Se afișează postările cu eticheta ALEGERI PREZIDENȚIALE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ALEGERI PREZIDENȚIALE. Afișați toate postările

sâmbătă, 19 octombrie 2024

Alegeri prezidențiale în Republica Moldova

 


Alegerile prezidențiale în Republica Moldova din 2024 vor avea loc la data de 20 octombrie 2024, ținând cont că mandatul Președintelui Republicii Moldova este de 4 ani și că ultimele alegeri s-au desfășurat în 2020.

Conform Constituției Republicii Moldova, mandatul președintelui este de 4 ani, cu posibilitate obținerii a încă unui singur mandat (în total, președintele poate avea maximum două mandate). Dacă în cadrul alegerilor niciun candidat nu a obținut 50%+1 din voturi, atunci se organizează turul al doilea în care se confruntă primii doi candidați din primul tur, după numărul de voturi. Este declarat câștigător cel care câștigă cele mai multe voturi în al doilea scrutin. Poate fi ales Președinte al Republicii Moldova cetățeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniți, a locuit sau locuiește permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puțin de 10 ani și posedă limba de stat.

Candidații oficiali sunt: Maia Sandu (n. 24 mai 1972), Alexandr Stoianoglu (n.3 iunie 1967), Renato Usatîi (n. 4 noiembrie 1978), Vasile Tarlev (n. 9 October 1963), Irina Vlah (n. 26 February 1974), Ion Chicu (n. 28 February 1972), Andrei Năstase (n. 6 August 1975), Octavian Țîcu (n. 21 August 1972), Victoria Furtună (n. 24 February 1981),  Tudor Ulianovschi (n. 25 May 1983), Natalia Morari (n. 12 January 1984).

În sondaje efectuate înainte de data de 19 octombrie conduce actualul președinte al Republicii Moldova – Maia Sandu.

Cristian LAURENȚIU



vineri, 8 noiembrie 2019

A început votul pentru alegerile prezidențiale din România! Românii din Noua Zeelandă şi Australia au votat primii


 Votul în străinătate pentru alegerile prezidenţiale începe în această noapte, în Noua Zeelandă şi Australia, în condiţiile în care pentru românii din afara ţăril procesul electoral se desfăşoară pe durata a trei zile.
"Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) aduce la cunoştinţa opiniei publice faptul că alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019 au intrat în linie dreaptă: la unele secţii de votare din străinătate, precum cele din Australia şi Noua Zeelandă, cetăţenii români pot să se prezinte la urne încă din această noapte. Reamintim că, potrivit noilor reglementări introduse în legislaţia electorală, la scrutinul prezidenţial din acest an cetăţenii români aflaţi în străinătate au la dispoziţie trei zile pentru a-şi exercita dreptul de vot la secţiile de votare, în ambele tururi de scrutin, conform următorului program: vineri, 8/22 noiembrie 2019, între orele 12-21; vâmbătă, 9/23 noiembrie 2019, între orele 7-21; duminică, 10/24 noiembrie 2019, între orele 7-21", anunţă instituţia într-un comunicat.
Aceasta înseamnă că primul vot va fi exercitat la secţia de votare din Auckland - Noua Zeelandă vineri, la 1:00 noaptea, ora României.
Votul în străinătate se va încheia luni, la ora 7:00, odată cu închiderea secţiilor de votare de pe coasta de vest a Statelor Unite ale Americii.
Pentru aceste alegeri, în străinătate au fost organizate 835 de secţii de votare, lista acestora putând fi consultată pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe accesând ACEST link.
În toate cele trei zile există posibilitatea de prelungire a votării până cel mai târziu la ora 23:59 pentru alegătorii care se află la sediul secţiei de votare la ora 21:00, precum şi pentru cei care se află la rând în afara sediului secţiei de votare.
Potrivit legii, pot vota la secţiile de votare din străinătate cetăţenii români care în ziua alegerilor se află în afara ţării indiferent de motivul prezenţei acestora pe teritoriul altei ţări - domiciliaţi, rezidenţi sau turişti.
Cei care au dorit să voteze la o secţie de votare din străinătate mai aproape de casă au avut posibilitatea să se înregistreze cu această opţiune pe portalul votstrainatate.ro, în această situaţie aflându-se 38.944 de alegători.
Actele pe baza cărora se poate vota în străinătate sunt: cartea de identitate; cartea de identitate provizorie; buletinul de identitate; paşaportul diplomatic; paşaportul diplomatic electronic; paşaportul de serviciu; paşaportul de serviciu electronic; paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic; paşaportul simplu temporar; carnetul de serviciu militar (în cazul elevilor din şcolile militare).
În premieră la un scrutin prezidenţial, la alegerile prezidenţiale din 2019 alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate au la dispoziţie şi varianta de a vota anticipat, prin corespondenţă, pentru această opţiune fiind înregistraţi pe portalul votstrainatate.ro un număr de 41.003 cetăţeni români.
Plicurile cu voturile acestora trebuie expediate astfel încât să ajungă la sediile birourilor electorale pentru votul prin corespondenţă până cel mai târziu la data de 7 noiembrie 2019. Majoritatea plicurilor au ajuns deja la destinaţie şi expeditorii au primit din partea AEP mesaje de confirmare. Cei ale căror plicuri nu ajung până la termenul menţionat, vor fi notificaţi şi îndrumaţi să se îndrepte spre cea mai apropiată secţie de votare.
O altă noutate a alegerilor prezidenţiale din acest an o constituie utilizarea Sistemului informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal (SIMPV), cu precizarea că secţiile de votare din străinătate vor fi dotate cu trei până la nouă tablete, acestea având dublă funcţionalitate: scanarea actelor de identitate a votanţilor şi înregistrarea semnăturii electronice a acestora.
În ţară au fot organizate 18.748 de secţii de votare, lista acestora poate fi consultată pe site-ul www.roaep.ro la secţiunea Management Electoral / Geografie electorală / Registrul secţiilor de votare. Alegătorii pot afla secţia de votare la care sunt arondaţi accesând www.registrulelectoral.ro
Votarea în ţară are loc duminică, 10 noiembrie 2019, între orele 7:00 şi 21:00, cu posibilitatea de prelungire până la cel mai târziu ora 23:59 pentru alegătorii care se află la sediul secţiei de votare la ora 21:00, precum şi pentru cei care se află la rând în afara sediului secţiei de votare.


                                                                                        RGN

joi, 29 martie 2018

La ultimele alegeri prezidențiale, românii au fost victimele unei manipulări de proporții!

Prezumtiva asasinare a lui Dan Mureșan în Kenya, în urmă cu circa doi ani, mă determină să revin asupra unui subiect pe care l-am tratat destul de fugitiv pe pagina mea de Facebook. Ultimele alegeri prezidențiale din România. Să fi fost atunci românii victimele unei manipulări de proporții? Nu cumva manevre tip Cambridge Analytica i-au adus lui Klaus Iohannis, într-un interval record, un plus de aproape 20 de procente? Dacă în Kenya a fost o crimă reală, nu este exclus ca în România să se fi executat o crimă electorală.


O mărturie șoc, făcută sub prestare de jurământ în parlamentul Marii Britanii, zguduie lumea. Unul dintre responsabilii Cambridge Analytica, aflat în misiune în Kenya, Dan Mureșan, un tânăr român, ar fi fost asasinat în urmă cu doi ani. Aveau loc alegeri în Kenya, mizele politice și financiare erau uriașe și iată că, abia acum, succesorul profesional al românului, sub prestare de jurământ, vorbește despre un prezumtiv asasinat. Este posibil. Când vorbim despre Facebook, vorbim despre ceva colosal. Este o afacere colosală. La care participă, într-un fel sau altul, miliarde de oameni de pe întregul mapamond. Fiecare dintre aceștia este „citit”. Despre mine sau despre tine, în memoria Facebook se adună câte cinci mii de caracteristici. Eu nu știu atât de multe lucruri despre mine câte știe Facebook. Sau cei care se folosesc de acest instrument modern. Afacerea este colosală și sub aspect financiar. Să ne gândim că doar într-un interval extrem de scurt de timp, de când a izbucnit scandalul legat de devoalarea datelor personale ale utilizatorilor, Facebook a pierdut pe bursele lumii 100 de miliarde de dolari.
Și, în fine, afacerea este colosală nu numai din perspectiva  competiției comerciale ci și sub aspectul bătăliilor politice. Prin Cambridge Analytica sau alte organizații de acest fel, cetățenii dintr-un stat sau altul sunt analizați și apoi manipulați în favoarea unui partid sau a unui competitor individual. Asemenea tehnici de manipulare au fost mai întâi experimentate în state vulnerabile, iar acum sunt practicate și în state cu democrație consolidată. Și de aici a început de fapt întregul scandal.
Am lansat o ipoteză șocantă. Bazată pe mai multe elemente concrete. Și anume că este posibil și chiar probabil ca ultimele alegeri prezidențiale să fi fost câștigate de către Klaus Iohannis la capătul unei ample operațiuni de manipulare, în care România a fost utilizată ca un laborator. Ca un poligon de încercare. Iată în continuare care sunt premizele pe care îmi bazez întregul raționament.
1). Înaintea primului tur de scrutin, doi candidați erau creditați  prin cercetările de piață, dar și prin analize logice, cu șansele cele mai mari. Victor Ponta și Klaus Iohannis. Încă înainte de a se înscrie oficial în cursa prezidențială, l-am contactat pe Klaus Iohannis și l-am întrebat dacă dorește să-i prezint o strategie de comunicare. La acea dată, în această materie, nu prea funcționa nimic în PNL. Noul președinte al liberalilor a fost de acord. I-am prezentat pentru început o schiță. S-a arătat interesat de dezvoltarea acestui concept. Așa că i-am prezentat în scris o amplă stategie de comunicare. Firește, ea avea în vedere și comunicarea pe rețelele sociale, în special pe Facebook. În continuare, Klaus Iohannis, care nu-și ascundea intenția de a candida la prezidențiale, s-a arătat interesat de implementarea acestei strategii.
2). Au avut loc alegeri interne în PNL, iar eu, înțelegând că nu voi putea conduce Departamentul de Comunicare dacă rămân simplu membru al Consiliului Național, am decis pe ultima sută de metri să candidez pentru o funcție de vicepreședinte. Era însă prea târziu. În plan intern, jocurile erau făcute. Unul dintre noii vicepreședinți, Alina Gorghiu, era cea mai potrivită persoană pentru a conduce acest departament, astfel încât Klaus Iohannis a desemnat-o. Dar cu solicitarea, care mi-a fost trasmisă și mie, de a colabora îndeaproape cu autorul strategiei. Ceea ce s-a și întâmplat.
3). Noua echipă a început să lucreze bine, iar activitatea desfășurată zi de zi, pe tot parcursul zilei, era intensă și începuse să dea rezultate în beneficiul PNL și al lui Klaus Iohannis.
4). Pe neașteptate, Klaus Iohannis, într-una din întâlnirile de lucru, ne-a comunicat sec, în stilul său caracteristic, faptul că nu noi ne vom ocupa de Facebook. Că pagina sa de Facebook va fi făcută de persoane din afara Departamentului de Comunicare, de o echipă în legătură cu care nu a oferit niciun fel de amănunte, care va prelua integral și strategia de comunicare pe rețelele sociale. Am rămas uluit. Nimeni, până în acel moment, nu mai rupsese în două strategia de comunicare. Era de-a dreptul periculos. În tot ce înseamnă marketing, inclusiv în marketingul politic, se știe că nu poți câștiga lansând simultan mai multe mesaje principale. Ori eu nu aveam nicio legătură și nu am avut nici în continuare cu echipa de Facebook a lui Iohannis. Nu mi s-a spus cine sunt acești oameni, cine îi conduce, de unde sunt plătiți. Secretul era absolut. Mi-am imaginat că e vorba despre vreo echipă de tineri din Sibiu, în care Iohannis avea încredere.
5). Competiția, încă din perioada premergătoare campaniei oficiale, era vădit inegală între Victor Ponta și Klaus Iohannis. Notorietatea lui Ponta se apropia de sută a sută. În plus, acesta, prim-ministru fiind, sub pretextul bunei informări a cetățeanului, era prezent de dimineață până seara pe toate canalele de știri. Și era un comunicator mult mai bun decât Iohannis, care a câștigat alegerile citindu-și discursurile de pe două ecrane de promter așezate în stânga și în dreapta microfonului. De aceea, eforturile pentru a-l face cu adevărat competitiv erau uriașe, ele angajând practic într-o cursă nebună întreg partidul. Dar în continuare, pe de-o parte Klaus Iohannis rămânea deficitar în ceea ce privește calitatea mesajelor și modul în care acestea erau servite viitorilor alegători, iar handicapul ruperii în două a campaniei prin preluarea Facebook-ului de către un misterios grup de oameni se traducea în cifre îngrijorătoare rezultate din cercetările de piață.
6). Conținutul paginii de Facebook era slab, mesajele nu aveau în ele nimic percutant sau relevant, dar în mod straniu creștea exponențial numărul vizitatorilor și a celor care apreciau pozitiv ceea ce le transmitea echipa lui Iohannis. Treptat, această pagină de Facebook a lui Iohannis a bătut toate recordurile. Se părea că, într-un număr din ce în ce mai mare românii, nu fac altceva decât să se plimbe pe pagina sa de Facebook. Din această pespectivă, Iohannis a devenit unul ditnre cei mai accesați politicieni ai lumii. Era ceva cu adevărat uluitor.
7). Cu toate acestea, în sondajele de opinie, candidatul PNL stătea în continuare rău. În ciuda rezultatelor spectaculoase pe Facebook, notorietatea lui bătea pasul pe loc. Înaintea primului tur de scrutin, era în urma lui Ponta cu circa 10 procente. În final, avea să-l întreacă tot cam cu 10 procente. Ce s-a întâmplat între timp?
8). Aflând cu uimire că, după ce fusesem achitat, am fost condamnat la închisoare cu executare, m-am dus în aceeași zi la poliție și m-am predat. După care am stat aproape nouă luni în spatele gratiilor. Am aflat că am fost condamnat chiar la capătul unei reuniuni a staff-ului electoral al lui Klaus Iohannis, în care prezentasem, recunosc, cu un optimism exagerat, o analiză a ultimei cercetări de piață. În care identificasem viitoarele grupuri țintă și explicasem cum ar trebui să procedăm pentru a reduce decalajul dintre candidați. Însă ambele tururi de scrutin le-am petrecut în închsioare.
9). Am asistat de acolo la uriașa emoție colectivă, care a fost generată de modul în care a fost organizat votul în străinătate. În sine, lucrurile stăteau la fel de bine sau la fel de prost ca și la alegerile prezidențiale anterioare. De această dată însă, scandalul a fost uriaș. Se pusese în mișcare o uriașă mașinărie prin care românii din Diaspora îi bombardau cu mesaje pe românii din țară, determinând un puternic curent de opinie în favoarea lui Klaus Iohannis și în defavoarea lui Victor Ponta. Iar rezultatul este cel pe care îl știm și care i-a luat pe toți pe neașteptate.
10). Am înțeles că s-a petrecut ceva cu adevărat magic, magia transformându-l pe Klaus Iohannis în câștigător și, respectiv, în președinte. Îmi era clar că avusese loc o manipulare în masă. Nu aveam însă niciun fel de probe. Nici măcar nu conștientizam rolul real jucat de Facebook în această afacere electorală. Eram mulțumit că a câștigat Iohannis. Și astăzi am convingerea că este un președinte mai puțin rău decât ar fi fost Ponta. Chiar dacă suspciciunile mele s-ar fi concretizat cumva, chiar dacă aș fi avut informațiile pe care le am astăzi, ce aș fi putut face de după gratii?
Astăzi însă am o suspiciune rezonabilă, ca să mă exprim în termeni la modă, că piața electorală din România a fost masiv manipulată prin Facebook și că emoția colectivă creată atunci a fost artificială, dar și-a produs efectul scontat, schimbând cursul istoriei recente. Prin urmare, cred că se cuvine să aflăm următoarele:
1). Cine s-a ocupat direct și indirect de pagina de Facebook a candidatului prezidențial Klaus Iohannis?
2). Cine a plătit factura?
3). Există sau nu există vreo legătură concretă între manipulările Facebook, despre care auzim astăzi și care fac obiectul unor vaste investigați la nivel mondial, și alegerile din 2014, care l-au scos câștigător pe Iohannis?
Până la urmă există vreo legătură între ultimele alegeri prezidențiale din România și prezumtiva crimă din Kenya?
Autor: Sorin Rosca Stanescu

vineri, 14 noiembrie 2014

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. DIASPORA

Cei peste trei milioane de români care trăiesc în afara ţării aşteaptă îngrijoraţi ziua votului din 16 noiembrie 2014, după haosul de la primul tur. Duminică au la dispoziţie aproape 300 de secţii în toată lumea.
 Cele mai multe secţii de votare sunt în Italia, unde trăiesc aproape un milion de conaţionali. În medie, într-o secţie ar trebui să voteze cam 20 de mii de oameni. Adică aproape 1.500 pe oră.
Situaţia este şi mai înghesuită în Spania, unde la un număr aproximativ egal de români, sunt doar 38 de secţii. La primul tur al prezidenţialelor, oamenii s-au plâns că sunt prea puţine secţii, şi la distanţe foarte mari.
 După Italia şi Spania, cele mai multe secţii de votare pentru diaspora sunt în Statele Unite ale Americii. 22 de secţii, pentru cei 476.000 de români stabiliţi în America. Cam tot atâţia români şi secţii sunt şi în Republica Moldova. Cu singura diferenţă că țara este de 250 de ori mai mică decât Statele Unite.
În Marea Britanie unde trăiesc în jur de 150.000 de români, au fost amenajate 11 secţii de votare. Prea puţine, se plâng cei din diaspora. Aceeaşi nemulţumire o au şi românii din Franţa, deşi în Hexagon sunt de trei ori mai puţini conaţionali decât în Regatul Unit şi au la dispoziţie 9 secţii.
O situaţie aparte este în Germania. Acolo, deşi sunt de două ori mai mulţi români decât în Marea Britanie au la dispoziţie doar 5 secţii, mai puţin de jumătate din numărul celor din Marea Britanie.

La fel e situaţia şi în Canada. Aici vor funcţiona doar 4 secţii de votare, pentru 200.000 de români rezidenţi.