Dor de Crăciunul de altădată...
Orice om își
amintește, în această perioadă de vacanțele de iarnă petrecute la țară, dacă
te-ai născut acolo sau ai bunici acolo, când timpul avea parcă alt sens și
spațiu minutar, iar tradițiile erau la ele acasă și aduceau, de fiecare dată,
bucuria, inocența și zâmbetul pe chipul
tuturor, tineri sau bătrâni.
Când spui sărbători
de iarnă, de cele mai multe ori te gandești la zăpada ce urmează să îmbrace
totul în alb, la mirosul de cozonac făcut în cuptorul din cărămidă și neapărat la
colinde, care completează atmosfera de bucurie și emoție sufletească, pe care
abia aștepți să le asculți și să le primești. Acestea mișcă în aceste zile de decembrie pe creștini
și amintesc omenirii întregi că Dumnezeu este în mijlocul nostru, un adevăr
care linișteşte viața noastră. Orice Crăciun trebuie să fie pentru noi o
întâlnire nouă și deosebită cu Dumnezeu Tatăl, astfel încât lumina Sa și harul
său să intre până în adâncul sufletului nostru.
Pentru mine
Crăciunul reprezintă salvarea noastră ca lume, ca nație, ca individ și de aceea
întotdeauna aceasta este cea mai importantă sărbătoare religioasă din an, un
prilej deosebit de a împărți iubirea cu toți cei dragi, cu rude și prieteni.
Anul acesta m-am
pregătit ca niciodată, cu coci, mere, portocale, nuci (detest a le da copiilor
napolitane, cornuri cu ciocolată, dulciuri americănești) și începând cu ora 16,oo
i-am așteptat cu emoție și drag pe toți colindătorii, care sunt tot mai puțini
pe an ce trece.
Au fost în acest an
67 de vestitori ai Nașterii Pruncului Isus. M-am supărat în sinea mea că majoritatea au
venit și au colindat pentru bani. Nici măcar cocul pe care l-am oferit cu drag
nu i-a interesat mai mult decât banii („Banul, ochiul dracului”) așa că cred că
Satan conduce lumea, numai gândindu-mă la războaiele ruso-ucrainean și
Israel-Palestina, la cei din Parlament.
Pe vremea mea,
(1973-1980) gazdele dădeau nuci și mere
din grădina proprie și făceau în cuptor pupeze și coci, iar a doua zi știam cu precizie de la cine le-am primit și
mă bucuram de toate bunătățile cel puțin o săptămână. Eram mândru că am
colindat tot satul. Bunica aduna nucile și apoi la sfârșit de săptămână, îmi
făcea cozonac! Dacă ieșea mai mult, duceam și la verișorii primari: Mărioara,
Crina, Valentin!
Revin la Crăciunul
din Lucăcești anul 2023 și un licăr de speranță am avut când Alexandru, vecinul
nostru, a colindat cu multă dragoste și trăire despre ieslea sărăcăcioasă în
care s-a născut Pruncul Isus și m-a făcut să-mi dea lacrimile.
Despre pruncia mea
( sau cum am putut să colind întreg satul fără să mă doară ceva, la doar 8- 10 ani) mi-am reamintit când i-am
ascultat pe băieții fătului, Vlad și Răzvan Cristian care au colindat impecabil
și răspunsul stelei era identic cu răspunsul stelei de pe vremea mea. M-a durut
faptul că nu au avut parte de zăpada copilăriei mele. Dar Domnul se va întoarce
și înspre ei...
Crăciunul este
minunat prin vestea bună pe care o primim an de an din gura cetelor de
colindători și prin mesajul biblic al salvării noastre ca muritori, așa că
întrebarea dacă „Primiți cu colinda?” era de prisos. Am avut colindători din
satul natal, rudenii ale copiilor din Lucăcești, colindători din Remeți pe
Someș,din Chelința și elevii mei
speciali Razmoș Răzvan, Darvai Casian și David din Tulghieș.
A fost o seară de
Crăciun, care în mare parte seamănă cu societatea de azi, dar dacă ai
inteligența necesară îți găsești și astâmperi setea de Dumnezeu în puținii copii care te
colindă cu drag, cu credință și cu speranța în mântuirea dată de Pruncul Isus, fiindcă
ajungem la vârsta când ne alimentăm emoțiile din amintiri, din tradițiile
sănătoase care rămân adânc săpate în sufletele noastre.
Crăciun fericit!
Dragoș
Gelu UZPR
