul, între 1990-2006, un jurnalism independent și uneori de o manieră foarte personală, un jurnalism de atitudine etică și culturală, numai dacă mă gândesc la săptămânalul “Jurnalul de Vineri”, Nord Literar, Paradigme.

La începutul anilor ’80, a frecventat Cercul format la Păltiniș în jurul filosofului Constantin Noica, fapt care a avut o influență decisivă asupra formării sale.

In literatura de specialitate din România, Nicolae Iuga este printre primii care lansează o dezbatere publică asupra ideii de “Etică globală”, aparținând teologului german Hans Kung. A avut o activitate publicistică constantă în revistele culturale din România, fiind cotat de către Andrei Marga ca unul dintre cei mai importanți eseiști contemporani.

Este membru al CIEM Madrid. In calitate de colaborator al acestui Centru de cercetare a elaborat și publicat în limba franceză cartea “Le Cercle et l’Arbre de la vie. Essais sur les racines de l’ésotérisme dans la philosophie antique”. A purtat o îndelungată corespondență cu profesorul american Elie Wiesel, originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1986.De asemenea, Nicolae Iuga a consacrat în premieră, în literatura de specialitate din România, o tratare monografică a ideii de cauzalitate emergentă, așa cum aceasta se manifestă în istorie.

Dintre volumele cu impact deosebit amintesc: “Întoarcerea Casandrei” (eseuri), Ed. Proema, Baia Mare, 1999; “Profesorul și sirena” (eseuri), Ed. Proema, Baia Mare, 2001;, “Filosofia contemporană despre morala creștină”, Ed. Paralela 45, București, 2002; “La porțile Occidentului” , Ed. Proema, Baia Mare, 2003; “Cercul și Copacul. Repere pentru o monografie a esotericului” , Ed. MLNR, București, 2005; “Bisericile creștine tradiționale spre o etică globală”, Ed. Grinta, Cluj Napoca, 2006; “Le Cercle et l’Arbre de la Vie. Essais sur les racines de l’ésotérisme dans la philosphie antique”, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2007, “Un Muzeu de caricaturi”, (analize politice), Ed. Grinta, Cluj Napoca, 2007, “Cauzalitate emergentă în filosofia istoriei”, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2008, “Dumnezeu și mersul Istoriei”, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2010, “Securitatea, Cezarul și sfoara de câlți a lui Elie Wiesel”, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2012.

Nicolae Iuga este titlu de dicționar în: Dicționarul biografic al literaturii române, autor Aurel Sasu, Ed. Paralela 45, Pitești, 2006, p. 810-811.Este expert evaluator în Registrul de evaluatori al ARACIS.

Cărțile lui Nicolae Iuga au fost citate în diverse reviste din țară și străinătate, precum: „Tribuna” (Cluj, nr. 4/2002), „Observatorul cultural” (București, nr. 4/2004), „Adevărul literar și artistic” (București, nr. 17/2005), „Convorbiri literare” (Iași nr. 3/2008), „Gracious Light” (New York, nr. 3/2002, nr. 1/2003, nr. 2/2003, nr. 4/2005), în vol. The Tallest Wooden Church, Detroit, 2003

Autorul este inclus în baza de date EUPHIDAS (European Philosophical Database System).

Cartea lui Nicolae Iuga intitulată “Bisericile creștine tradiționale spre o Etică globală” (Ed. Grinta, Cluj Napoca, 2006) a fost achiziționată de Biblioteca Indiana University, Bloomington, SUA.

A fost invitat și a participat la un Congres științific internațional, la Lisabona, Portugalia  între 25-26 martie 2006, congres organizat de către Universitatea Independentă din Lisabona și Centrul de Studii „Fernando Pessoa”. Colaborează la reviste din străinătate, respectiv reviste cotate ISI.

      Cartea lui Nicolae Iuga intitulată “Un muzeu de caricaturi, analize politice” (Ed. Grinta, Cluj Napoca, 2007) a fost achiziționată de către Standford University, SUA şi de către Biblioteca Națională a Australiei, (vezi: Bookmark, http://trove.nla.gov.au/work153631787)

Mai multe cărți semnate de către Nicolae Iuga sunt menționate în catalogul internațional online WorldCat (www.worldcat.org)

Mai multe articole ale autorului Nicolae Iuga au fost incluse, prin reproducere integrală, în BDI Central and Eastern European Online Library, Frankfurt, Germania, precum și în alte BDI.

Ca recunoaştere a activităţii literare şi universitare, Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” Baia Mare i-a tipărit “Caietul biobibliografic aniversar – dr. Nicolae Iuga în anul 2008.

Este menţionat în lucrările şi articolele de specialitate: Andrei Marga, Prefaţă la "Filosofia contemporană despre morala crestină", Ed. Paralela 45,București,2002;

Vasile Latiș, “Etica creștină privită dinspre filosofie”, în rev. „Mișcarea literară”, Bistrița, nr. 2/2002;

Ioan Alexandru Tofan, “Îndreptățirea filosofiei”, în rev. „Convorbiri literare”, Iași, nr. 12/2002;

Vasile Latiș, “Esoterism și filosofie”, în rev. „Mișcarea literară”, Bistrița, nr. 3-4(15-16)/2005;

Ion Burnar, “O carte orientativă într-o lume debusolată”, în „Informația zilei de Maramureş”, nr. din 20 iunie 2006;

Marian Nicolae Tomi, “În căutarea vârstelor secrete”, în rev. „Nord Literar”, Baia Mare, nr. 6(37)/iunie 2006;

Dragomir Ignat, “Bisericile spre o etică globală”, în „Glasul Maramureșului” nr. 2791/10 iunie 2006;

Eugenia Țarălungă, “Cauzalitate emergentă în filosofia istoriei”, în rev. „Viața Românească”, București, nr. 5/2009;

Ovidiu Pecican, “Goliarzii români”, în „Observator cultural”, București, nr. 635/2012;

Speranța Milancovici, Semn de carte: “Nicolae Iuga, Securitatea, Cezarul și sfoara de câlți a lui Elie Wiesel”, în rev. „Europa”, Novi Sad, Serbia, nr. 10/2012;

Dan Gheorghe Glodan, “Viața e frumoasă, băieți!”, în rev. „Nord Literar”, Baia Mare, nr. 10/2012;

A.I. Brumaru, “Morala creștină”, în „Monitorul de Brașov”, nr. 28.12.2000;

V.R. Ghenceanu, “Despre spiritul în formare”, în „Graiul Maramureșului” nr. din 17.06.2001;

V.R. Ghenceanu, în "Dreptul la singurătate", Ed. Proema, Baia Mare, 2001, p.312;

V.R. Ghenceanu, "Comentarii de sâmbătă", Ed. Proema, Baia Mare, 2004, p. 184-187

Ilie Rad, în "La un ceai cu Stefan Fay", Ed. Institutul european, 2003, p. 105;

Ion M. Mihai, în "Lecturi sublimate", Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2005, p. 202-206.

       Pentru toate acestea şi pentru cât va mai scrie, pentru ajutorul dat în cei cinci ani de studenţie, domnule profesor: Vă mulţumesc! Vă stimez şi apreciez mult! Un sincer la mulţi ani!

Preşedintele României, Traian Băsescu împlineşte astăzi, 61 de ani !

 Presedintele Traian Basescu implineste duminica 61 de ani, fiind sef al statului din decembrie 2004 si aflandu-se la cel de-al doilea mandat. Anul trecut, presedintele si-a serbat ziua de nastere la Vila Lac 1 cu parlamentarii din coalitia de guvernare de la acea data. El declara atunci ca isi doreste de ziua sa liniste. Actualul sef al statului s-a nascut pe 4 noiembrie 1951, in localitatea Basarabi, judetul Constanta.

Este absolvent al Facultatii de Navigatie din cadrul Institutului de Marina "Mircea cel Batran" din Constanta (1976). A fost bursier la Cursurile Avansate de Management in Industria Transportului Maritim, organizate de Academia Navala Norvegiana, pe care le-a absolvit in 1995. Detine brevetele internationale de ofiter de marina comerciala, clasa a III-a, a II-a si a I-a si brevetul international de Capitan de cursa lunga.

A fost ofiter maritim pe nave de mare tonaj ale flotei comerciale NAVROM Constanta (1976-1981), capitan de cursa lunga, comandant al navelor petroliere de mare tonaj "Arges", "Crisana", "Biruinta" - nava amiral a flotei comerciale a Romaniei (1981-1987).

Intre 1987-1989 Basescu a fost sef al Agentiei NAVROM din Anvers - Belgia, iar intre octombrie 1989-octombrie 1990, director general al Inspectoratului de Stat al Navigatiei Civile din Ministerul Transporturilor.

Traian Basescu si-a inceput cariera politica imediat dupa Decembrie 1989. A fost ministru al Transporturilor in guvernele Petre Roman (30 aprilie 1991-16 octombrie 1991) si Theodor Stolojan (16 octombrie 1991-19 noiembrie 1992). In 1992, a fost ales deputat din partea Partidului Democrat (PD), devenind si vicepresedinte al Comisiei de Industrie si Servicii a Camerei Deputatilor.

In 1996, a fost ales deputat PD in circumscriptia Vaslui. Dupa castigarea alegerilor din 1996 de catre Conventia Democrata din Romania (CDR), Traian Basescu a preluat portofoliul Transporturilor in Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 - 11 februarie 1998).

Dupa demisia lui Victor Ciorbea, in urmatoarele cabinete ale CDR - guvernele Radu Vasile (17 aprilie 1998 - 22 decembrie 1999) si Mugur Isarescu (22 decembrie 1999 - 26 iunie 2000) - Traian Basescu a detinut acelasi portofoliu - cel al Transporturilor.

La alegerile locale din 2000, a castigat mandatul de primar al Capitalei in turul al doilea.

In 2000, a devenit si presedinte al Organizatiei Partidului Democrat al Municipiului Bucuresti. In 2001, a fost ales presedinte al Partidului Democrat.

La alegerile locale din 6 iunie 2006, Traian Basescu a fost ales primar general al Capitalei pentru al doilea mandat, candidand din partea Aliantei Dreptate si Adevar (DA) PNL-PD, in cadrul primului tur de scrutin.

La 6 octombrie 2004, in cadrul Conferintei Nationale a Aliantei DA, presedintele PD, Traian Basescu, a fost desemnat candidatul aliantei la presedintia Romaniei, dupa retragerea lui Theodor Stolojan, care invocase motive de sanatate.

A fost ales presedinte al Romaniei in urma celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, din 12 decembrie 2004.

In timpul mandatului sau prezidential, la 16 aprilie 2007, Traian Basescu a fost suspendat de Parlament (intre 20 aprilie 2007-23 mai 2007). A fost reconfirmat prin referendumul din 19 mai 2007.

Traian Basescu si-a depus candidatura pentru un nou mandat de presedinte in 2009. A castigat alegerile prezidentiale, in urma celui de-al doilea tur de scrutin.

La 6 iulie 2012, Traian Basescu a fost suspendat, pentru a doua oara, din functia de presedinte al Romaniei de catre Parlament. A fost reconfirmat in functia de presedinte in urma referendumului din 29 iulie 2012. Curtea Constitutionala a constatat, in hotararea adoptata, ca procedura de organizare a referendumului a fost respectata, insa nu a fost intrunita conditia de cvorum pentru ca scrutinul sa fie valabil. La referendumul privind demiterea presedintelui Basescu prezenta a fost de 46,24% (8.459.053 de persoane), iar dintre cei care s-au prezentat la urne 87,52% (7.403.836 de persoane) s-au pronuntat pentru demitere, iar 11,15% (943.375 de persoane) - impotriva.

Traian Basescu este casatorit si are doua fiice, Ioana, care este notar, si Elena, care detine un mandat de europarlamentar. Preluare AGERPRES

                                                                                     Cristian LAURENŢIU