de MIHAI IOVĂNEL
Aurel Sasu a editat o carte neobișnuită.
Se numește Cum mor scriitorii români și inventariază, sub forma unui dicționar, felurile în care au murit diverși scriitori români de-a lungul timpului.
Lucrarea nu e cine știe
ce (inegală, urechistă, inexactă, cu greșeli
ridicole de felul Igiena Floru în loc de Igena Floru), dar mi-a permis să
extrag sinteza de mai jos.
Deci:
F. Aderca a murit
de o tumoare cerebrală, după ce rămăsese paralizat în urma unui accident auto.
Florența
Albu a murit în timpul unei operații
pe cord deschis.
Vasile Alecsandri
a murit de cancer la ficat; din aceeași
cauză au murit Ion Barbu și Ion
Caraion.
Grigore Alexandrescu
a murit petrecându-și ultimii 25 de ani
nebun.
Ioan Alexandru a
murit în urma unui accident vascular hemoragic pontobular suferit în timp ce ținea o predică la Casa de Cultură a
Sindicatelor din Arad, unde însoțise o
delegație de evanghelici americani
numită „Iisus, speranța României”
Dimitrie Anghel
s-a împușcat „în regiunea anterioară
stângă a toracelui, la nivelul celui de-al treilea spațiu intercostal”, cu un revolver Browning de calibru mic. În
prealabil poetul descărcase revolverul în soția
lui, Natalia Negru. Femeia a supraviețuit.
Iată declarația ei:
„Azi-dimineață, pe
la ora 10.30 a.m., eu fiind îmbrăcată, iar soțul
meu în pat încă, am luat hotărârea de a pleca de la vie, zicând soțului meu să mă duc în apropiere, la via
părinților mei, pentru a spune tatălui
meu ca să intervină la divors, și când
am pus mâna pe clanța ușii pentru a deschide ca să ies afară, soțul meu, care de obicei purta asupra sa
revolver, a luat revolverul, ce se afla lângă pat, pe măsuță, și
a tras un foc asupra mea, astfel că în durere am căzut jos, iar dânsul imediat,
sculându-se din pat și cum era
dezbrăcat numai în cămașă, a venit la
mine și, ridicându-mi rochia, a
cercetat că sunt împușcată, astfel că
imediat mi-a pus o compresă rece și
punându-se în pat și-a descărcat un foc
de revolver și asupra sa”.
Natalia Negru fusese soția
poetului St. O. Iosif, cel mai bun
prieten al lui Anghel. În urma divorțului,
Iosif, bolnav, a făcut tot posibilul să moară și
a reușit.
Mitropolitul Antim
Ivireanu a fost înecat, „îmbrăcat în odăjdii”, la ordinul domnitorului
Nicolae Mavrocordat.
A.E. Baconsky a
murit în cutremurul din 1977; la fel au murit Alexandru Ivasiuc, Veronica Porumbacu ș.a.
George Bacovia a
murit de ocluzie intestinală.
George Bariț
a murit de congestie pulmonară.
Nicolae Bălcescu
a murit de tuberculoză; la fel Panait
Cerna, Traian Demetrescu, Iulia Hasdeu, D. Iacobescu, Ștefan Petică, Alecu Russo,
Alexandru Sahia ș.a.
Lucian Blaga a
murit de „neoplasm al coloanei vertebrale, boală hipertonică, miocardiopatie
cronică, tromboflebită recidivantă, tulburări paroxistice de ritm cardiac,
bronho-pneumonie”
M. Blecher a
murit de tuberculoză osoasă.
Eta Boeriu a
făcut stop cardiac.
Dimitrie Bolintineanu
moare în sărăcie lucie la Ospiciul Pantelimon, unde o notă consemna sec:
„Dimitrie Bolintineanu, fost Ministru de Culte, intrat fără haine”.
Stolnicul Constantin
Cantacuzino a fost sugrumat la Stambul din ordinul sultanului.
Dimitrie Cantemir
a murit de diabet.
I.L. Caragiale a
făcut infarct; „suferea de arteroscleroză și
de o gravă malformație a inimii”.
Mateiu I. Caragiale
a murit de congestie cerebrală.
George Călinescu
a murit de ciroză hepatică.
Vasile Cârlova a
murit din răceală la plămâni sau – altă variantă – din dragoste.
Paul Celan s-a aruncat în Sena de pe podul Mirabeau; la
fel Gherasim Luca.
Ilarie Chendi s-a
aruncat pe geam de la etajul al doilea al ospiciului unde se afla internat cu
diagnosticul de paralizie generală și
neurastenie encefalică.
Emil Cioran a
murit de Alzheimer.
Miron Costin a
fost descăpățânat la ordinul
domnitorului Constantin Cantemir, tatăl analfabet al lui Dimitrie .
Ioan Petru Culianu
a fost împușcat în cap în toaleta
universității din Chicago.
Alexandru Davila:
„La 15 aprilie 1915, din motive necunoscute, un servitor îi înfige
dramaturgului un pumnal în tâmplă, în timpul somnului. Victima își revine din comă și mai trăiește 14 ani,
paralizat, într-un cărucior cu rotile”.
Barbu Stefanescu
Delavrancea a murit de angină de piept și
uremie.
Dan Deșliu
a murit înecat în Marea Neagră.
Bucura Dumbravă a
murit de ciumă bubonică în Port Said, pe când se întorcea de la un congres de
teosofie în India. Escaladase gheţarul La Buée din Mont Blanc, fiind prima
femeie care a urcat pe vârful Omu din Bucegi.
Mihai Eminescu a
murit intoxicat cu mercur.
B. Fundoianu a
murit gazat la Auschwitz.
Emil Gulian,
traducătorul lui Edgar Allan Poe, a murit în somn, înghețat, în Siberia, unde ajunsese ca prizonier de război.
Grigore Hagiu a
murit asfixiat de gazele de la aragaz, în timpul unei ierni din ultimul deceniu
comunist.
Nae Ionescu a
murit de inimă. Au circulat zvonuri – probabil fanteziste – că ar fi fost
otrăvit de Carol II.
Nicolae Iorga a
murit împușcat de legionari în pădurea
Strejnic.
Cora Irineu s-a
împușcat (din dragoste, depresie sau și-și).
Nicolae Labiș
a fost călcat de tramvai. Poate Securitatea a jucat un rol.
Virgil Mazilescu
a murit pe WC.
Veronica Micle
s-a sinucis cu arsenic.
Anișoara
Odeanu s-a sinucis.
Alexandru Odobescu
s-a sinucis din dragoste, cu laudanum. Era dependent de morfină.
Anton Pann a
murit de tifos sau de pneumonie.
Iustin Panța
a murit într-un accident de mașină.
Ion Păun-Pincio a
murit de dalac.
Vasile Pârvan a
murit de apendicită.
Marin Preda s-a
înecat cu vomă în timpul somnului.
Deși au circulat
zvonuri fanteziste că ar fi fost împușcat
de ruși după 23 august 1944, Liviu Rebreanu a murit de cancer
pulmonar.
Daniil Scavinschi
(„Daniil cel trist și mic”, cum îi
zicea Eminescu în Epigonii) s-a sinucis cu un opiaceu după ce își pierduse, în urma tratamentului cu mercur,
mustățile enorme de care era teribil de
mândru.
Mihail Sebastian
a murit lovit de o mașină în centrul
Bucureștiului.
Dimitrie Stelaru și-a înscenat moartea la 23 de ani, în 1940.
„Se deschid liste de subscripție pentru
înmormântare, Banca Națională oferă
2000 de lei”. Stelaru moare de-a binelea abia peste 30 de ani.
Ion Stratan s-a
sinucis cu un cuțit.
Ion Trivale a
murit pe front în 1916.
Laurențiu
Ulici a murit intoxicat accidental cu monoxid de carbon pe când se afla în
campanie electorală.
Urmuz s-a împușcat în cap într-un boschet de pe Kiseleff.
Ienache Văcărescu
a murit otrăvit de fostul și viitorul
domnitor Alexandru Moruzi, căruia îi pusese coarne și îi dedicase versuri batjocoritoare.
Beat fiind, Nicolae
Velea a murit înghețat în zăpadă.
V. Voiculescu a
murit de tuberculoză osoasă. Contractase „morbul lui Pott” în timpul detenției înfiorătoare în închisorile comuniste.
Ilarie Voronca
s-a sinucis la Paris. Despre casa unde locuise în București, strada Parfumului nr. 20, s-a scris că ar fi bântuită.
Închei aici cu versurile finale ale unui cântec de Alexandru
Andrieș, despre sentimentul de linişte
în faţa morţii oglindit în folclorul românesc:
„Ăsta nu mai este cântec
Ăsta e măcel”.
Aurel Sasu, Cum mor
scriitorii români, Casa Cărții de Știință, 2017, 304 pag., 40 lei