Cristian Moisoiu: “Cum aș interpreta rezultatele alegerilor?”

Cum aș interpreta rezultatele alegerilor? Europenii vor stabilitate, vor Europa unită. Chiar dacă extrema dreaptă câștigă ceva teren, centrul rezistă, așa cum zice Ursula. Semnalul, însă, e limpede și nu doar in Franța, unde Macron a fost redus la tăcere, ci și in Germania, Italia, Spania, Polonia, Belgia sau Austria: stabilitate politică, dar nu oricum. Viitoarea Comisie nu mai poate forța ecologismul radical, green deal va trebui temporizat, unele ținte climatice si termenele tranziției revizuite, iar atenția sporită va trebui acordată protejării industriilor tradiționale și menținerii competitivității industriilor europene.

Tefelismul progresist de peste tot primește o palmă dură: e necesar să se înțeleagă că wokismul, politica pro-migratie și derapajul cultural în direcția anulării istoriei și a valorilor tradiționale specifice fiecărei națiuni din Europa nu sunt agreate de majoritatea cetățenilor. Cu cât se forțează agenda progresistă, cu atât reacția conservatoare va fi mai pronunțată. După ani de zile in care drepturile minorităților au acaparat agenda publică, e cazul să ne preocupe mai mult drepturile majorităților. Valurile de crize, inflația ridicată, costul vieții, presiunile de schimbare, de înnoire si dinamica acestor transformări au epuizat publicul larg. E necesar să ne așezăm și să oprim această goană nebună și costisitoare făcută de dragul progresului, al reformei, al incluziunii cu de toate pentru toți. Ce e destul e destul.

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: “Nu vom schimba lumea prin rețelele sociale, ba mai rău, nici nu vom ajunge vreodată să o înțelegem”

 

Am urmărit evoluția rețelelor sociale, inclusiv aceasta pe care ne desfășurăm ideile, și remarc ce rău au evoluat, devenind niște medii foarte toxice. Când au apărut prima dată, pe la sfârșitul anilor 2000, am scris un text, destul de șubred argumentat, mai mult wishful thinking, in care vedeam aceste platforme ca instrumente de constituire a democrației participative. Aiurea, cât de mult m-am înșelat! Sunt două direcții sau fenomene care s-au conturat: radicalizarea taberelor opuse ca valori și concepții și avalanșa de publicitate, deci marketingul corporatist. Sunt cele două mari consecințe, nici vorbă de dezbatere onestă pe teme de interes public, nici vorbă de agenda cetățenilor, doar propagandă și radicalizare, bullying și nevoia de confirmare, însoțite de marketing agresiv de produse sau servicii, teleghidat prin algoritmii de (de)construire a profilului social al individului.

Acum, nu știu dacă mă înșel din nou, dar nu le mai văd niciun viitor. Oamenii, și mă refer la mare parte a indivizilor, nu pot continua să fie actori într-o continuă vânătoare de vrăjitoare, care să le alimenteze permanent stările negative, angoasa, ura, fricile, răzbunarea, resentimentele, anxietatea, senzații pe care le avem pentru că așa e natura umană, dar cu care nu te poți hrăni pentru a duce un trai liniștit, îți macină sufletul și gândurile. Deci, cei mai mulți se vor retrage treptat din astfel de lupte surde, fără sens, purtate in medii virtuale toxice, lipsite de conduită morală și decență, cu oameni cu care in viața reală, de altfel, nu ai nimic de împărțit. Mai sunt și postacii sau boții care fac o treabă angajată de diverse grupuri de interese și ele tot agresive in urmărirea scopului.

In ultima vreme, de când conflictele s-au acutizat, ideologice sau geopolitice, rețelele sociale sunt insuportabile, este o revărsare de ură din toate direcțiile, propagandă desantata, lipsită de orice subtilitate, tabere care se incaieră pe orice idee, opinii tot mai radicale, lipsă de empatie, fobii de tot felul, pe care eu unul le detest. Rar găsești articole bine scrise care susțin idei însoțite de argumente, pentru acelea mai sunt pe aici și nu pentru impresii ale unor autori care cred că se și pricep la toate, nu au argumente sau dovezi, dar au impresii și convingeri, dau predicții despre orice, împart și despart lumea, fac și refac alianțe globale, câștigă războaie in capul lor. Nu sunt un trotinetist naiv și idealist, știu că natura umană este și conflictuală și competitivă, înțeleg credințele, convingerile și prejudecățile oamenilor, înțeleg inclusiv nevoia de teoria conspirației (nu, teoria conspirației nu e argument! Dacă se întâmplă niște lucruri și nu știi cauza lor, nu înseamnă că teoria conspirației îți oferă argumentul de care ai nevoie, nu îți oferă nimic, de fapt nu știi nimic, dar e mai confortabil sa crezi ca știi), dar confruntarea de idei înseamnă altceva decât ce se întâmplă aici sau pe alte rețele de acest tip. S-au dus naibii și standardele comunității cu care ne – a agresat platforma ani de zile și ce a rămas nu este deloc calitativ sau educativ, nu e informație, ci mizerie, dezbaterea a fost ucisă prin vehementa participanților, radicalizare și prin algoritmii care marginalizează opiniile incorecte politic si le izolează în feed. Recunosc că de multe ori am căzut și eu in plasă și regret sincer că m-am lăsat purtat de val in dispute prea puțin amicale cu oameni pe care îi cunosc sau nu îi cunosc in viața reală. Rămân aici active in cele din urmă numai taberele radicale și publicitatea de proastă factură. Or, asta va duce la dezangajarea publicului larg utilizator. Și într-un fel, e mai bine să ne vedem fiecare de viață in lumea reală, fiind conștienți că nu vom schimba lumea prin rețelele sociale, ba mai rău, nici nu vom ajunge vreodată să o înțelegem.

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: “Așa că ciocul mic și citiți coduri!”

 

Scoaterea casierilor din hipermarketuri n-ar trebui sa însemne o problemă pentru o țară cu o economie concurențială. Pentru că nu ar face decât să lase loc magazinelor de producători sau de familie. La fel cum funcționează in toată Europa de Vest și nu numai. La noi, in schimb, arată doar cât de limitată este piața, in sensul avantajelor anticoncurențiale care le-au fost acordate hipermarketurilor, ajungând până la poziție dominantă, dependența consumatorilor de produsele oferite in aceste spații comerciale, manipularea prețurilor (mascată sub forma unui marketing necinstit și a înțelegerilor dintre retaileri), blocarea accesului la piață a producătorilor interni prin lanțurile de aprovizionare.

In mod normal, dispariția casierilor in hipermarketuri n-ar trebui să fie o problemă, pentru că este strict o alegere managerială de optimizare a costurilor și dacă oferta ar fi suficient de diversă, clientul nemulțumit de scoaterea casierilor s-ar orienta spre micile magazine. In România, însă, nu are de ales, este un consumator captiv marketingului si poziției dominante a hipermaketurilor, consumăm prost și scump, iar optimizarea lor înseamnă doar supraprofit (costurile pe care le reduc hipermarketurile se încarcă suplimentar in sarcina clientului cu un cost de oportunitate) determinat de condițiile neconcurențiale de care beneficiază. Consiliul Concurenței nu are cum să observe asta pentru că e depășit de situație și pentru că oricum e pus acolo doar de paravan pentru neoliberalism, pentru a mima o regulă a pieței, când nu e de fapt nicio regulă, dimpotrivă, e regula peștele cel mare il inghite pe cel mic. Așa că ciocul mic și citiți coduri!

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: „Cât de orb să fii să nu vezi că ne dăm foc propriei civilizații exact cum Nero a dat foc Romei?”

Sunt oameni care nu mai tolerează, domnule, să stea la masă cu alții care nu s-au aliniat regulilor si drepturilor in care cred ei, sectarii. Acestia sunt adepții absolutismului democratic, iar cine nu e cu noi, il izolăm. Unde îl izolam? In restul de 6 miliarde de oameni care nu sunt cu noi, să stea acolo izolați. Izolăm Rusia, izolăm China, izolăm Turcia, India, mai ziceți.

Oare cine i-o fi învățat atât de puriști? Câteodată mă minunez cum de am apucat vremurile astea, să traiesc numai printre sfinți. Sfinți care trăiesc cu impresia că dacă au început să dărâme statui și să șteargă istoria, înseamnă că au și spălat păcatele țărilor lor ajunse mari puteri coloniale prin jaf, războaie de ocupație și masacrarea populațiilor băștinașe. Iar acum ei se cred superiori moral.

Cât de orb să fii să nu vezi că ne dăm foc propriei civilizații exact cum Nero a dat foc Romei? Că economia se va distruge, praf și pulbere se va face. Că degeaba anunți cu surle si trâmbițe că vei realiza tranziția verde si digitală in 10 ani, când tu vei respira de fapt același aer ca și restul planetei și degeaba îți distrugi economia azi, dacă efortul și angajamentul spre această direcție nu e comun. Iar deglobalizarea înseamnă sfârșitul efortului comun, nu va fi niciun aer curat, va fi o competiție acerbă pentru resurse si capital. Si ce sa vezi, resursele pentru a face tranziția verde si digitală nu prea se găsesc in Europa si America, ele sunt predominante in Asia, Africa, Rusia, zone “izolate” care îți put. Deci, cu ce faci tu tranziția ca să respirăm aer curat in Europa, dacă te izolezi exact de cei care dispun de resursele de care tu ai nevoie? Moraliștii puritani nu stau însă de vorbă. Ei ii izolează și ii pedepsesc de nu se văd pe cei care nu respectă drepturile si regulile internaționale in care cred ei.

Sunt multe aspecte care țin de realismul in relațiile internaționale (dar care pute, de asemenea, puriștilor, ei dărâmă statui, nu stau de vorbă), până la economie politică, dependența de importul de resurse minerale și de energie, lanțurile de aprovizionare, tehnologie, intr-un cuvânt, globalizare, care ne dovedesc, cu pixul in mâna, că ne dăm foc civilizației, urmând orbește niște ideologii absolutiste vest-centriste care au devenit o nouă religie, religie ai cărei adepți se comportă ca o sectă.

Nu poți pretinde că prețuiești viața, umanitatea și să crezi că numai tu ai înțeles sensul vieții, că deții rețeta adevărului și a virtuții, iar toți ceilalți de pe planetă care nu se uniformizează cultural sunt niște sălbatici cu care tu nu stai de vorbă. Aroganța asta o să ne coste, nu pe noi, românii, pentru că noi vom fi tot in bătaia vântului, așa cum am fost mereu in istorie si sunt convins că ne vom undui după cum bate vântul, dar va costa ceea ce denumim ca civilizație occidentală.

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: „Cred că lui Zelensky ar trebui să i se explice tranșant care sunt limitele”

 

Dinspre partea occidentală, cred că lui Zelensky ar trebui să i se explice tranșant care sunt limitele. Întreaga lui campanie de comunicare este construită pentru a ne atrage pe toți in acest război, care a cuprins țara sa. Un asemenea demers ar fi o demență mai mare si decât demența invaziei lui Putin. Un război NATO-Rusia ar fi un masacru inimaginabil, cu potențial de distrugere a vieții pe întreaga planetă. Judecând riscurile așa cum sunt, trebuie să ne menținem in zona rezonabilității. NATO nu are nici obligația, iar membrii săi nici dorința, de a intra in război cu Federația Rusă.

 NATO este o alianță defensivă, iar Federația Rusă nu a atacat pe vreunul dintre membrii acesteia. Așa stând lucrurile, campania lui Zelensky de sensibilizare a opiniei publice occidentale, purtată până la punctul de a accepta inimaginabilul, trebuie oprită sau măcar contracarată. Nu mai discutăm că propaganda de război, dezinformările fățișe, venite inclusiv dinspre partea ucraineană, (cum a fost și cazul așa-zisului atac cu rachete la centrala nucleară, care nu a existat, dar a ridicat nivelul de panică a întregii lumi la limita de avarie), nu ajută cu nimic poporului ucrainean. Toate aceste instrumente fac parte din arsenalul de luptă, înțelegem asta, dar hai să nu infestăm toată planeta cu virusul războiului, pentru că nu avem un vaccin care să ne mai scape. Acest conflict trebuie să rămână unul localizat și, într-un final, neutralizat. Ințelegem disperarea si durerea pricinuită Ucrainei si poporului ucrainean de acest război cinic și nedrept declanșat de Rusia lui Putin. NATO, însă, impreună cu statele membre, trebuie să acționeze in acord cu scopul alianței și intr-un mod care să conducă la dezamorsarea conflictului și limitarea pierderilor de vieți omenești. Intrarea in război a NATO pentru Ucraina nu este și nu poate fi in folosul poporului ucrainean, ci mai rău, ne-ar duce într-o spirală a conflictului cu potențial distructiv pentru întreaga lume, or asta nu are cum să fie nici de folos Ucrainei, nici rezonabil.

 

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: „Alegem să invrajbim populația, vaccinați contra nevaccinați, tineri contra bătrâni, foarte frumos și să discriminăm pe criterii sanitare”

 

Din aceeași categorie, ce nu ne spun autoritățile.

După cum se știe, categoria de vârstă cea mai afectată de covid-19 este cea peste 60 de ani.

85% dintre decesele inregistrate de covid sunt din această categorie de vârstă.

Aflăm, printre rânduri, că numărul persoanelor peste 60 ani vaccinate este sub 1 milion. Asta înseamnă că un procent de sub 30% dintre persoanele peste 60 de ani si doar 20% peste 80 de ani au primit vaccin, deși sunt categoria cea mai vulnerabilă.

In țările occidentale, procentul de vaccinare pe această grupă de vârstă este de peste 95%, in multe țări fiind 100%.

Cum a țintit statul român categoria cea mai vulnerabilă? Nicicum, ba, dimpotrivă. Statul român a avut grijă să impună restricții populației active, a avut grijă să limiteze circulația de noapte, vrea să introducă certificat verde de vaccinare la angajați, să limiteze accesul celor nevaccinați la mall, pe stadion, la concerte, in instituții publice, la piscine, deci, in general, să limiteze accesul persoanelor active, pentru că vârstnicii frecventează mai puțin aceste locuri.

Ce a mai făcut statul român? Păi, tot statul român a finanțat cu bani publici televiziuni precum A3 sau Rtv, foarte frecventate de această categorie de vârstă, care televiziuni timp de luni de zile au dus o campanie antivaccinare deșănțată, cu pseudo-vedete care la ceas de seară, zi de zi, revărsau teorii conspiraționiste cum ne omoară stăpânii lumii cu aceste vaccinuri. Statul român a plătit aceste vedete să dezinformeze, in timp ce acum ceartă populația că nu se vaccinează.

Dincolo de asta, care este rostul certificatului verde, câtă vreme categoria de vârstă cea mai vulnerabilă la covid rămâne in continuare cu cel mai mic procent de vaccinare, deci expusă la îmbolnăviri grave? De ce să interzici tinerilor sub 25 ani să vadă un film la cinema, să meargă la un concert sau la un meci, de ce le restrângi studenților dreptul la educatie, dacă nu sunt vaccinați, câtă vreme ei nu sunt afectați practic deloc de această epidemie? Nu este asta o decizie ipocrită și inoportună?

Mergem mai departe: o mare parte din populația vârstnică trăiește in mediul rural. Sunt zone in care oamenii se află foarte departe de centrele de vaccinare, se deplasează greu sau nu au acces deloc. In orașe trăiesc 1,5 milioane de pensionari singuri. Mulți dintre aceștia nu se pot deplasa pe distanțe mari, nu ii ajută nimeni. Ce au făcut autoritățile ca să ii vaccineze pe cei vulnerabili care nu se pot deplasa? Cum au cooperat cu primăriile si autoritățile locale pentru a ii identifica si ajuta in avea acces la vaccin? Au făcut ceva? Nu. Alte țări cum au ajuns la 95% vaccinarea vârstnicilor iar noi la 30%? E vina populației sau e o problemă structurală si de organizare a vaccinării?

In schimb, alegem să invrajbim populația, vaccinați contra nevaccinați, tineri contra bătrâni, foarte frumos și să discriminăm pe criterii sanitare, limitând drepturi fundamentale, cum sunt cele la muncă, la educație sau liberă circulație. De ce, când eșecul este al autorităților, care nu au țintit deloc grupele vulnerabile?

 

Autor: Cristian MOISOIU

Cristian Moisoiu: „Fotbalul tip corporație își arată limitele”

 

Puteți ține șirul vedetelor care s-au făcut de râs la acest campionat european? Eu le-am pierdut șirul. Echipele mari joacă foarte slab. Fotbalul tip corporație își arată limitele, jucătorii sunt obosiți, plictisiți, au impresia că joacă numele în locul lor. Poți număra pe degete meciurile care au mai arătat ceva fotbal. Un campionat ratat, parțial din cauza pandemiei, parțial din cauza UEFA, care a ales o formulă de organizare complet neatractivă, împânzind campionatul în toată Europa și nicăieri.

Echipele sunt nevoite fie să parcurgă distanțe mari, fie să se confrunte cu reguli de pandemie. Spectacolul din tribune lipsește, suporterii sunt supuși unui regim draconic, de adaptare la condițiile de pandemie, cu imunizare și teste, putini sunt cei dispuși să facă un efort material și psihic suplimentar pentru a fi alături de echipele lor.

Un campionat de fotbal eșuat, venit pe un fond de criză, dar prin care putem vedea ce reprezintă globalizarea (sau europenizarea) forțată, vedem limitele: un model în care nu lipsesc marile corporații, nu lipsesc marile vedete, dar care sunt prezente doar cu imaginea, cu vânzările, dar nu și cu sufletul, este prezentă tehnologia digitală, dar ne lipsește publicul, în care este mimat spectacolul, dar lipsește fenomenul.

Fotbalul este imaginea fidelă a vremurilor pe care le trăim, mult show, dar puțin spirit.

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: „Supunerea statalității României unei presupuse ordini suprastatale europene este o eroare de logică și coerență politică.”

 

Supunerea statalității României unei presupuse ordini suprastatale europene (pe care nu știm să o numim astăzi, pentru că ea nu există sau există doar parțial) este o eroare de logică și coerență politică. Cei care marșază pe ideea abandonării totale a suveranității României, cedând prerogativele constituționale către forurile jurisdicționale ale UE (cum este cazul recentei polemici a prevalenței deciziilor CJUE în fața deciziilor CCR) comit o eroare logică, nu doar un act de trădare.

Susținând că România este supusă întru totul guvernanței europene, admit că România este neguvernabila din interior și își declină astfel competențele. Dincolo de absurdul acestei supoziții, care iese din sfera prevederilor tratatelor UE, care ar fi atunci puterile statale ale UE care ar prelua funcțiile de guvernare ale României? Să presupunem că România își cedează complet rolul și funcțiile statului către UE. Cine le-ar putea prelua? Cine ar asigura separarea puterilor în stat? Care ar fi garantul? Cine ar asigura funcțiile executivă, legislativă, judecătorească? Cine ar mai garanta pentru eficacitatea și buna guvernare a României?

Din punct de vedere democratic, cetățeanul român încredințează prin vot guvernarea statului unor reprezentanți politici. Aceștia fac parte din sistemul pluripartit intern actual. Între structura și funcționalitatea actuală ale UE și răspunderea față de cetățeanul român votant este încă o distanță enormă. Avem doar acele alegeri europarlamentare, dar trimișii români în Parlamentul European nu acoperă decât parțial prin mandatul lor agenda cetățeanului român, dat fiind proporția acestor mandate în cadrul forului legislativ european. În al doilea rând, funcția legislativă a PE este împărțită cu cea a Comisiei, acolo unde cei numiți în funcții nu au niciun fel de corelație cu procesul democratic din România, iar numirile respective țin cont în principal de distribuția echitabilă a funcțiilor între statele membre.

Pentru că ordinea actuală stabilită în cadrul UE este una a echilibrului de forțe între statele membre, cu garanția din partea puterilor statale care controlează politic principalele instituții europene, cetățeanul român nu are niciun fel de pârghie prin care poate controla democratic efectele acestei presupuse guvernări și cedări de suveranitate. Altfel spus, deciziile pe care Germania sau Franța le iau în ceea ce le privește, ca principale forțe statale în cadrul UE și care influențează în oarecare măsură deciziile Consiliului, pot influența într-un mod semnificativ guvernarea României, fără ca cetățeanul român sa aibă vreo pârghie de reacție sau răspuns la aceste decizii.

Eroarea logică merge și mai departe întrucât, nefiind încă o uniune politică, deciziile UE se repercutează asupra României în mod confuz, incoerent, pentru că una vrea Germania, altceva vrea Franța, Olanda, Comisia Europeană șamd.

Cum ar putea Comisia Europeană să decidă în privința alocărilor bugetare ale României, a politicii fiscale, a politicii de apărare și securitate, când în interiorul Uniunii nu există o uniune fiscală, iar dimensiunea militară și de securitate este pasată statelor membre și raporturilor lor cu NATO sau in alte aranjamente?

Deși ne punem toată încrederea în avantajele integrării europene, încă nu s-a demonstrat că guvernanța europeană poate oferi României premisele dezvoltării economice, a recuperării decalajelor și a coeziunii economice și sociale. Fondurile europene alocate României nu sunt suficiente pentru îndeplinirea acestor obiective, mai ales că realizarea acestora depinde cel mai mult de capacitatea administrativă și financiară a României, aspect la care instituțiile europene nu au contribuit cu nimic și nici nu ar putea să o facă, neavând pârghiile necesare.

În fine, cedarea de suveranitate către o entitate încă lipsită de legitimitatea democratică deplină, insuficient definită politic, este o recunoaștere a eșuării statului român, indiferent de precedentul pe care îl creează, de a formula un raport unic, avangardist, să zicem, de vasalitate între un stat membru și Uniunea Europeană.

Efectiv, este un non-sens acest demers politic al unor forțe interne, periculos, care poate detona nu doar statalitatea României, ci și apartenența și integrarea României în Uniunea Europeană.

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: „Am uitat complet care este rolul banului, care este menirea pieței libere, dar și a instituțiilor.”

 Ceea ce se-ntâmplă pe piețele financiare și valutare este o demență fără sens. Am uitat complet care este rolul banului, care este menirea pieței libere, dar și a instituțiilor. Trăim cu siguranță o perioadă de neînțeles, cu multe necunoscute și lipsă de soluții, cu o economie care nu mai răspunde stabilizatorilor automați, în care teoriile economice clasice au devenit desuete, cu o tehnologie digitală folosită mai degrabă în scopuri meschine decât pentru a îmbunătăți viața oamenilor, a celor mulți, și de care profită toți aventurierii și lacomii planetei.

Pedalarea în gol pe aceleași instrumente și sisteme care au eșuat, care au generat inegalități sociale marcante, șomaj și datorii artificiale, nu face decât să alimenteze specula, având ca efect imediat adâncirea faliilor sociale. Monetarismul este o plagă pentru omenire, mai mare decât orice pandemie, pentru că în loc să ofere soluții optime, să reechilibreze economiile statelor, afectate de diverse crize și factori exogeni, conduce la o și mai mare degringoladă, la state falite, golite de resurse, de industrie și cetățeni părăsiți de orice formă de sprijin.

Lecția numărul unu de la care trebuie să pornească orice abordare holistică în domeniul economic este aceea că piețele financiare sunt iraționale, nu răspund stimulilor monetari și fiscali așa cum se bazează teoria economică clasică. Și asta pentru că aceste piețe de reglementate au suferit mutații în primul rând structurale. Sângele care irigă sistemul, cum spunea Samuelson, nu este sânge, ci este otravă, fie că poartă denumirea de dolar, euro sau bitcoin. Cum poate fi rațional ca un activ fictiv, produs al imaginației, ca bitcoin, să ajungă printre cele mai valoroase active din lume, în timp ce așa zișii investitori (in realitate, speculatori fără minime cunoștințe economice) să fie complet dezinteresați de investitii reale, de producție de bunuri care mențin viața omului, precum alimente de bază ? Asta nu e rațiune, e dincolo de capacitatea unui om inteligent de a înțelege și ordona prioritățile vieții. Piețele financiare au propria psihologie, dar este una perversă, o psihologie neumană, care îmbină trăiri perfect umane, dar rele, precum spiritul de turmă, lăcomia, ambiția de dominare, egoismul, dorința de înavuțire rapidă, cu algoritmi, inteligență artificială, care au în spate modele matematice cât se poate de cinice de maximizare a profitului prin operațiuni financiare. Asta nu e piață, e un casino la scară planetară. Și cu toate astea, li se dă credit. Mii de miliarde de dolari aruncate din biți pe piață de către băncile centrale, în scopul stimulării relansării economiei reale, au ajuns pe mâna speculatorilor și a profitorilor pe aceste piețe. Unde e rațiunea, care este efectul pozitiv pentru economie, pentru dezvoltare sau pentru societate? Absolut niciunul. Drumurile, căile ferate, rețelele electrice sau cele de aprovizionare rămân la fel de proaste, la fel de deficitare și se așteaptă ca în ele să investească statele. Care state? Alea supraindatorate? Cu costul cui pot suporta statele aceste datorii? Al contribuabilului, al celui care suportă plata de taxe și impozite, care suportă austeritatea inevitabilă sau devalorizarea monedei în care el își ia amărâtul de salariu. Și care își pierde locul de muncă pentru că statul e obligat să restructureze, să privatizeze, să cedeze active și resurse. Totul pentru profitul oligarhiei globale. Oligarhie care nu plătește impozite și taxe pentru a folosi la dezvoltare. Și asta pentru că banii pentru dezvoltare ajung fără dobândă (sau cu dobândă zero) în mana unora care vor să se joace cu prețurile acțiunilor și ale criptomonedelor. Care fac din rahat bici. Știți că orice platformă de astfel de jocuri monetare oferă 2 dolari la 1 dolar jucat de participanți, ca formă de împrumut cu costuri infime, pentru a specula valutar? Asta e rațiune?

Ce soluție există ? Trebuie ieșit urgent din paradigma monetaristă, banul trebuie legat exclusiv de producție, de economia reală, este singura posibilitate de a opri actuala demență. Dar, un stat nu poate face asta de unul singur, numai acord global o poate face, un nou sistem financiar internațional, care să pună o nouă ordine în lucruri. Altfel, această uriașă economie financiară, decuplată de tot ce înseamnă viața societății, va duce la falimentul statelor și al firmelor care trăiesc din ceea ce produc . Oamenii nu pot mânca bitcoini, nu se pot mișca cu proiecte de mașini stelare abracadabrante pentru care un Musk ajunge cel mai bogat om de pe planetă și cu asta cred că sunt cu toții încredințați. Fără o reglementare strictă a piețelor și instrumentelor financiare nu mai putem ajunge la fundamentele vieții, nu știu dacă interesează pe cineva, dar e o realitate la fel de cruntă ca și sănătatea oamenilor a acestui început de secol. Fiți pe pace!

Autor: Cristian Moisoiu

Cristian Moisoiu: „Ce afaceri au păstorit aceste lipitori?”

 
Apropo de așa zisul libertarianism de la USRPlus. Mai, fraților, grupurile de lobby ale democraților și republicanilor americani au în spate miliardari, giganți de pe Wall Street si Silicon Valley, giganți petrolieri, industrie farma și militară. Oamenii pe care coloșii ăștia ii susțin în funcții cheie din Congres sau Administrație sunt milionari, au făcut afaceri toată viața.

Deci, voi, cei care cântați partitura libertariană în România, vă lăsați pe mâna unor amatori? Ce afaceri au păstorit aceste lipitori? Niște proiecte cu statul român sau cu fonduri europene? Cine sunt libertarienii români, câtă vreme capitalul românesc este o brumă, o picătură într-un ocean? Ăia care au fost pârliți de un matematician mai zurliu, pentru că nu erau în stare nici să își tină un portofoliu de acțiuni pe speze proprii? Sau poate parveniții din familiile care au devalizat statul român în crunții ani ’90? Sau poate Cioloș o fi libertarianul care a lucrat tot timpul la stat? Eu nu aș semna nici polița de asigurări cu alde Cioloș. Care sunt marii afaceriști din USR Plus ce pot rezista pe o piață, nu zic globală, nici europeană, dar românească, să fi condus afaceri profitabile și să fi reușit să rupă gura târgului? Nexam. Ce experiență de piață? Câțiva spălăței școliți pe afară sau cu ceva stagii prin corporații de unde cred ei că au deprins lecția capitalismului ca să o reproducă în administrația publică din România?

Statul nu este o corporație, nu se poate guverna după reguli corporatiste, nu are aceleași obiective ca o corporație. Statul are menirea de a oferi soluții acolo unde piața liberă nu oferă, are menirea de a respecta niște drepturi pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei care au bani să și le acopere din buzunarele proprii. Dar, dincolo de asta, care este marea reușită a acestor băieți și fete? Ce au realizat ei în piața liberă, ca să justifice să ne cânte măcar piesa lor preferată?

De ce aș face ca român asta? De ce aș preda sănătatea, educația, resursele minerale, afacerile și toate celelalte pe mâna unor ageamii?

Orice întreprinzător român ar fi el, s-ar lăsa pe mâna acestor interpuși, știind că nu au experiență de afaceri, că au fost puși pe ștatele de plată ale unor corporații multinaționale cărora li se rupe de capitalul românesc, ba dimpotrivă, vin să ucidă concurența? De ce ar dori cineva o astfel de guvernare?

Autor: Cristian Moisoiu