Aproape la
capătul puterii
prietenului Ioan
Voicu
Sunt singuratic pe pământ
Mă chinuie demult
tristeţea:
Această toamnă
mohorâtă
Măcinându-mi
tinereţea.
De-aş mai fi
tânăr înc-odată
Să am şi mintea
de acum
Drept ca stejarul
neînfrânt
Aş sta, în
vâltoarea vieţii.
Lângă stâlpul casei mele
Stau pe gânduri,
peregrin,
Într-o neagră
abandonare
Simt că vântu-i
rece şi-i un chin.
Lângă mine stă
durerea
Stau şi gânduri
ponosite,
Singuratic pe
pământ -
Of, ce vremuri o să vină!
Gelu DRAGOŞ