Citatul zilei - Marcus Tullius CICERO

 

Gluma zilei - Trusa de supraviețuire a unui rrom...

 

Aforismul zilei - Herodot

 

ADRIAN ONCIU: SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR

”Lumea bună” de la Bruxelles a fost de-a dreptul oripilată după ce Viktor Orban a aterizat la Moscova și s-a întâlnit cu președintele Putin. Toți liderii marcanți ai UE au protestat vehement, iar din corul marionetelor lui Biden nu a lipsit cancelarul Scholz (Macron fiind ocupat cu alegerile, iar Sunak cu împachetarea bagajelor).

Ideea principală a fost următoarea: Orban, momentan președinte al Consiliului European, NU a sosit la Kremlin în calitate de reprezentant al UE. Iar statele membre vor susține în continuare regimul Zelensky până când Putin își va retrage trupele. Adică pe termen nelimitat.

Vizita premierului maghiar la Moscova a survenit la câteva ore după discuțiile față-n față dintre Orban și Zelensky. Așa că Putin a luat pulsul Kievului aproape în timp real, fără a-și face mari speranțe cu privire la posibile negocieri de pace.

Faptul că toți liderii de la Bruxelles și Washington sunt interesați mai degrabă de prelungirea și escaladarea războiului, decât de negocieri, a încetat să mai fie demult un secret. Deși Ucraina pierde oameni și teren zi de zi, există în subconștientul colectiv occidental speranța că se va produce o minune și Zelensky va câștiga. Sau măcar îl va pune pe Putin în situația de a se retrage temporar, cu coada-ntre picioare.

Viktor Orban, așa-numitul ”cal troian al Moscovei în UE și NATO”, pare a fi singurul politician european care vede clar gravitatea momentului și încearcă să salveze ce se mai poate salva, pe ultima sută de metri. De altfel, nu este deloc întâmplător faptul că Orban a evitat să-și trimită europarlamentarii în grupurile așa-zis suveraniste din PE, conduse de Meloni și Le Pen. Cele două sunt pro-război cu Rusia. Ceea ce le face complet incompatibile cu poziția Budapestei.

Desigur, demersul singular al lui Orban schimbă prea puțin datele problemei. Atât statele membre luate ca entități distincte, cât și Uniunea condusă de potlogărița Ursula von der Leyen, continuă sprijinul neabătut – financiar, militar și logistic – pentru o cauză pierdută. Dar soldată cu sute de mii de morți și daune materiale greu de estimat. Demersurile complet iresponsabile ale politicienilor globaliști aflați la cârmă au atras, în mod logic, o reacție de respingere din partea electoratului. În aproape întreg occidentul, în Austria, Olanda, Germania, Franța sau Marea Britanie, populația i-a taxat dur la vot pe acești lideri-marionetă, aflați sub controlul direct al Casei Albe.

Simplii cetățeni au constatat că Europa a devenit vaca de muls a partenerilor strategici din Statele Unite și posibil viitor câmp de luptă cu rușii, odată cu escaladarea războiului.

Politicieni ca Sunak, Scholz sau Macron au aflat pe propria piele ce înseamnă să-ți înșeli concetățenii. Doar că ei sunt simpli pioni de sacrificiu, iar cei care vin în urma lor, gen Meloni sau Le Pen, continuă aceleași politici globaliste, războinice, impuse de Casa Albă și Pentagon.

Cu o floare nu se face primăvară. Din poziția de președinte al Consiliului European lipsit de puteri executive, Orban se află în situația de a înota de unul singur împotriva curentului. Premierul Ungariei își pune speranțele, probabil, în revenirea lui Trump la Casa Albă. Și asta deși nimeni nu știe, deocamdată, dacă fostul președinte al SUA va găsi o soluție-minune la conflictul din Ucraina sau mai degrabă va turna gaz peste foc și va șubrezi și mai tare poziția Europei.

Autor: Adrian Onciu

Gluma zilei - War UE

 

Război și plajă! S-au redeschis unele plaje din Odessa...

 

Mai multe plaje din Odessa, oraş ucrainean de la Marea Neagră, au fost deschise oficial pentru înot pentru prima dată de la începerea invaziei ruseşti, deşi acesta este interzis în timpul alertelor de raid aerian, au declarat sâmbătă, 12 august 2023,  oficiali locali citaţi de Reuters.

Odessa, cel mai mare port şi bază navală din Ucraina, a fost în mod repetat ţinta atacurilor cu rachete şi drone, iar în apă au ajuns sute de mine marine în urma invaziei din februarie anul trecut.

Pentru siguranţa locuitorilor şi după incidente cu mine care au explodat pe plaje, zona litorală a fost închisă.

Decizia de a deschide plajele a fost luată în comun de către administraţiile civilă şi militară ale oraşului, a declarat guvernatorul Odessei, Oleg Kiper, pe aplicaţia de mesagerie Telegram. El a precizat că plajele vor fi deschise între orele 8.00 şi 20.00.

Oleksandr, un salvamar şi fost scafandru care şi-a dat doar prenumele, a spus că o plasă anti-mine a fost desfăşurată între două diguri pentru a-i feri pe înotători de întâlnirea cu mine de mică adâncime.

„Plasa le va opri. Şi ele (minele) vor fi de asemenea vizibile de la mal în astfel de condiţii meteo. Lucrătorii de urgenţă vor fi anunţaţi, vor veni să se ocupe de ele”, a spus el.

Deschiderea plajelor este o pauză binevenită de la război pentru oamenii care înoată şi fac plajă.

„Am visat să merg la plajă şi să inspir aer sărat. Ne-a lipsit foarte mult. Dar siguranţa este o prioritate absolută”, a declarat Svitlana, o locuitoare din regiunea Odessa.

Grigore CIASCAI

Alexei Arestovici aruncă bomba! Ucraina are șanse mici să câștige războiul cu rușii!

Alexei Arestovici i-a acordat sâmbătă, 21 ianuarie, un amplu interviu lui Iuri Romanenko pentru canalul de You Tube al grupului de presă ucrainean Alpha Media.

În acest interviu el afirmă nu doar că Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară.

„Acum sunt o persoană neoficială, pot să spun ce vreau”, declară Arestovici. După care continuă:

„Dacă lumea crede că vom câștiga războiul cu siguranță, eu vreau să spun că este foarte puțin probabil. Din 14 ianuarie, nu mai este așa.”

Și fostul consilier prezidențial adaugă:

„Ce credeți, că declarația făcută de președintele Duda al Poloniei despre lunile decisive (care urmează) și că nu se știe dacă Ucraina va supraviețui ca țară, au fost doar niște vorbe în vânt sau spunea despre asta pe baza unor informații?”

În 14 ianuarie, data pe care Arestovici și o serie de experți militari o consideră un moment de cotitură al războiului, trupele ruse au cucerit orașul strategic Soledar, care a deschis calea unei ofensive ample spre vest.

De atunci, rușii au înregistrat victorii pe toată linia frontului.

Tot pe 14 ianuarie a avut loc și tragedia din orașul Dnepr, când o rachetă rusească a căzut peste un bloc de locuințe, ucigând câteva zeci de persoane.

Arestovici a dezvăluit că la originea catastrofei s-a aflat o eroare a antiaerianei ucrainene, care a lovit racheta rusă în timp ce se afla deja deasupra orașului și deviindu-i traiectoria.

Din cauza acestei declarații care contrazicea flagrant discursul Kievului – că rușii sunt vinovați -, consilierul prezidențial a fost forțat să demisioneze.

De atunci, au urmat mai multe evenimente care indică apariția unor fisuri în cercul de putere de la Kiev și lupte interne la vârf.

Chiar interviul de sâmbătă al lui Arestovici este un indiciu al frământărilor mari care au loc în sânul regimului Zelenski.

 Este pentru prima dată când un personaj important de la Kiev contrazice discursul triumfalist al puterii ucrainene, adoptat fără rețineri de liderii și presa din Occident.

Fost lucrător în serviciile secrete, fost șef al propagandei regimului de la Kiev și o adevărată eminență cenușie a acestuia, Arestovici este cu mult mai mult decât un fost consilier, frustrat pentru că a fost obligat să demisioneze în urma unei gafe.

(Nici măcar nu este sigur că declarația sa despre eroarea antiaerienei ucrainene a fost o gafă și dacă ea nu făcea cumva jocurile unuia din cercurile de interese de la Kiev.)

Înainte de începutul războiului, Arestovici era văzut ca un viitor lider – premier sau chiar președinte. Deci un posibil rival pentru Zelenski.

În ceea ce privește declarațiile sale explozive de sâmbătă, trebuie precizat că Arestovici nu se lansează aiurea în profeții fără bază.

Într-un interviu din 2019, dat înainte de alegerea lui Zelenski, el avertiza cu o halucinantă seninătate că prețul intrării Ucrainei în NATO este un „război major” cu Rusia.

Reporter: Dacă Ucraina dorește să intre în NATO, putem vorbi despre niște termene privind sfârșitul războiului (din Donbas)?

Arestovici: Dimpotrivă, va duce probabil la o operațiune militară masivă a Rusiei împotriva Ucrainei, deoarece rușii vor trebui să ne distrugă infrastructura, să devasteze tot teritoriul astfel încât (NATO) să nu ne mai dorească...

R: Deci Rusia poate ajunge la o confruntare directă cu NATO?

A: Nu, nu cu NATO. Nu o să reușim (să intrăm în NATO înainte de invazia Rusiei). Ei (rușii) trebuie să o facă înainte ca noi să intrăm în NATO, astfel încât NATO să nu mai fie interesați de noi. Nu ar mai fi interesați din cauza devastării. Cu o probabilitate de 99,99%, prețul intrării noastre în NATO este un război major cu Rusia. Iar dacă nu intrăm în NATO, ne așteaptă o ocupare de către Rusia în următorii 10 sau 12 ani. Aceasta este răscrucea noastră. Acum, haideți să votăm cu Zelenski...

R: Deci, care dintre cele două perspective este mai bună?

A: Evident, un mare război cu Rusia. Și intrarea noastră în NATO pe baza victoriei împotriva Rusiei.

În continuarea acelui senzațional interviu din 2019, Arestovici face și previziuni extrem de exacte despre modul în care se va derula războiul cu Rusia. Inclusiv faptul că Moscova va numi invazia „operațiune specială militară” și când va avea loc aceasta.

R: Ce poate însemna un război major cu Rusia?

A: Operațiuni aeriene ofensive, un atac al armatei ruse (terestre) pe care o au masată la frontieră, asediul asupra Kievului, tentativa de a încercui armata ucraineană lângă Donețk, atacuri din Belarus, proclamarea de noi republici populare, diversiuni, atacuri asupra unor obiective cheie de infrastructură, atacuri aeriene. Pe scurt, un război adevărat. Iar probabilitatea lui este de 99%.

 R: Când?

A: Anii cei mai critici sunt 2020 până în 2022.

Interviul a fost acordat înainte de alegerea lui Zelenski ca președinte, de unde rezultă că războiul a făcut parte de la bun început din „mandatul” echipei din spatele președintelui-actor.

Mai mult, faptul că, de la alegerea lui Zelenski, în mai 2019,  până la invazia Rusiei, din februarie 2022, Statele Unite și NATO au încurajat permanent intenția de aderare a Ucrainei demonstrează în mod clar că războiul a fost planificat și asumat de Occident.

„Cu o probabilitate de 99%”, cum recunoștea Arestovici cu răceală.

Faptul că războiul era planificat să înceapă exact în perioada „plandemiei” dovedește (dacă mai era nevoie) că ambele fac parte din același scenariu al Marii Resetări.

Sursa: ACTIVE NEWS 

 

Constantin Gheorghe: „În general, omul prevăzător își face iarna car și vara sanie”

 

În general, omul prevăzător își face iarna car și vara sanie. Ucraineanul prevăzător își pune problema ce va face, după ce Ucraina va câștiga războiul, cu aceia care au colaborat cu ”ocupanții”. Acum, cine sunt colaboraționiștii, care trebuie pedepsiți? Medicii, care au asigurat continuitatea sistemului de sănătate? Profesorii, care au continuat să predea? Vânzătorii din magazine? Șoferii din transportul în comun sau de pe ambulanțe? Funcționarii din primării, cum ar fi aceia de la starea civilă? Cei care repară sau operează sistemele de apă, canal, salubritate? Sau doar șefii de instituții? Că de politică nu poate fi vorba. Și nici de alegeri. Dar dacă au loc alegeri, și ăia de-i consideră ștabii de la Kiev ”colaboraționiști, sunt aleși pe bune de locuitorii respectivelor sate și orașe?

Întrebarea corectă ar fi: ce soartă vor avea cetățenii ucraineni de etnie rusă și rusofonii, în cazul în care Ucraina re-ocupă teritoriile din Donbas? Urmează alungarea lor, și înlocuirea cu ucraineni ”verzi”, patrioți și vajnici apărători ai ucrainismului?

E o discuție pe care toți democrații și europenii, care vor să primească Ucraina cu brațele deschise în UE, comunitate de valori, nu-i așa, nu vor nici în ruptul capului s-o facă. Că ar fi semn de slăbiciune principială și aprobarea acțiunilor Rusiei. Asta e!

Autor: Constantin Gheorghe

Numărătoarea inversă

 

9 mai (1945), proclamată Ziua Victoriei şi sărbătorită cu mare fast în timpul regimurilor comuniste în ţările-satelite ale URSS, este folosită propagandistic de Vladimir Putin ca termen-limită pentru înfrângerea totală a Ucrainei.

An de an, URSS îşi etala arsenalul militar, mii şi mii de soldaţi defilând în Piaţa Roşie. Putin a continuat tradiţia afişând cu această ocazie armamentul modern cu care este dotată cea de-a doua armată ca putere după SUA.

Prima parte a războiului împotriva Ucrainei a arătat că armata rusă nu era chiar atât de modernă pe cât voia să arate.

În loc de războiul-fulger pe care îl preconiza, pe teren s-a dovedit a fi o armată neinstruită, slab dotată, fără un plan de bătaie bine pus la punct.

Au căzut zece generali şi mai mulţi ofiţeri, iar din rândul armatei invadatoare se estimează că ar fi murit cam 20% la care se adaugă imensele pierderi materiale, tancuri, avioane, elicoptere etc.

Federaţia Rusă după ce a ratat cucerirea unor oraşe, a apelat la mercenarii ceceni, recunoscuţi pentru ferocitatea cu care se aruncă asupra populaţiei civile. Războiul acesta de la graniţa Uniunii Europene, din câte s-a văzut, nu a respectat nici cele mai elementare reguli din codul războiului. Sunt dovezi indubitabile că în Ucraina a avut loc un genocid împotriva populaţiei civile. Au fost distruse localităţi întregi, oraşele au fost supuse unor bombardamente barbare.

Dacă în urmă cu 30 de ani, un eventual război de la porţile Europei ar fi fost considerat „războiul viitorului”, ultramodern, cu arme sofisticate, iată că războiul declanşat de Rusia este mai barbar decât ne imaginăm că au fost războaiele medievale. Principala caracteristică este dezinformarea, dublată de ameninţarea cu arme nucleare, ca în timpul lui Hruşciov.

România, ca stat vecin, dar mai ales din cauza scutului anti-rachetă de la Deveselu, este o piesă importantă în bătălia ştirilor false.

Propaganda rusă anunţă ba că România a trimis o armată de mercenari în Ucraina, ba că navele care transportă cerealele din Ucraina rămasă fără ieşire la mare, la întoarcere sunt pline de arme trimise armatei ucrainene.

Datorită mijloacelor de informare, pe deasupra rachetelor se duce un război al dezinformării la care participă fiecare posesor de telefon mobil interesat de acest conflict între Est şi Vest cu totul neaşteptat.

Dacă războiul-fulger a fost ratat, Vladimir Putin a fixat un nou termen, cu valoare simbolică, ziua de 9 mai, devenită Ziua Victoriei asupra Germaniei fasciste.

Armata Roşie a avut aportul ei indiscutabil, dar fără debarcarea americanilor victoria ar fi fost imposibilă. URSS s-a ales în urma celui de-al doilea război mondial cu cea mai mare pradă de război, constând în ţări întregi, începând cu o parte din Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia, Albania.

Niciuna din aceste ţări nu duce dorul Uniunii Sovietice. Doar Ungaria lui Viktor Orban are o poziţie neadecvată faţă de Federaţia Rusă care nu-i face cinste, mai ales după invazia din 1956. Atunci ungurii s-au dovedit cei mai curajoşi luptători pentru libertate.

Ce se va întâmpla în data de 9 mai? Va folosi Vladimir Putin arme interzise, poate chiar nucleare? Este inutil să ne întrebăm la ce îi va folosi Rusiei acest măcel. Despre o victorie totală asupra Ucrainei nu poate fi vorba pentru că nu va permite acest lucru NATO şi Statele Unite.

Până la 9 mai este o săptămână. Dar numărătoarea inversă a început încă din momentul invaziei Ucrainei.

Când se va sfârşi? În acelaşi timp se aşteaptă o revenire a pandemiei. Dacă mai adăugăm şi scumpirile, viitorul se arată în culori sumbre din toate punctele de vedere.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

AUR avertizează: „Îi somăm pe conducătorii statului să NU facă nici un gest care ar putea atrage poporul român în război”

 

Declanșarea războiului dintre Rusia și Ucraina capătă noi dimensiuni în fiecare zi, iar presa de la Moscova a scris deja că „România și  Polonia sunt primele țări care caută cu lumânarea atacurile rusești”, în ciuda vulnerabilității militare. Totul a pornit în urma declarațiilor susținute de sprijin față de Ucraina, dar și a vizitelor reprezentanților Parlamentului  României  la Kiev.

În acest context, Alianța pentru Unirea Românilor(AUR), prin vocea senatorului Claudiu Târziu, face un apel la prudență pentru coaliția de guvernare PSD-PNL-UDMR, astfel încât România să nu fie implicată în războiul cu Rusia. Reprezentanții AUR nu se opun, însă, acordării de sprijin refugiaților din Ucraina.

„Cerem imperativ autorităților politice și structurilor de securitate națională să nu implice România în război și să nu pună țara în pericol prin acțiuni care, chiar și printr-o interpretare abuzivă, rău-voitoare și interesată, să atragă statutul de parte într-un conflict care NU ESTE AL NOSTRU.

„Mai clar, România să nu furnizeze armament și nici să permită tranzitul de arme pe teritoriul său, fapt care atrage după sine aprecierea discreționară a Federației Ruse de a ne considera beligeranți. Ținând cont de așezarea geografică a României la frontiera NATO și de apropierea frontierei noastre cu zona de conflict, îi somăm pe conducătorii statului să nu facă nici un gest care ar putea atrage poporul român în război.

Nimic nu trebuie să fie mai important pentru statul român decât interesul legitim al cetățenilor săi de a trăi în siguranță și pace”, s-a exprimat Claudiu Târziu, senator AUR.

AUR a susținut, în repetate rânduri, că Unirea Moldovei cu România asigură primului stat o securitate suplimentară în fața unui posibil atac din partea Rusiei.

„Facem din nou apel la Parlamentul de la Chișinău să voteze, în regim de urgență, reunirea cu România, ca singura soluție pentru punerea la adăpost a populației Republicii Moldova, alcătuită în mare parte din cetățeni români, și pentru integrarea imediată în Uniunea Europeană a celui de-al doilea stat românesc!”, a transmis senatorul AUR, Claudiu Târziu.

Deși unii politologi se arată îngrijorați de „divizarea României”, care ar putea face vulnerabilă și mai mult Moldova în fața Rusiei, președintele Maia Sandu a declarat că Unirea României cu Moldova se va face doar dacă „va dori poporul”.

Pe de altă parte, premierul României, Nicolae Ciucă, susține că românii din Moldova nu sunt în pericol, iar Ministerul Afacerilor Externe nu a considerat necesar ca românii din Moldova să părăsească acest stat pe fondul războiului dintre Rusia și Ucraina.

                                                                                 C.L.L.

NOUA ORDINE MONDIALĂ, pregătită sub pretext de război în Ucraina

 

Conflictul din Ucraina nu a fost deschis de Rusia pe 24 februarie, ci de Ucraina cu o săptămână înainte. OSCE este martor la acest lucru. Acest conflict periferic fusese planificat de Washington pentru a impune o Nouă Ordine Mondială din care Rusia, apoi China, urmau să fie excluse. Nu vă lăsați păcăliți!

Operațiunile militare ale Rusiei în Ucraina se desfășoară de mai bine de o lună, iar operațiunile de propagandă ale NATO de o lună și jumătate.

Ca întotdeauna, propaganda de război a anglo-saxonilor este coordonată de la Londra. De la Primul Război Mondial, britanicii au dobândit un know-how de neegalat. În 1914, ei reușiseră să-și convingă propria populație că armata germană a comis violuri în masă în Belgia și că era datoria fiecărui britanic să vină în salvarea acestor femei sărmane.

A fost o versiune mai curată a încercării lui Kaiser Wilhelm al II-lea de a concura cu imperiul colonial britanic. La sfârșitul conflictului, populația britanică a cerut despăgubiri victimelor. S-a făcut un recensământ și s-a constatat că faptele fuseseră extraordinar de exagerate.

Președintele Zelensky a declarat război Rusiei, ordonând trupelor banderiste încorporate în armata sa să atace cetățenii ruși în Donbass din 17 februarie. Apoi a fluturat cârpa roșie în fața liderilor politici ai țărilor membre NATO și a declarat că va achiziționa bomba atomică cu încălcarea tratatelor internaționale.

De data aceasta, în 2022, britanicii au reușit să-i convingă pe europeni că pe 24 februarie rușii atacaseră Ucraina pentru a o invada și a o anexa. Moscova încerca să reconstituie Uniunea Sovietică și se pregătea să atace succesiv toate fostele sale posesiuni.

Această versiune este mai onorabilă pentru Occident decât evocarea „capcanei lui Tucidide” – voi reveni la asta. În realitate, trupele Kievului și-au atacat propria populație în Donbass în după-amiaza zilei de 17 februarie.

Apoi, Ucraina a fluturat o cârpă roșie în fața taurului rus cu discursul președintelui Zelenski către liderii politici și militari ai NATO reuniți la Munchen, în timpul căruia a anunțat că țara lui urma să ACHIZIȚIONEZE ARME NUCLEARE pentru a se proteja de Rusia.

Nu mă crezi? Iată lecturile OSCE de la granița Donbass. Nu au existat lupte de luni de zile, dar observatorii organizației neutre au observat 1.400 de explozii pe zi în după-amiaza zilei de 17 februarie. Imediat, provinciile rebele Donețk și Lugansk, care încă se considerau ucrainene, dar pretindeau autonomie în cadrul Ucrainei, și-au mutat. peste 100.000 de civili pentru a-i proteja. Majoritatea s-au retras în interiorul Donbassului, alții au fugit în Rusia.

În 2014 și 2015, când, în urma războiului civil dintre Kiev și Donestk și Lugansk, pagubele materiale și umane au fost doar o chestiune de afaceri interne ale Ucrainei. Cu toate acestea, în decursul timpului, aproape întreaga populație ucraineană din Donbass s-a gândit să emigreze și a dobândit dublă cetățenie rusă. Prin urmare, atacul Kievului asupra populației din Donbass din 17 februarie a fost un atac asupra cetățenilor ucraineni-ruși.

Cronologia este incontestabilă. Nu Moscova a vrut acest război, ci Kievul, în ciuda prețului previzibil pe care ar trebui să-l plătească. Președintele Zelensky și-a pus în mod deliberat poporul în pericol și poartă singura responsabilitate pentru ceea ce îndure astăzi.

De ce a făcut asta? De la începutul mandatului său, Volodimir Zelenski a continuat sprijinul statului ucrainean, care a început cu predecesorul său Petro Poroșenko, pentru deturnarea de fonduri de către sponsorii săi americani și pentru extremiștii din țara sa, banderiștii. Președintele Putin l-a numit pe primul „o grămadă de dependenți de droguri”, iar pe cei din urmă „o grămadă de neo-naziști”.

Nu numai că Volodymyr Zelensky a declarat public că nu dorește să rezolve conflictul din Donbass prin implementarea Acordurilor de la Minsk, dar le-a interzis concetățenilor săi să vorbească rusă în școli și administrații și, mai rău, a semnat o lege rasială la 1 iulie 2021. , excluzând de facto ucrainenii care își revendică originea slavă de la exercitarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Armata rusă a invadat mai întâi teritoriul ucrainean, nu din Donbass, ci din Belarus și Crimeea. A distrus toate instalațiile militare ucrainene folosite de NATO ani de zile și a luptat cu regimentele de bandiți. Acum este dedicată anihilării lor în estul țării. Propagandiștii de la Londra și cele aproape 150 de agenții de comunicare ale lor din întreaga lume ne asigură că, respinsă de glorioasa Rezistență ucraineană, armata rusă învinsă a renunțat la obiectivul ei inițial de a lua Kievul.

Cu toate acestea, niciodată, absolut niciodată, președintele Putin nu a spus că Rusia va lua Kievul, îl va răsturna pe președintele ales Zelensky și îi va ocupa țara. Dimpotrivă, el a spus întotdeauna că scopurile lui de război erau denazificarea Ucrainei și eliminarea stocurilor de arme străine (NATO). Acesta este exact ceea ce face.

Populația ucraineană suferă. Descoperim că războiul este crud, că omoară mereu oameni nevinovați. Astăzi suntem copleșiți de emoțiile noastre și, pe măsură ce ignorăm atacul ucrainean din 17 februarie, dăm vina pe ruși, pe care îi numim greșit „agresori”. Nu simțim aceeași compasiune pentru victimele războiului simultan din Yemen, cei 200.000 de morți, inclusiv 85.000 de copii, care au murit de foame. Dar este adevărat că yemeniții sunt, în ochii Occidentului, „numai arabi”.

Faptul de a suferi nu trebuie interpretat a priori ca o dovadă că cineva are dreptate. Criminalii suferă ca nevinovații.

Grafic: Numărul de explozii înregistrate în Donbass (14-22 februarie 2022) Sursa: Raport zilnic al OSCE SMM

https://www.europereloaded.com/the-new-world-order-thats…/

Autor: Angelo Davidescu

Va fi mai greu de făcut pace decât război

 

                                                                       de Dumitru Păcuraru

Când mă pregăteam să văd în ce partid nou s-a înscris doamna Viorica Dăncilă, aud ştirea că Vladimir Putin a acceptat să vorbească cu Volodimir Zelenski.

În sfârşit, marele ţar s-a înmuiat şi a ajuns şi el la concluzia că au căzut destule bombe în Ucraina şi este cazul să facă o pauză sau să facă o pace definitivă. Ruşii şi ucrainenii provin din acelaşi neam, dar sunt diferiţi.

Ce au de împărţit aceste popoare pe care noi abia le deosebim? Ca întotdeauna, popoarele în sine nu au nimic de împărţit numai dacă unul intră peste pământul celuilalt.

Războiul început cu vreo 35 de zile în urmă se reduce la un lucru extrem de simplu: Putin a trimis armata să cucerească o ţară. |ara invadată nu s-a supus drept pentru care invadatorii au început să bombardeze oraşele. Pagubele sunt estimate la 550 de miliarde de euro. Cât produsul intern brut al României pe aproape trei ani.

Dacă se va ajunge la un acord de pace nu înseamnă că ţara invadatoare va plăti pagubele. Pentru moment, ucrainenii se vor mulţumi şi cu încetarea focului. Analizele, procesele dacă vor avea loc, se vor face mai târziu.

Se cunoaşte din istorie că orice victorie asupra unei ţări este un prim pas pentru un viitor război. Germania s-a răzbunat pe Franţa ori de câte ori a fost înfrântă. Al doilea Război Mondial nu a fost decât o revanşă a Germaniei înfrânte şi umilită după ce a pierdut Primul Război Mondial.

Este greu de făcut o paralelă între războaiele din secolul trecut şi actualul conflictul armat dintre Rusia şi Ucraina. Ne putem însă întreba dacă războiul nu cumva s-ar fi extins cu aceaşi rapiditate ca războaiele mondiale dacă nu existau arme nucleare, denumite arme de descurajare.

Dacă Rusia nu avea arme nucleare cu siguranţă forţele NATO ar fi sărit efectiv în ajutorul Ucrainei, trecând graniţele cu tancuri, avioane, militari. Rostul armelor care pot distruge lumea dacă sunt folosite este chiar teama de forţa lor distructivă.

Putem presupune că Vladimir Putin se simte atât de jignit de aprecierile lui Joe Biden încât se enervează şi apasă pe butonul roşu? Nu putem merge atât de departe.

Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, conducătorii celor două ţări se vor aşeza la masa negocierilor. Un moment bun l-ar putea constitui summitul UE-China. Va avea loc în data de 1 aprilie, dar credem că nimeni nu are chef să facă glume pe seama acestui eveniment.

Depinde pacea de voinţa Chinei? Uniunea Europeană a încercat toate variantele, dar nu a reuşit să-l determine pe Putin să revină la sentimente mai umane. În acelaşi timp nimeni nu a reuşit să afle ce gândeşte China cu adevărat despre războiul declanşat de Rusia. Tot atât de adevărat este că nici China nu înţelege toate acţiunile şi mai ales intenţiile pe care le are NATO, Statele Unite şi Uniunea Europeană în caz că Putin continuă să distrugă Ucraina.

Poate că omenirea, ţările şi guvernele din lumea întreagă se află într-adevăr în faţa unei noi ordini mondiale. Cine va impune noile reguli? Rusia spune că SUA vrea să-şi impună regulile sale. Reciproca nu prea este valabilă pentru că Rusia nu a reuşit să-şi dovedească forţa nici măcar în faţa unei ţări relativ sărace.

Va reuşi Rusia să se extindă până la graniţele UE, să-şi deschidă un culoar la Marea Neagră? Să presupunem că reuşeşte să îngenuncheze Ucraina. Acest lucru înseamnă că Rusia îşi va extinde sfera de influenţă asupra ţărilor din UE? Nici vorbă.

O ţară puternică îşi exportă valorile, fie că este vorba despre civlizaţie, cultură, sisteme democratice, fie că este vorba despre tehnologii avansate. Ce-i poate oferi Rusia spaţiului european? Nimic în plus faţă de ce a reuşit să ofere până acum: adică o mare literatură.

Dictatura de care a avut parte cu prisosinţă de mai bine de un secol nu a fost acceptată nici măcar de o ţară ca Ucraina care, de departe, până acum aproape că se confunda cu Rusia. Având în vedere marile diferenţe dintre sistemele social-politice dintre Rusia şi lumea occidentală va fi extrem de greu de făcut pace cu ţara lui Putin.

Demitizarea istoriei, filmului și literaturii române duce la defetism în caz de război!

Zilele acestea românii se uită cu admirație și interes la poporul vecin ucrainean, care se luptă eroic împotriva Armatei Roșii. Soldații ucraineni, deși inferiori numeric, rezistă curajos, deocamdată, în fața colosului rus. Nu le este frică de moarte și oferă lumii un exemplu pozitiv despre cum se apără patria în pericol și cum se rezistă în fața agresorului. De ani de zile în Ucraina orele de istorie națională, educația patriotică și eroii națiunii sunt promovate și puse la loc de cinste (e adevărat și trist persecutând totuși școala și biserica în limba română sau maghiară din această țară). Și în prezent se văd roadele educației eroismului, care au transformat Ucraina în media occidentală într-o staniță a Europei civilizate, libere și democrate, care pună stavilă expansiunii rusești. În Ucraina, personaje ca Hmelnitki, Skoropadski, Petliura sau Bandera sunt eroi naționali și au dedicate zile naționale. În schimb în România, în urma unui sondaj recent doar 26 la sută dintre români în caz de agresiune armată ar lua arma în mână să-și apere țara. Doar 26% din români ar rămâne în țară ca să o apere în cazul unui conflict militar, se arată într-un sondaj realizat de Grupul de Studii Socio-Comportamentale Avangarde. De altfel se vede în aceste zile ”patriotismul” unora, cum au crescut cozile la pașapoarte, cu 450 la sută față de anul trecut pentru a pleca în Occident în caz de pericol de război? Frica și panica au dus la cozile la ulei și la ”miercurea neagră” la benzinării. Acest ”defetism românesc” în fața unei posibile agresiuni militare are rădăcini adânci, de circa 30 de ani. Sociologul Alfred Bulai are dreptate când spune: „Uite-te la filmele de după Al Doilea Război Mondial. Filmele istorice erau extraordinar de multe și acum sunt multe. Uite-te la filmele americane la care ne uităm cu plăcere. E vorba de eroi acolo în cele mai multe cazuri: polițistul, militarul luptă cu teroristul. În ultimii 32 de ani, nu au fost filme istorice! Decât două, trei din alea cu cât de rău a fost în perioada comunistă. A fost „Restul e tăcere”, excelent film, despre începuturile cinematografiei, dar filme despre istoria națională care au rol de mobilizare, de cultivare a spiritului național nu avem. Tinerii nu au avut această deschidere.” Trebuie schimbată paradigma, de la demitizare la pedagogia eroismului național.

 În primul rând, după 1990 presa și televiziunea au refuzat educația patriotică și au oferit false valori, un fel de contra-cultură a manelelor și dezintegrării morale. În emisiunile mondene și de divertisment, tot ce este românesc, în subsidiar ”pute” sau este de ”rahat”. Această neîncredere în valorile și puterile noastre s-a promovat la toate nivelurile societății, în coroborare cu corupția politicienilor aflați pe statele de plată ale companiilor străine sau în anticamera ambasadelor, ca oficine economice pentru interesele marilor puteri. Distrugerea valorilor naționale este consecința defetismului de azi. În ultimii 15 ani s-au scos și minimizat orele de Istoria României din programa școlară. S-a ajuns la o oră de istorie pe săptămână și aceea este mai mult despre despre civilizaţia universală, minorități și trecutul marilor imperii, decât despre lupta poporului român pentru libertate, unitate și ca scut al civilizației europene. Tineretul de azi nu-și mai cunoaște și recunoaște trecutul național și eroii care au stat de pavăză în fața barbariei, apărând Europa civilizată și democrată de azi. Demitizarea istoriei românilor a devenit un ”cult” demistificator promovat de numeroși profesori de istorie și, din păcate, parțial, și de edituri majore (vezi Humanitas). Cel mai promovat istoric român e ”demitizantul” Lucian Boia și asta spune totul, iar primii noștri domnitori, desigur, trebuie să fie neapărat ”cumani” după Djuvara, Doamne Ferește să aibă cumva origini valahe? Și ne mai mirăm că unii tineri nu vor să lupte și să moară pentru țară în caz de invazie străină? Eroismul se cultivă așa cum se face în filmele americane sau britanice. La noi după 1997 nu s-a mai realizat un film despre război și despre eroismul militarilor români de-a lungul istoriei și, mai ales, din războiul de independență și din cele două războaie mondiale. Și acum canalele de televiziune oferă românilor tot aceleași filme care ne plac, și nu ne plictisesc, ale mult ”hulitului” Sergiu Nicolaescu. Culegem azi roadele unui defetism național de circa 25 de ani și ne mai mirăm că tinerii nu vor să ia arma în mână pentru a apăra țara, democrația, libertatea și Europa unită? Fără rădăcini și tradiții un popor nu are cum să reziste în furtuna istoriei. Trebuie să trecem de la ”cancel culture” la o pedagogie națională. Cinematografia noastră, cu mici excepții, unele notabile, este în general despre avort, cerșetori, înjurături, fufe, popi catherisiți și miliardari manelizați, desigur premiate internațional. Este nevoie, ca de oxigen acum, să se producă filme despre eroismul luptei de eliberare națională, a rezistenței anticomuniste, despre marile personalități care au dus la unirea și independența românilor, un popor care a apărat Europa catedralelor și bibliotecilor. Este nevoie să avem măcar două ore de istoria României pe săptămână în școli și, mai ales, despre trecutul eroic al românilor. Vorba cântecului lui Horia Stoicanu: ”Popoarele de servitori/nu au arme și nici luptători”.

 De circa 20 de ani, BOR este lovită în toate felurile, atât în emisiuni de divertisment cât și de unele partide politice, deși s-a văzut azi că este cea mai importantă instituție umanitară a românilor, construiește spitale, azile și a oferit zilele acestea cele mai multe ajutoare refugiaților ucraineni dintre toate instituțiile naționale. Biserica trebuie să fie respectată, că aceasta oferă imboldul, suportul moral și speranța Învierii soldatului român care va lupta pentru țară, pe Prut sau pe Nistru ca Europa să existe independentă, unită și democrată. Pe de altă parte, în ultimii ani, din păcate, ong-uri isterizate și instituții care au rolul de a destructura sentimentul național atacă marii poeții români, care reprezintă conștiința națională a neamului nostru. Nu poți să interzici în spațiul public cei mai mari poeți români moderni și contemporani (Eminescu, Goga, Crainic etc.) pe criterii de incorectitudine politică, poeți care insuflă patriotism și mândrie națională, dar, apoi, ca șef de stat, șefi de armată sau de parlament – să le ceri românilor entuziasm patriotic și să moară cu arma în mână împotriva agresorilor. România este singura țară din Europa, în care mari poeți români sunt făcuți ”criminali de război”.

În România, vectorii publici (jurnaliști și editorialiști) care vorbeau în ultimii ani despre educația națională și cultura patriotică, despre trecutul nostru de jertfă, au fost cei mai ”executați” de presa mainstream, instituțiile de stat și ong-uri. În ultimii ani s-a dus o politică sistematică de destructurare a moralei naționale și creștine, precum și de eradicare a rădăcinilor culturii naționale și a tradițiilor. Și ne mai mirăm că românii se tem sau pur și simplu nu știu datorită defetismului de stat ca să ia arma în mână să apere țara în caz de agresiune. Lăsați marii poeți români contemporani în pace, introduceți ore mai multe de istorie românească, săptămânal, în școli, produceți filme despre eroi români și trecutul de luptă, încurajați editurile să publice cărți de pedagogie națională și morală, promovați politicieni patrioți care să arate demnitate în fața ucazurilor și intereselor străine. Statul trebuie să încurajeze scriitorii români să scrie opere de referință despre trecutul nostru, sfinții închisorilor, să se investească în capitalul și firmele românești și, abia atunci, veți vedea roadele din sondaje, că 95 la sută dintre români vor să fie în linia întâi ca să apere țara împotriva agresorilor, iar România să devină ceea ce a fost de-a lungul istoriei: un scut de apărare a civilizației europene și democrației. Statul român trebuie să se reinventeze și să refacă legătură dintre pământul românesc și cer. Românii trebuie să simtă din nou ceea ce au de apărat, ”glia strămoșească și sufletul”, că țara este a lor și că ”râul, ramul” ne este prieten pentru vecie.

 

Ionuț Țene 

Proiect de lege: bărbaţii între 18 şi 60 de ani să intre în rezerva generală, în caz de război

 

Guvernul României pregăteşte un proiect de lege în care una dintre prevederi este ca bărbaţii între 18 şi 60 de ani să intre în rezerva generală, în caz de război.

Propunerea noului proiect de lege vine în contextul actual al crizei lansată din cauza invaziei de pe teritoriul Ucrainei. Conform draftului de act normativ, situaţia de criză e definită drept situaţia în care societatea se confruntă cu dificultăţi generate de incidente pe teritoriul naţional sau internaţional. De asemenea, sunt în vedere şi ameninţările riscurile sau vulnerabilităţile care perturbă condiţiile de viaţă ale cetăţenilor, stabilitatea politică şi economică, relatează Gândul.ro.  Voluntarii care nu au un stagiu militar deja efectuat, vor trece mai întâi printr-un instructaj. Conform draftului de act normativ, ministrul Apărării va putea decide dacă CSAT impune situaţia de criză. Cetăţeni cu obligaţii în îndeplinirea îndatoririlor militare sunt cei care îndeplinesc serviciul militar sau în rezervă şi cei incorporabili, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani, dar şi cei între 35 şi 63 de ani.  În proiect se mai prevede ca pe timp de pace cetăţenii cu vârsta între 18 şi 35 de ani care nu au făcut serviciul militar activ sau în rezervă, să poată solicita Ministerului Apărării Naţionale participarea la programul de pregătire militară de bază. Durata unui astfel de program s-ar putea desfăşura pe parcursul a patru luni, în calitate de militar voluntar în termen.  „Guvernul nu intră, deci, în starea de criză pentru că aceasta nu există în nomenclatorul constituţional. Criza există, iar noi va trebui, după ce starea de alertă va dispărea, va trebui să facem nişte adaptări legislative pentru a putea să mergem mai departe cu unele lucruri care ţin şi de dezvoltările care vin dinspre Ucraina, managamentul refugiaţilor şi alte lucruri, dar şi legate de COVID în continuare. Pentru a putea detaşa medicii într-o parte sau alta pentru a folosi spitalele militare. Este nevoie de câteva noi reglementări printr-un proiect de lege care va fi dezbătut în Parlament. Construim o bază administrativă pentru această situaţie. Pentru situaţia de criză din acest moment”, a declarat Vasile Dîncu.

 

NapocaNews

Cristian Moisoiu: „Cred că lui Zelensky ar trebui să i se explice tranșant care sunt limitele”

 

Dinspre partea occidentală, cred că lui Zelensky ar trebui să i se explice tranșant care sunt limitele. Întreaga lui campanie de comunicare este construită pentru a ne atrage pe toți in acest război, care a cuprins țara sa. Un asemenea demers ar fi o demență mai mare si decât demența invaziei lui Putin. Un război NATO-Rusia ar fi un masacru inimaginabil, cu potențial de distrugere a vieții pe întreaga planetă. Judecând riscurile așa cum sunt, trebuie să ne menținem in zona rezonabilității. NATO nu are nici obligația, iar membrii săi nici dorința, de a intra in război cu Federația Rusă.

 NATO este o alianță defensivă, iar Federația Rusă nu a atacat pe vreunul dintre membrii acesteia. Așa stând lucrurile, campania lui Zelensky de sensibilizare a opiniei publice occidentale, purtată până la punctul de a accepta inimaginabilul, trebuie oprită sau măcar contracarată. Nu mai discutăm că propaganda de război, dezinformările fățișe, venite inclusiv dinspre partea ucraineană, (cum a fost și cazul așa-zisului atac cu rachete la centrala nucleară, care nu a existat, dar a ridicat nivelul de panică a întregii lumi la limita de avarie), nu ajută cu nimic poporului ucrainean. Toate aceste instrumente fac parte din arsenalul de luptă, înțelegem asta, dar hai să nu infestăm toată planeta cu virusul războiului, pentru că nu avem un vaccin care să ne mai scape. Acest conflict trebuie să rămână unul localizat și, într-un final, neutralizat. Ințelegem disperarea si durerea pricinuită Ucrainei si poporului ucrainean de acest război cinic și nedrept declanșat de Rusia lui Putin. NATO, însă, impreună cu statele membre, trebuie să acționeze in acord cu scopul alianței și intr-un mod care să conducă la dezamorsarea conflictului și limitarea pierderilor de vieți omenești. Intrarea in război a NATO pentru Ucraina nu este și nu poate fi in folosul poporului ucrainean, ci mai rău, ne-ar duce într-o spirală a conflictului cu potențial distructiv pentru întreaga lume, or asta nu are cum să fie nici de folos Ucrainei, nici rezonabil.

 

Autor: Cristian Moisoiu

Ce câştigă Rusia, ce pierde Putin?

 

                                                                                         de Dumitru Păcuraru

Inevitabilul s-a produs. Rusia a atacat Ucraina după toate regulile unei invazii militare, din mai multe părţi. Singura latură din care armata rusă nu putea ataca teritoriul Ucrainei rămâne linia România, Ungaria, Polonia, Slovacia. Ucraina nu este o ţară mică. Raportată la România, are o populaţie dublă, la fel şi ca suprafaţă. Din punct de vedere economic, PIB-ul Ucrainei se ridica în anul 2021 la 160 de miliarde euro, în timp ce PIB-ul României se ridica în acelaşi an la 240 de miliarde euro.

Aşadar, comparând-o cu ţara noastră, ţinând seama de populaţie şi suprafaţă, Ucraina nu este o ţară dezvoltată. Din punct de vedere militar, după ce a cedat  Rusiei arsenalul nuclear moştenit de la URSS şi şi-a redus numărul de militari, Ucraina este o pradă uşoară pentru Rusia.

Este o chestiune de timp până să fie ocupată în întregime.  Uşor de ocupat, greu de controlat, vecina cu care avem cea mai lungă graniţă, poate susţine un război de uzură pe termen lung, cu mari costuri pentru ambele tabere.

Ce câştigă Rusia? Asta se întreabă şi populaţia Federaţiei Ruse. Îşi va termina Vladimir Putin cariera ca un mare conducător, refăcând vechiul imperiu comunist? Orice invadator, orice dictator nu poate sfârşi decât fie ca  Hitler şi Mussolini,  fie ca Stalin. Dacă expediţia ucraineană iese prost, Putin riscă să se confrunte cu o revoltă populară din partea ruşilor.

Indiferent de rezultatele militare, de un succes răsunător nu poate fi vorba. Putin a reuşit să-şi ridice în cap jumătate din globul pământesc, în timp ce celeilalte jumătăţi nu-i pasă.

  Războiul este la porţile Europei. Acest lucru interesează în cel mai înalt grad populaţia României. Ocuparea Ucrainei înseamnă că devenim vecini teritoriali cu Rusia, de la gurile Dunării până la Halmeu, Sighet, Suceava.

  Un element care îngrijorează întreaga Europă este ocuparea centralei nucleare de la Cernobâl  de către armata rusă. De asemenea, un vas turcesc a fost lovit în Marea Neagră de obuze ruseşti.  Întâmplătoare sau voite, astfel de incidente pot fi urmate de riposte dure din partea ţărilor afectate.

După primele zile ale invaziei se observă că armata ucraineană nu a dat dovadă de o rezistenţă fermă. Invadarea ei seamănă izbitor cu ocuparea Poloniei, a Cehoslovaciei, de către armata hitleristă. Este o problemă de timp, însă finalitatea nu poate fi alta.

Rusia nu are nicio şansă în faţa valului de proteste din lumea întreagă. În acelaşi timp 35% din populaţia Federaţiei Ruse nu sunt de acord cu invadarea Ucrainei. Se poate vorbi despre un sfârşit al epocii Putin? Este prea devreme. Depinde de mersul evenimentelor.

 Cum reacţionează opinia publică mondială, în general, dar mai cu seamă europenii care s-au trezit cu războiul la poartă? Încă reacţia este foarte slabă. Pentru că oamenilor nu le vine să creadă că este posibil să izbucnească un război la porţile Europei.

Cu toate că Rusia pare izolată, abia acum se vede că, totuşi, există foarte multe conexiuni economice, dar şi de securitate. Se credea că doar gazul rusesc a devenit o armă strategică, însă ceea ce îngrozeşte este poziţia lui Vladimir Putin care ameninţă că Rusia va reacţiona aşa cum nu s-a mai văzut în istorie. Având toate caracteristicile unui războinic medieval, liderul de la Moskova demonstrează că Rusia nu are doar gaz, ci şi arme, tancuri, avioane, rachete. Oficialii români, de la parlamentari la preşedintele ţării, declară la unison că România se află sub umbrela de securitate a NATO. Este liniştitor, însă nu suficient. Deocamdată marile puteri lovesc Rusia cu măsuri economice, cu un embargo cum nu s-a văzut nici în timpul războiului rece. Va răspunde Vladimir Putin cu  bombe adevărate? Avertismentul preşedintelui american este fără dubiu. NATO va răspunde pe măsura agresorului.

Până la urmă Rusia nu are nimic de câştigat din această aventură, iar Putin îşi joacă ultima carte.