Academia OJT, un număr de excepţie!

Mihai Cozma, ofiţer român şi proprietarul revistei boemei băimărene „ACADEMIA OJT” ne propune spre lectură numărul 16, septembrie 2017, anul VIII, o revistă tipărită în condiţii grafice excepţionale, care, aşa cum e definită pe frontispiciu, „Apare când poate, dispare repede”.

Am spus că este o revistă de luat în seamă şi având în vedere faptul că editorialul este semnat de Dan Puric, o conştiinţă a intelectualilor români contemporani: „Peste istoria noastră atroce, crudă şi nedreaptă care a marcat acest pământ românesc, întotdeauna a trecut ca un pod o axă neîntinată a demnităţii noastre.”

Cât de mult poate acest om „micuţ la stat” să iubească Maramureşul şi maramureşenii de peste Prut! Că a reuşit să-l invite şi pe marele prozator Ioan Groşan să publice şi să fie prezent în Ucraina. Emoţionat, Ioan Groşan, prietenul lui Ioan Dragoş, a spus: „Iată o expresie care azi pare tot mai învechită, mai vetustă. Oamenii care sfinţesc locul par că au devenit o categorie pe cale de dispariţie, luându-le locul nişte oameni care – cum să zic? – parcă spurcă locul: vezi de pildă, o sumedenie de parlamentari sau de prelaţi prinşi cu mâţa-n sac...”

În pagina a treia, proprietarul şi fondatorul acestei reviste, col.(r) Mihai Cozma, spune răspicat despre identitatea românească: „Deşi trăim vremuri dificile, vremuri în care ideile globalizatoare care circulă în unele medii total neştiinţifice şi antinaţionale care doresc să ne fie ruşine de condiţia noastră de români, chiar dacă unii anafalbeţi ajunşi în funcţii au nesimţirea să spună că minunata limbă română e pe cale de dispariţie (poate asta e dovada faptului că omul se educă din mediul în care trăieşte), identitatea poporului nostru se va menţine atâta timp cât vor mai trăi doi români care să colinde în graiul străbun şi să spună precum nemuritorul Alexei Mateevici «Limba noastră-i o comoară [...] // Limba noastră-i foc ce arde [...] // Limba nostră-i numai cântec [...] // Limba noastră-i graiul pâinii [...]»”, iar noi putem adăuga: IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ E SFÂNTĂ ŞI VEŞNICĂ.

Despre „Comunitatea românescă de la nord de Tisa în ultimele decenii. Noi realizări, noi probleme” scrie emoţionant profesorul Ion Huzău din Transcarpatia.

Într-un stil agreabil scrie şi idei valoroase promovează întotdeauna Ananei Gagniuc, ca și acum, când vorbește despre „Prietenia care generează bucurie”.

Redactorul-şef Cristian Mareş ni-l aduce în prim-plan pe „Mihai Dan din Apşa de Mijloc, memorialist şi delegat al Marii Uniri”.

Prietenul şi colegul Dan Achim de la „Pro Unione” prezintă un material deosebit de interesant, intitulat „Războiul pentru neatârnarea României din 1877 în viziunea lui George Coşbuc”.

Cercetătorul științific de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare dr. Ilie Gherheş are un spaţiu tipografic generos, în care publică studiul „Maramureşul din dreapta Tisei (azi Ucraina), 1 Decembrie 1918 – 26 iulie 1921. Românii rămân între gazde”.

Absolut remarcabile și de impact sunt materialele propuse de către dr. Aurel V. David, Dorel Iurcencu, Elena Shovak, col. (r) dr. Constantin Moşincat, Cristian Mareş.

Îmi fac o datorie de onoare din a multiplica această revistă (prin copiere xerox) şi de a o difuza în rândul cât mai multor români care simt româneşte. Am început să fac acest lucru în colaborare cu doamna profesoară de limba română Lucica Mogoş, cu doamna profesoară de istorie Rodica Prună şi cu doamna prof. Emilia Pop de la Şcoala Gimnazială Mireşu Mare -pentru elevii noştri.

Gelu Dragoş

EDITORIAL - GEORGE POP DE BĂSEŞTI – EFEMER, DAR ETERN

                                      de Col.(r) Mihai Cozma

Unul dintre cei mai iluştrii barbaţi ai neamului românesc, badea George Pop din Băseşti s-a născut la 1 august 1835 în mica Romă de la poalele Codrului, dovedind de mic o ascuţită inteligenţă şi dornic de carte a fost trimis de părinţii săi la Gimnaziul din Baia Mare şi după absolvirea liceului din Oradea, a absolvit cu Magna Cum Laudae Academia de Drept din acelaşi oraş. Personalitate puternică, a reuşit ca la numai 37 de ani să fie ales deputat în parlamentul de la Pesta, din partea Cercului electoral Cehu Silvaniei. S-a impus repede dovedindu-se a fi unul dintre cei mai mari şi mai aprigi luptători pentru ca neamul românesc să dăinuească peste vremuri. Apoi în cadrul unor perigrinări prin localităţile importante ale Ardealului a militat pentru unirea tuturor curentelor politice româneşti sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria, partid care va reprezenta şi va conduce Ardealul spre Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A ajuns în străvechea cetate românescă după un lung drum obositor cu căruţa şi cu trenul şi după o noapte petrecută într-o camera de hotel neîncălzită, văzând căldura cu care a fost întâmpinat de către cei 1228 de lectori, inegalabilul lui suflet s-a încălzit de emoţie şi a spus: ”După ziua asta aştept de 80 de ani. Am venit chiar dacă această cale m-ar costa viaţa, căci acum pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic şi eu ca şi dreptul Simion din Scriptură: "Acum slobozeşte Doamne pe robul Tău în pace.”

Lider a mişcării Memorandiste, mişcare care cerea drepturi egale pentru toţi cetăţenii imperiului Austro-Ungar a fost condamnat la închisoare în celebrul proces de la Cluj Napoca, pe care a executat-o în dura închisoare de la Vatz. În timpul procesului a dat dovadă de bărbăţie şi patriotism, afirmând:”Ceea ce se discută aici domnilor este însăşi existent poporului român……existenţa unui popor nu se discută, se afirmă…….de aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori.”Până la 1 decembrie nu a avut în minte decât marea idee care i-a călăuzit toată viaţa: “Să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis a lui Mihai Viteazu- unirea tuturor românilor celor de-o limbă şi de-o lege într-un singur şi nedespărţit Stat Românesc.”

La mai puţin de trei luni de la Victoria de la Alba Iulia pe 23 februarie 1919, badea George trece în nefiinţă, nefiind lăsat în pace de hoardele ungureşti nici măcar pe ultimul său drum, când oamenii lui Bela Kuhn (de loc din Cehu Sivaniei) au tras cu armele asupra cortegiului funerar!

Duminică, la comemorarea de 95 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui om, domnul primar Ioan Călăuz a onorat boema băimăreană cu invitaţia de a participa la manifestările organizate în acest sens în Băseşti. Delegaţia "Academiei OJT" a fost condusă de sculptorul dr. Ioan Marchiş, omul care a contribuit prin realizarea busturilor lui George Pop de Băseşti la cunoaşterea acestuia în toată România. Şeful culturii maramureşene însoţit de Alexandru Cosma şi subsemnatul au depus o jerbă de flori la statuia din faţa Primărie comunei Băseşti, alături de intelectuali din Maramureş şi Sălaj şi diverşi oameni politici. Activităţile au continuat cu o slujbă religioasă oficiată la Mănăstirea Băseşti. După aceea, în excelenta organizare a primărieI a avut loc în căminul cultural din localitate ceremonialul acordării de titlu de cetăţean de onoare a Comunei Băseşti, printre alţii şi domnilor dr. Teodor Ardelean, col. Pop Ion - Rapidul profesoarei Aurora Puşcaş şi dr. Ioan Marchiş. A urmat un frumos spectacol susţinut de elevii din Băseşti şi Şişeşti, finalizat de dansatorii – celebrii căluşari din Băseşti.

După aceea boema ojt-istă in corpore a profitat de bunătăţile oferite de organizatori, finalul având loc la Ranchul lui Sandu Cosma de la Pescărie, unde bravii luptători ai Academiei au constatat calităţile deosebite ale vinului de Sălăţig.Prin grija URBIS-ului târziu în noapte am ajuns la Baia Mare.

Bade George, îti mulţumim şi în veci să-ţi fie pomenit numele si spirit!!!