Sorin Roşca Stănescu: Alo, Iohannis! Alo, Hellvig!

 

Simpatia pe care am avut-o și încă o am față de Eduard Hellvig nu are nicio legătură și cu conținutul editorialului de azi. Și nici disprețul pe care i-l port lui Klaus Iohannis. În definitiv, supun analizei o problemă destul de gravă de stat. De siguranță națională. Florian Coldea s-a vândut sau a fost vândut la bucată autorităților unui stat străin. A devenit consilier pentru siguranță națională al guvernului albanez. Ceea ce este de-a dreptul gravisim.

Cei care în acest moment încearcă să-l apere pe Coldea și să ascundă sub preș responsabilitățile care revin conducerii SRI și președintelui României, invocă în mod incorect, de fapt de-a dreptul perfid, cooperarea din interiorul Uniunii Europene. Vezi Doamne, România ar fi primit sarcina de a ajuta tinerele democrații. Prin vasta noastră experiență în această materie. Așa a ajuns Monica Macovei consultant juridic al guvernului albanez, aparent înșurubată acolo de UE, dar de fapt la presiunile lui George Soros, care intenționa și în final a și reușit să aibă la Tirana un guvern și un președinte marionetă. În mod asemănător, a ajuns și Victor Ponta consultant în probleme de politică internă și externă și probabil și de afaceri. Treacă-meargă! Niciunul dintre cei menționați mai sus nu a răspuns la cel mai înalt nivel de siguranța națională a României. Niciunul nu a avut acces, decât parțial, la secretele deținute de statul român. Deosebirea față de Florian Coldea este fundamentală. Acesta s-a aflat practic la butoanele celui mai important serviciu secret al României. La butoanele SRI. Un serviciu secret care în bună măsură, e drept, în mod mascat, a controlat și Serviciul de Informații Externe, deci spionajul românesc, și serviciul secret al Ministerului de Interne, în bună măsură chiar Ministerul de Interne, și sistemul judecătoresc pe vremea binomului și a faimoaselor protocoale, și o parte însemnată a clasei politice și a presei. La Florian Coldea s-au strâns mai multe informații decât s-au aflat vreodată la dispoziția președintelui României. Ei bine, cu toate aceste informații, Coldea s-a pus la dispoziția guvernului albanez. Cele mai multe dintre efectele acestei legături incestuoase ne rămân ascunse. Dar ceea ce știm, pentru că zilele trecute ne-a făcut o dezvăluire fostul președinte și prim-ministru al Albaniei, este că o parte a expertizei lui Florian Coldea a fost consacrată stabilirii unor legături de tip criminal între cartelurile drogurilor din Mexic și rețelele de trafic din Albania și din România. Acest lucru este extrem de grav. Îmi pot permite să presupun că Florian Coldea i-a îndrumat pe reprezentanții noului guvern socialist, instalat la putere de Soros, cum să se lupte cu adversarii politici utilizând „culoarele justiției”. Adică a exportat ceea ce inventase și aplicase în România. Și ceea ce mai știm în mod cert e că la vedere și în mod cât se pate de oficial a avut un contract cu guvernului de la Tirana și a încasat lunar câte 7.000 de euro. Ceea ce a încasat neoficial în urma traficului cu droguri și altor activități, probabil de tip comercial, nu apare niciunde în scripte. Cel puțin până în acest moment. 

Dar ceea ce știm este suficient. Soția lui Coldea este și ea înșurubată în SRI într-o poziție cheie și a fost obligată prin lege să depună declarațiile de venituri inclusiv în ceea ce privește veniturile soțului. Prin urmare este cu desăvârșire exclus ca Eduard Hellvig, în calitatea sa de director al Serviciului Român de Informații, să nu fi fost informat în legătură cu respectiva colaborare. Atrag atenția asupra faptului că o parte consistentă din bugetul SRI este direcționată către Serviciul de Protecție Internă, care are tocmai rolul de a monitoriza isprăvile unor ofițeri ai serviciului, inclusiv când aceștia sunt rezervă și, prin activitățile lor, pot influența sau altera activitatea generală. Reprezentanții Serviciului de Protecție Internă aveau obligația să-l monitorizeze pe Florian Coldea după trecerea acestuia în rezervă și să raporteze ceea ce au aflat. Prin urmare, Eduard Hellvig are o mare răspundere întrucât, până în momentul în care a demisionat, a omis să reacționeze și să curme activitățile lui Coldea, care aducea prejudicii statului român.

La rândul său, președintele României, Klaus Iohannis, a fost pus la curent cu activitățile lui Coldea și nu a reacționat, deși conduce Consiliul Suprem de Apărare a Țării, sau poate, cine știe, nici nu a fost informat. Pentru că la haosul în care Klaus Iohannis conduce CSAT, nu m-aș mira deloc ca acesta să nu citească cea mai mare parte a notelor informative și rapoartelor pe care le primește. Ceea ce însă nu-l disculpă.

Cei doi, președintele în exercițiu și Eduard Hellvig, director demisionar al SRI, trebuie luați la întrebări de către singura instituție care o poate face. Parlamentul României. Și la pachet cu ei trebuie luat la întrebări și succesorul lui Eduard Hellvig. Persoana aflată la comanda SRI până când, zilele trecute, a început această serie de dezvăluiri.

Autor: Sorin Roşca Stănescu

Sursa: https://corect-news.ro/alo-iohannis-alo-hellvig/

Alo! Aici, Florin Piersic…

 

                                                                                  de Gheorghe Pârja

Textul de față mi-a fost sugerat de o întâmplare recentă. Sună telefonul. Deși era un număr necunoscut, răspund. Se recomandă politicos: sunt impresara actorului Florin Piersic, care ține să vă mulțumească pentru articolul scris de ziua lui. Dar o să vă sune și Florin imediat! Ziua marelui actor este în luna ianuarie, iar mesajul a ajuns la mine în plină vară. Cică, doar acum, o admiratoare din Baia Mare i-a trimis textul meu. Mai apoi, sună iar telefonul. Deși recunosc vocea inconfundabilă a marelui actor, se recomandă: Alo! Aici, Florin Piersic! Și a urmat o discuție mai lungă, conform stilului știut. Evocăm întâlnirile noastre, puține la număr, dintre care s-a lăsat cu un interviu.

Actorul nu prididea să mă ia cu pronumele de politețe. Spre finalul dialogului îmi promite recenta lui carte. După trei zile primesc coletul. În el, cartea „Viața este o poveste…” (Editura Bookzone, București, 2022), autor Florin Piersic. Citesc cartea. Și constat că Florin Piersic scrie exact cum vorbește. Evocă întâmplări savuroase din copilărie, unde stă icoana bunilor lui părinți, Vera și Ștefan Piersic, care poartă pecetea refugiului prin mai multe așezări transilvane, până să se stabilească la Cluj. Unde s-a născut Florin, în 27 ianuarie 1936. Cartea este o mărturisire sinceră a devenirii și împlinirii unui mare actor. Din paginile ei iese un alai de personaje, pe care le-a întrupat cu o forță unică, cu un talent care-i poartă numele. Este actorul hărăzit de Dumnezeu să străbată cu tenacitate și talent cărările anevoioase ale artei scenei și ecranului, până la atingerea sublimului.

Astfel ne face să înțelegem că lumea există în nesfârșita ei splendoare și prin gestul ori trăirea interioară a actorului. Florin Piersic face parte din stirpea rară de oameni ai scenei care au fost încoronați de public cu cea mai lucitoare diademă a omului: iubirea fără margini. Iar coroana nevăzută, care stă pe fruntea Actorului, are distincția luminii transfigurate. Atât de mult s-a întrupat în personaje că este greu să te întâlnești cu Florin Piersic cel real. Volumul se vrea o imagine mai pământeană a Actorului. De la interpretul îndrăgit, la zbaterea interioară, pentru a trimite în lume personaje memorabile, este o ardere intensă.

Actorul ni se destăinuie cu o voluptate profesională care îl individualizează. Ne aflăm alături de un om care sfidează timpul. Energia profesională care pulsează în paginile cărții face parte din iubirea nemărginită față de meserie, față de publicul său. Față de confrați. Are pentru ei un respect aproape religios. Pentru Florin Piersic perimetrul scenei, dar și miracolul ecranului sunt tronuri ale prieteniei. După iubire, prietenia este a doua stare de spirit. Poate ne întrebăm dacă acest om-personaj are și dușmani. Nu știu, poate. Dar jertfa iubirii de oameni este o certitudine. Este o morală supremă a cărții. Apoi mi-l aduc aminte pe actorul român Florin Piersic alături de nume de rezonanță ale ecranului mondial.

Cartea este generoasă și în această privință. Sunt fotografii alături de Antonela Lualdi, Richard Johnson, James Stewart, Amedeo Nazzari, ori Jean Marais. În filme, cu nimic nu mi s-a părut mai prejos decât ei. Ba, uneori, dimpotrivă. Pentru noi, maramureșenii, dar nu numai pentru noi, Florin Piersic rămâne întruparea haiducului Pintea, până la contopirea cu personajul. Cartea amintește acest episod cu accent pe căutarea rapsodului Pițiș. Deși este un actor cu energie debordantă, uneori cu gesturi largi, mie mi-a reținut atenția dimensiunea tragică a unor personaje, precum Peer Gynt, de Ibsen, ori indianul Bronden, din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Și atunci când vrea să ne înveselească, Florin Piersic are o lacrimă lăuntrică, luminată de frumusețea cuvântului. A atitudinii față de viață.

Nichita Stănescu îi spunea Prințule, după prințul Mîșkin, rol îndrăgit de marele poet. Da, el este un prinț al scenei și ecranului românesc. După lectura cărții, mi s-au perindat prin fața privirii secvențe din teatru și film, cu personaje întrupate de marele actor contemporan, Florin Piersic. Despre care actorul nemuritor Radu Beligan scria: „Personajul fabulos de pe scenă, din viață și de pe ecran, care răspunde la numele FLORIN PIERSIC, este, fără îndoială, CEL MAI IUBIT ACTOR din România.” O carte în care Florin Piersic își deschide sufletul, pentru a-l cunoaște mai bine. Reverența pentru o carieră de excepție este și citirea cărții.

Mulțumesc pentru generoasa dedicație, dragă autorule!