Foto/Gluma zilei - Google

Liviu Pleșoianu: ”5 informații foarte importante pentru utilizatorii Facebook și Google”

Pentru că am lucrat timp de 14 ani în domeniul marketingului online, pentru că știu foarte bine despre ce vorbesc și pentru că am vizitat chiar sediile Google și Facebook din Silicon Valley, consider că e de datoria mea să explic ce stă în spatele acestor companii și în ce fel vor să ne construiască viitorul.

Pentru început, cred că este foarte bine să știți următoarele:

1. Regina Dugan (cel de-al 19-lea Director al DARPA – Agenția Departamentului american de Apărare care se ocupă cu dezvoltarea de tehnologie militară avansată) a plecat în anul 2012 la… Google. Acolo, Regina Dugan s-a ocupat de Departamentul de… tehnologie avansată.

2. După patru ani, fosta directoare DARPA Regina Dugan a plecat de la Google. Unde s-a dus mai departe? …La Facebook! Pentru a se ocupa de… tehnologie avansată.

3. Exact în perioada în care fosta directoare DARPA a lucrat la Google, Google a achiziționat Boston Dynamics – cel mai important producător de roboți militari. Până să fie cumpărată de Google, compania Boston Dynamics producea roboți militari avansați cu finanțare direct de la… DARPA.

4. Unul dintre proiectele în care Google investește masiv este explicat chiar de către directorul departamentului său de Dezvoltare Tehnologică, Ray Kurzweil: “Până în 2030, vom avea deja tehnologia necesară pentru a introduce în corpul omenesc milioane de nanoboți (mini-roboți, de dimensiune moleculară). Prin intermediul nanoboților, vom conecta creierul la Internet, vom conecta neocortexul la Cloud!”…

…Cu alte cuvinte, Google investește masiv pentru a dezvolta ceea ce adepții sectei tehnologice transhumaniste de la Silicon Valley numesc “Omul 2.0”. Pentru conducerea Google, omul viitorului este… omul-cyborg.

5. Unul dintre domeniile în care DARPA investește cel mai mult este Realitatea Virtuală. Unul dintre domeniile în care și Facebook (unde a plecat fosta directoare DARPA când a părăsit Google) investește foarte mult este… Realitatea Virtuală. În 2014, Facebook a cumpărat Oculus VR – compania lider în industria Realității Virtuale – cu DOUĂ MILIARDE de dolari… Vă dau, pentru moment, un singur citat din Mark Zuckerberg: “Dezvolt Realitatea Virtuală pentru că realitatea reală nu mi se pare satisfăcătoare. Realitatea Virtuală este mai bună decât lumea reală, cea din urmă fiind limitată!”…

P.S. Voi reveni și cu alte informații. Sunt multe lucruri aproape inimaginabile pe care este bine să le cunoașteți. Am vorbit despre ele cu mult timp înainte să intru în politică. Însă abia actualul scandal Facebook a reușit să producă scurtcircuitul care îi face dintr-odată, pe foarte mulți, cu adevărat receptivi…

Autor: Liviu Plesoianu

Sursa: Liviu Plesoianu

Ce spun specialiștii. Ne-am prostit din cauza utilizării Google?!

De câte ori nu vi s-a întâmplat să vorbi ți despre un film cu prietenii și să nu vă vină în minte numele unui actor sau al unui personaj, să luați telefonul, intrați pe Google, să găsiți răspunsul și să continuați conversația neîntrerupt? Ați rezolvat puzzle-ul și totul este bine. Dar v-ați gândit la creierul vostru?!

Îl hrăniți constant cu răspunsurile potrivite, telefonul devenind un distribuitor nesecat de informații. Dar ce se întâmplă în acel moment cu creierul? Devine mai leneș, se atrofiază?! Cine are nevoie de o memorie internă atunci când avem Google?!

Un jurnalist american de la NBC News și-a pus aceste întrebări și a decis să fac un experiment. Să încerce o perioadă să nu mai apeleze la telefon de fiecare dată când are nevoie de un răspuns și să se forțeze să și-l amintească.

Timp de o săptămână a reușit să nu caute pe Google, să nu folosească Google Maps când se afla în mașină și așa mai departe. După o săptămână a vrut să afle dacă un astfel de experiment i-ar puta da un impuls creierului său.

Ne-am prostit din cauza utilizării Google

A vorbit cu un medic neurochirurg pentru a afla și poziția unui specialist. Dr. Richard Carmona a oferit însă un răspuns cel puțin neclar, dacă nu surprinzător.

”Cei mai mulți dintre noi sunt cu siguranță dependenți de telefonul mobil (într-o măsură comparabilă cu dependența de heroină), dar cu toate acestea, obținerea informațiilor cu ajutorul tehnologiei nu ne face creierul mai leneș, dimpotrivă, creierul nostru rămâne mai conectat și este mai antrenat în acest fel, deoarece îi oferi mai multă informație”, a explicat doctorul.

Această alimentare constantă cu informații pare să creeze mai multe rețele neuronale care ne vor ajuta să ne amintim lucrurile. Mai mult, a subliniat el, lipsa bruscă a răspunsurilor imediate vine cu un cost. Privarea de telefon a unei persoane care este dependentă de aceasta crește tensiunea arterială și anxietatea.

”Gândiți-vă la creierul nostru, ca și cum ar fi calculatoarele”, a explicat dr. Carmona. ”Fișierele sunt stocate în mod ierarhic. Informațiile care sunt luate într-o situație stresantă sunt încorporate. (Așa a evoluat memoria. Gândiți-vă la prima dată când un om a văzut un leu mâncând un alt om. ‘Trebuie să-mi amintesc asta!’; a spus creierul martorului). Informațiile importante – adresa noastră, numele celor dragi – sunt păstrate în față și în centru. Informațiile mai puțin critice sunt ascunse în stive. A fost depusă, este acolo. Întrebarea care se pune acum este dacă ți-o poți aminti”, explică neurochirurgul.

Răspunsul este că nu ne putem aminti întotdeauna. Doctorul explică faptul că dacă creierul nostru nu știe că avem nevoie să reținem ceva și nu o consideră o informație relevantă, atunci este ascuns în stivă și vă amintiți mai greu, de obicei având nevoie de un indiciu. ”Și este perfect normal”, a spus el.

”Asta nu înseamnă că creierul tău devine leneș. Doar că Google caută mai repede”.

Neurochirurgul le sugerează celor care vor să-și antreneze creierul sau să prevină demența să țină cont de câteva reguli foarte simple: să mănânce bine, să doarmă suficient, să facă exerciții fizice, în niciun caz să renunțe la motoarele de căutare. Asta nu înseamnă însă că este rău să vă acordați două minute de gândire înainte de a căuta pe Google pentru a vedea dacă vă puteți aminti anumite informații. Sursa Libertatea

                                                                                    Cristi S.

Cum au distrus Google şi Facebook presa tradiţională

Internetul a făcut totul mai rapid, mai organizat, mai eficient, a adus o varietate de opţiuni la care nimeni nu visa şi, mai ales, a făcut totul gratis. Sau aproape. Dar, în urma sa, există o lungă dâră de victime, sute de mii de companii care au fost înlocuite în furnizarea aceloraşi servicii de câţiva titani ai internetului. Google şi Facebook se hrănesc din reclama care anterior era sursa vitală pentru supravieţuirea presei, Amazon înlocuieşte retailerii tradiţionali, care la rândul lor înlocuiseră magazinele de cartier, Netflix, Hulu şi YouTube înlocuiesc vizionarea tradiţională de filme, Spotify şi Apple „sug“ veniturile caselor de discuri, site-uri precum eBay şi Craigslist înlocuiesc anunţurile de mică publicitate, Tinder scoate din joc anunţurile matrimoniale, Skype înlocuieşte telefonia fixă, WhatsApp înlocuieşte SMS-ul, Kindle înlocuieşte cărţile, Uber se luptă cu taximetriştii, iar Booking.com şi Expedia atacă agenţiile tradiţionale de turism.  
 Întrebarea esenţială: ce este mass-media?  
 Pentru a vedea cum de s-a ajuns aici trebuie să ne întoarcem în timp cu 25 de ani în urmă pentru a vedea ce însemna atunci presa tradiţională, şi prin extensie, mass-media în general. Produsul unei organizaţii media nu îl constituie ştirea, aşa cum se crede în mod general, ci informaţia. Fie că este vorba de o ştire din sport, de un anunţ imobiliar publicat în rubrica specializată a unui ziar sau ascultarea traficului auto dimineaţa în maşină la un post de radio, aceasta este o informaţie şi acoperă o nevoie specifică a omului.    Aceasta nu este singura nevoie acoperită de organizaţiile mass-media: mai există, de exemplu, nevoia de divertisment. În presa scrisă aceasta este reprezentată de celebrele pagini cu sudoku sau de horoscop, în vreme ce în televiziune sunt prezente diverse show-uri de entertainment.    De exemplu, în SUA, giganţi precum Time Warner sau Disney deţin de la diverse televiziuni până la studiouri de filme sau parcuri de distracţii pentru a acoperi aceste nevoi ale publicului. News Corp, trustul media al magnatului Ruper Murdoch, deţinea de la ziare şi edituri de cărţi la televiziuni şi studiouri de filme. Între timp, omul de afaceri a separat afacerile în News Corp – care mai reţine ziarele (Wall Street Journal, New York Post, The Sun, The Times etc) şi editura HarperCollins, în vreme ce 21st Century Fox a rămas cu televiziunile Fox, Sky şi National Geographic, un studiou de filme la Hollywood şi distribuitorul asiatic de producţii media STAR TV.  
 Publicitatea, sufletul comerţului  
 O organizaţie media produce informaţie sau divertisment pentru publicul său. Dar aceasta nu este decât parţial plătită de către public, iar majoritatea veniturilor vin din publicitate, nu din vânzările de ziare sau abonamentele la posturi tv plătite. Subvenţia este încrucişată: reclama permite producţii de calitate mai bună, care mai departe atrag public şi, cu cât publicul este mai larg, cu atât publicitarii plătesc mai mult pentru a-şi promova produsele. Cercul este continuu şi, dacă o rotiţă se strică, întregul angrenaj întră în colaps.   Internetul a ajutat organizaţiile mass-media deoarece acum pot atinge un public mult mai larg. Fie că este vorba de propriile site-uri, de paginile Facebook, de conturile de Twitter sau Snapchat sau de propriile aplicaţii pentru smartphone şi tabletă, audienţa mass-media nu poate decât să crească utilizând tehnologiile noi.   Trezirea la realitate: Google şi Facebook sunt duşmanii presei  
 Cu toate acestea, organizaţiile media suferă financiar. Şi asta pentru că, deşi nu sunt concurenţi direcţi la producţia de ştiri sau de emisiuni de divertisment, giganţii internetului se „hrănesc“ tot cu reclamă. Iar aici sunt concurenţi direcţi cu organizaţiile media.    Mai întâi, motoarele de căutare – Google, Bing, Yahoo! – au dislocat publicitatea pe care companiile o plăteau ziarelor sau revistelor. Acestea structurează informaţia imensă de pe internet în funcţie de căutările utilizatorilor. Iar aceştia, decât să dea un leu pe un ziar şi să aibă informaţia mâine, preferă să caute online şi să o găsească instant şi gratis. Aşa se explică succesul fulminant al motoarelor de căutare. Google a fost înfiinţată în 1997, iar în 2003, cu doar un an înainte de listarea pe bursă, avea venituri anuale 1,5 miliarde de dolari. Anul trecut, în 2015, Google raporta venituri de 74,54 miliarde de dolari. Google este atât de impregnat în viaţa noastră încât, în 2013, când serverele sale au căzut pentru câteva minute, traficul de pe întreg internetul a căzut cu 40%.   Ulterior, reţelele sociale precum Facebook sau Twitter, şi aplicaţiile precum SnapChat, care canalizează mare parte din timpul petrecut de către internauţi pe smartphone, au „sifonat“ şi reclama online, pe care organizaţiile media contau după scăderea printului. Facebook a luat naştere în anul 2004, iar în 2009 avea venituri de 777 milioane de dolari. În 2015, însă, a ajuns la 17,9 miliarde de dolari, din care 80% este reclama pe dispozitive mobile.  
 Ştii problema, dar nu ştii de unde să o apuci 
  Magnatul media Rupert Murdoch a caracterizat la un moment dat Google drept „un vierme tehnologic în inima internetului“, iar compania sa, News Corp a depus la Uniunea Europeană o plângere împotriva Google, despre care afirma că este o „platformă pentru piraterie“. Nu este singura dată când Google a fost atacat: grupul media german Axel Springer, care deţine ziarele Bild, Die Welt, Frankfurter Allgemeine Zeitung, site-ul Business Insider şi multe alte unităţi media, cerea în anul 2014 spargerea Google, aşa cum în urmă cu un secol era spart imperiul petrolier al lui Rockefeller.   Vineri, „Financial Times“ scria că autorităţile de la Bruxelles lucrează la o reformă a drepturilor de proprietate intelectuală, care ar da organizaţiilor media dreptul de a cere taxe motoarele de căutare de genul Google - controlat de Alphabet, sau Bing – deţinut de către Microsoft, dacă acestea publică extrase din articolele lor. Măsurile vor da puteri mai mari de negociere conglomeratelor media, afectate puternic de faptul că Google, Facebook, Twitter şi alte companii de internet le „suflă“ din faţa ochilor publicitatea online.   O astfel de lege a fost introdusă în ultimii ani în Spania, însă Google în loc să plătească a închis serviciul Google News din ţara respectivă. De asemenea, o idee relativ similară a fost folosită în Germania. Acolo, în loc să plătească, Google a eliminat site-urile care nu se doresc indexate, însă foarte multe au renunţat la impunerea de plăţi deoarece le scăzuse foarte mult traficul online.   Concomitent, împotriva Google sunt deschise trei investigaţii de abuz de poziţie dominantă de către Comisia Europeană: una în privinţa afisării propriilor servicii deasupra rivalilor în motorul său de căutare, una pentru că forţează producătorii de telefoane să preinstaleze aplicaţiile sale şi a treia pe piaţa publicităţii. De asemenea, Google este acuzată de evaziune fiscală şi în Franţa deoarece îşi canalizează vânzările prin subsidiara din Irlanda şi aşa se evită plata TVA şi a impozitului pe profit corespunzător. 
  Ce soluţii se întrevăd  
 Un studiu al companiei de consultanţă OC&C arată că mass-media, dar în general ziarele şi revistele, sunt afectate de faptul că generaţiile tinere folosesc mai mult reţelele sociale pentru a se informa, în loc să cumpere ediţiile print sau să intre pe site-uri de presă. Potrivit studiului, circa 30% din veniturile presei se vor duce, de fapt, în următorul deceniu, către platformele online precum Facebook sau Apple.  Apple este trecută în top deoarece a lansat de curând aplicaţia Apple News, dar pentru orice abonament făcut prin intermediul platformei sale, gigantul american reţine o sumă de 30%. Cota de 30% este reţinută atât pentru abonamente la ediţiile digitale ale ziarelor şi revistelor, cât şi la vânzarea de aplicaţii sau jocuri din App Store.   Conform raportului, trecerea dinspre print spre digital a costat deja presa britanică 3,5 miliarde de lire sterline, adică aproape jumătate din veniturile sale, iar reorientarea spre platforme online va duce la pierderi de încă 450 de milioane de lire. Datele firmei de cercetare arată că peste două treimi din persoanele cu vârstă de peste 55 de ani apelează direct la brandurile cunoscute de ziare şi reviste pentru a se informa, în vreme ce 41% dintre cei sub 34 de ani folosesc reţelele sociale şi alte platforme asemănătoare pentru a afla noutăţi.    Acelaşi trend produce fibrilaţii şi în televiziuni, unde publicul tânăr nu mai este ţinut în faţa ecranului şi preferă să urmărească pe diverse platforme online ce vrea, când vrea şi cum vrea. Aşa se explică succesul Netflix sau YouTube (subsidiară a Google), după cum acelaşi lucru s-a întâmplat şi în muzică în cazul platformei iTunes, deţinută de către Apple, dar şi a Spotify – unde trebuie să plăteşti un abonament lunar pentru a asculta orice cântec doreşti.   Raportul vine şi cu o serie de soluţii: organizaţiile media trebuie să se asigure că au un brand puternic, să se diferenţieze, să adune comunităţi în jurul proprietăţilor lor digitale, să facă parteneriate cu marile platforme online, dar şi să colaboreze cu alte organizaţii media şi să facă lobby pe lângă autorităţi pentru protecţie. 
  „Dacă nu poţi să-i învingi, alătură-te lor“  
 Mai exact, organizaţiile media trebuie să recunoască direct că sunt în competiţie cu Google şi Facebook pentru reclamă, pasul următor fiind să îşi construiască branduri şi comunităţi online unde lumea să vină direct, nu prin intermediari. Ca o comparaţie: la fel cum Europa încearcă să îşi reducă dependenţa de Gazprom, la fel trebuie să facă şi organizaţiile media în privinţa dependenţei de Google şi Facebook.   De asemenea, digitalizarea mass-media nu înseamnă doar crearea de site-uri sau aplicaţii de ştiri.   De exemplu, dacă acum 20 de ani presa scria despre trendurile din imobiliare, acum trusturile de presă pot realiza, pe lângă ştiri online despre construcţii, aplicaţii specializate cu anunţuri imobiliare. Oamenii care cumpărau acum ceva timp ziare pentru a vedea anunţurile imobiliare folosesc acum site-uri sau aplicaţii specializate (Craigslist, Airbnb sau Imobiliare.ro, de exemplu).   Cei care urmăreau anunţurile auto au trecut acum la aplicaţii specializate, precum Auto.ro; iar cei dădeau anunţuri pentru a vinde sau cumpăra ceva îi vezi acum pe Ebay ,Olx sau Okazii.ro.   De asemenea, cei care urmăreau ofertele de locuri de muncă folosesc acum LinkedIn sau BestJobs ori eJobs în ţara noastră. La fel, foarte mulţi cei care doreau prognoza meteo, utilizează acum aplicaţii precum AccuWeather sau Yahoo! Weather. În fine, mulţi dintre cei care „vânau“ paginile de bancuri sau publicaţiile de satiră şi umor citesc acum The Onion, se distrează pe Reddit sau utilizează aplicaţia 9GAG.  
 Platforme, platforme, platforme  
 Unele trusturi de presă fac deja acest lucru. De exemplu, News Corp a achiziţionat tot mai multe aplicaţii şi site-uri din domeniul digital. În 2013, societatea a preluat Storyful – o agenţie de ştiri specializată în verificarea şi distribuţia de conţinut generat de proprii utilizatori, Move Inc – ce deţine site-ul de imobiliare Realtor.com, a mai cumpărat site-ul de planificare financiară BigDecisions.com, dar şi site-ul imobiliar indian ProTiger. În ianuarie, acţiunile Twitter creşteau cu 14% la apariţia unor zvonuri că News Corp va cumpăra reţeaua de microblogging Twitter.   Tendinţa este urmărită şi la un alt conglomerat american, respectiv Time Inc, care deţine branduri precum revistele Time, Sports Illustrated, Life sau Marie Claire. Grupul a achiziţionat în 2010 StyleFeeder, un „motor de personalizare“ a cumpărăturilor, iar la începutul acestui an a preluat MySpace, cea mai populară reţea socială din lume până în 2008, când a fost înlocuită de Facebook.  Tot din categoria achiziţiei de „platforme“ online, Time Inc dorea în aprilie achiziţia activelor de internet ale Yahoo!. Acestea au ajuns, până la urmă, la operatorul american de telefonie Verizon, care deţine şi AOL.   De altfel, inclusiv tabloidul britanic Daily Mail dorea să cumpere părţi din proprietăţile online ale Yahoo!.   La fel, grupul media american Condé Nast, care deţine publicaţii precum Vogue, Vanity Fair, The New Yorker sau Wired, este şi proprietarul reţelei sociale Reddit, achiziţionată în 2006. Concomitent, A&E Networks, o reţea de televiziuni fondată de către grupul media Hearst împreună cu ABC Television (subsidiară a Disney) a investit în platforma de reportaje Vice Media, care a ajuns să fie evaluată la 2,5 miliarde de dolari.   În fine, operatorul american de cablu tv Comcast, care deţine trustul media NBC, a investit în BuzzFeed – un site de divertisment – şi în Vox Media, proprietara unor site-uri specializate precum The Verge (IT), SBNation (sport), Polygon (jocuri video), Curbed (imobiliare, construcţii şi design), Eater (gastronomie), Racked (modă).   
Şi în România trendul este asemănător: în 2012, grupul elveţian Ringier a anunţat cumpărarea site-ului eJobs.ro.

                                                                          Daniel IONESCU

Google marchează debutul Jocurilor Olimpice de la Soci printr-un logo special

GOOGLE marchează, vineri, 7 februaie 2014, debutul Jocurilor Olimpice de la Soci, printr-un logo special, care prezintă şase imagini stilizate ale unor sporturi de iarnă, probe ale acestui eveniment sportiv.

Cea de-a XXII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă se va desfăşura în oraşul Soci, Rusia, în perioada 7 - 23 februarie, câteva probe urmând să aibă loc însă în oraşul-staţiune Krasnaia Poliana.

Vor fi organizate 98 de probe sportive, în cadrul a 15 sporturi. Atât Jocurile Olimpice, cât şi cele Paralimpice vor fi organizate de Comitetul de Organizare Soci (COS).

Soci a fost ales ca oraş-gazdă al Jocurilor Olimpice pe 4 iulie 2007, la cea de-a 119-a întrunire a Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) din Ciudad de Guatemala, celelalte două candidate pentru găzduirea acestei ediţii fiind Salzburg (Austria) şi Pyeongchang (Coreea de Sud). Candidatura oraşului Soci a fost susţinută de preşedintele rus Vladimir Putin şi de campioana la tenis Maria Şarapova, câştigătoare a trei titluri de mare şlem. Aceasta este prima ediţie a JO organizată în Federaţia Rusă, dat fiind faptul că Jocurile Olimpice de vară din 1980 din Moscova au avut loc în interiorul Uniunii Sovietice.

Pregătirile pentru JO includ construirea de arene noi şi modernizarea telecomunicaţiilor, energiei şi a infrastructurii transportului din zonă. Presa internaţională a relatat faptul că organizarea Jocurilor Olimpice de la Soci a beneficiat de un buget record de 51 de miliarde de dolari.

Pregătirea acestui eveniment s-a confruntat şi cu o serie de controverse: mutarea locuitorilor din zonă, nivelul ridicat de corupţie, poluarea mediului înconjurător şi chiar legislaţia asupra persoanelor de altă orientare sexuală.

Aceasta va fi prima ediţie a Jocurilor Olimpice cu Thomas Bach în funcţia de preşedinte al CIO.

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Soci va avea loc vineri, de la ora 18.14, pe Stadionul Fişt.

Secretul învăluie de obicei detaliile privind ceremonia de deschidere a unei ediţii a JO, iar Soci nu se abate de la regulă, însă s-a putut afla că evenimentul de vineri, de pe Stadionul Fişt, va fi centrat pe istoria şi pe cultura Rusiei, cu puternice conotaţii politice şi diplomatice.Mediafax

                                                                        Cristi SOMEŞAN

Google introduce scrisul de mână pentru scrierea e-mailurilor

Gigantul de internet american Google a introdus o nouă funcţie pentru Gmail şi Google Docs care le va permite utilizatorilor să trimită e-mailuri folosind scrisul de mână.

Cu ajutorul cursorului, utilizatorii vor putea să scrie ceea ce doresc, urmând ca Google să creeze o versiune tipărită a acelor cuvinte, dar şi să ofere sugestii pentru termeni similari dintre care internauţii pot alege, informează indiatoday.com.

Potrivit CNN, funcţia va fi disponibilă în peste 50 de limbi străine pentru utilizatorii Google, în timp ce persoanele care folosesc Google Docs vor avea această opţiune în doar 20 de limbi.

Xiangye Xiao, Product Manager Google, a spus, într-un articol publicat pe blog, că opţiunea pentru scrisul de mână va face ca internetul să fie utilizat mult mai uşor de oamenii din întreaga lume. De asemenea, el a subliniat că acesta este un efort de "a sparge" barierele între diversele limbi.

Pentru a testa funcţia, utilizatorii trebuie să intre în setările generale ale Gmail sau Google Docs, să apese butonul care indică toate opţiunile privind limba. Apoi, utilizatorul va trebui să selecteze căsuţa în care scrie "Activează funcţia de introducere" şi va apărea o listă cu toate tipurile de tastatură pe care Google le deţine. Limbile străine care au alături o imagine a unui creion sunt cele care pot fi folosite pentru opţiunea "scris de mână".

                                                                                          D.P.

Google o sărbătoreşte pe MARIA TĂNASE, la 100 de ani de la naşterea cântăreţei

Google şi-a modificat, miercuri, logoul pentru a o sărbători pe Maria Tănase, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea celebrei cântăreţe române.

Noul logo al Google o prezintă pe Maria Tănase în timp ce cântă. Totodată, în noul logo, prima literă din cuvântul "Google" este înlocuit cu chipul cântăreţei române desenat, în timp ce prima literă "o" este înlocuită cu un microfon la care artista interpretează un cântec.

Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.

Motorul de căutare Google alege rar să omagieze o personalitate din România, modificându-şi logoul în acest sens. În galeria logourilor dedicate României în ultimii ani s-au numărat Constantin Brâncuşi, George Enescu, I.L. Caragiale, Sergiu Celibidache, Mărţisorul şi Ziua Naţională a României.

Maria Tănase s-a născut la Bucureşti, pe 25 septembrie 1913. Şi-a făcut debutul artistic pe scena teatrului de revistă Cărăbuş, condus de celebrul actor Constantin Tănase, în 1934. Aici a cântat, mai întâi într-un grup vocal, piese scrise de Nicolae Kiriţescu, pe muzica compusă de Gherase Dendrino, Petre Andreescu şi Elly Roman. A fost remarcată apoi de folcloristul Harry Brauner. Acesta a prezentat-o marelui muzicolog Constantin Brăiloiu, întemeietorul Arhivei Internaţionale de Folclor de la Geneva. El este cel care a sfătuit-o să-şi formeze repertoriul muzical pornind direct de la izvoare. Dramaturgul Tudor Muşatescu a îndrumat-o să înregistreze cântece din repertoriul propriu, în special din zona Olteniei, de unde era originar tatăl său. Cariera sa propriu-zisă a început în anul 1938, când a prezentat un program de piese folclorice într-o emisiune radiofonică.

Marele istoric Nicolae Iorga a invitat-o să cânte la închiderea cursurilor de vară de la Vălenii de Munte, în septembrie 1938. Acesta a numit-o "pasărea măiastră". În urma unei audienţe la Hanul Ancuţei, din al cărei juriu făceau parte nume celebre ca Constantin Brăiloiu, Mihail Jora, arhitectul George Cantacuzino, Maria Tănase, acompaniată de maestrul Grigoraş Dinicu, a fost aleasă în unanimitate să reprezinte cântecul popular românesc pe continentul american, la Expoziţia Internaţională de la New York (1939). Astfel, a cântat în faţa preşedintelui american H. Hoover, a lui André Gide, Yehudi Menuhin, Constantin Brâncuşi şi George Enescu.

În octombrie 1940, cu ocazia unui turneu în Turcia, a fost desemnată cetăţean de onoare al acestei ţări. În perioada războiului, alături de nume celebre ca George Vraca, dirijorul Ionel Perlea, a participat la spectacole pentru răniţi, în spitale. În decembrie 1943, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, a fost invitată să cânte în faţa suveranilor Mihai I şi Regina mamă, Elena, a mareşalului Ion Antonescu şi a membrilor Guvernului român.

Între 1953 şi 1961 a înregistrat nu mai puţin de 24 de albume, din care patru în limba franceză. A încetat din viaţă la Bucureşti, pe 22 iunie 1963, la numai 50 de ani, fiind condusă pe ultimul drum de mii de oameni.

Salut Trecut - 4 septembrie 1998 – În SUA, este fondată compania Google!

În Ianuarie 1996, Larry Page și Sergey Brin, doctoranzi la Universitatea Stanford pun bazele unui proiect de cercetare care presupune crearea unui motor de cautare prin care sa analizeze relatiile dintre site-uri si altfel sa aduca rezultate mai bune fata de restul motoarelor de cautare. Algoritmul care sta la baza cautarii Google se numeste PageRank, fiind o metoda de notare de la 0-10 a unui site in functie de popularitatea, relevanta si calitatea acestuia. Google mentioneaza chiar in paginile sale: " Inima programului nostru este PageRank , un sistem de notare a paginilor dezvoltat de fondatorii nostrii Larry Page si Sergey Brin". Proiectul de cercetare este numit la inceput BackRob, ca mai apoi sa fie schimbat in Google, de la termenul matematic "googol". In septembrie 1997 cei doi inregistreaza domeniu google.com, ca mai apoi in 1998 sa ia nastere compania Google Ing. Treptat compania se dezvolta in mod uimitor, avand un numar din ce in ce mai mare de angajati. In anul 2000 motorul de cautare atinge 1 miliard de pagini indexate si este imbunatatit pentru utilizarea in 15 limbi straine. Tot in acelasi an este lansat AdWords, precum si bara de instrumente Google. In urmatorii ani ajunge sa fie tradus in peste 70 de limbi si lanseaza diverse servicii: google news, froogle, google labs. In 2004 lanseaza Gmail, serviciu gratuit de email cu diverse facilitati si un spatiu mare de stocare. Alte servicii si aplicații de mare importanta: Google Maps, Google Earth, Google Play, Adsense, Google Drive, Google Print, Google Street View, Google Translate. Acestea se numara printre cele mai cunoscute servicii, dar sunt si cateva mai putin cunoscute, cum ar fi: What Do You Love, Google Health, Google HotPot, Google Mars, Panoramio, Google Correlate. Pe parcursul timpului au fost lansate multe servicii si aplicatii, cele mai multe dobandind succes mondial, iar unele ramanand la stadiul de test.

                                                                               Ionuţ Iuliu DRAGOŞ

Fiecare vrea să pună mâna pe cât mai mult teren"

                                                                                               de Marius Oncu

Patru mari giganţi din sectorul IT - Apple, Google, Facebook şi Amazon - şi-au încălcat treptat tot mai mult teritoriile în ultimii ani, iar în 2013 războiul va escalada pe două fronturi, hardware şi căutare online, potrivit cotidianului american Wall Street Journal.

Marii jucători de pe piaţa software, inclusiv Google şi Amazon, sunt interesaţi să-şi crească prezenţa hardware pentru a spori loialitatea propriilor clienţi şi pentru a avea un control mai puternic asupra serviciilor software. Apple, pe post de răspuns, dezvoltă tot mai mult software propriu pentru a-şi diferenţia produsele, informează Wall Street Journal.

  Google, după achiziţia de 12,5 miliarde de dolari a companiei Motorola Mobility, intenţionează să folosească producătorul de telefoane mobile pentru a lansa noi dispozitive cu sistem de operare Android, cu care să-şi protejeze afacerile de Apple. Amazon s-a implicat mai puternic în acest conflict prin lansarea tabletei Kindle Fire şi testează, de asemenea, propriul telefon.

 În acelaşi timp, toate cele patru companii consideră căutarea online drept o oportunitate importantă pentru a-şi păstra clienţii şi a profita de pe urma acestora. În timp ce Google a dominat această piaţă mulţi ani, rivalii vor să-i submineze poziţia prin căutarea online de pe smartphone-uri şi alte dispozitive mobile, precum şi prin servicii care permit recomandări din partea prietenilor.

Apple a lansat pe această piaţă Siri, un serviciu activat prin voce care răspunde pe iPhone şi iPad unor întrebări pe subiecte precum vremea sau rezultate ale competiţiilor sportive. Anul următor, compania vrea să sporească capacitatea de răspuns a serviciului.

De asemenea, la o conferinţă în septembrie directorul general al Facebook, Mark Zuckerberg, a vorbit despre modul în care prietenii pot furniza răspunsuri utile. Compania îşi va extinde capacităţile de căutare online în viitor, a spus el.

Cele patru companii se înfruntă şi pe alte segmente, de la retail la publicitate online.

"Intră unii pe pieţele altora. Fiecare vrea să pună mâna pe cât mai mult teren", a declarat Greg Sterling, analist la Opus Research.

Apple trebuie să arate anul următor că ştie şi să se apere, scrie Wall Street Journal. Rivali de la Samsung la Amazon atacă poziţiile companiei, care în ultimii ani a redefinit piaţa IT prin lansarea unor produse precum iPhone şi iPad.

Competitorii au oarecare succes: cota Apple pe piaţa mondială a smartphone-urilor a coborât în trimestrul al treilea la 15%, de la 23% în primele trei luni ale anului, potrivit datelor firmei de cercetare IDC.

De asemenea, tabletele Android câştigă teren împotriva iPad. Pentru a-şi apăra teritoriul, Apple a lansat recent iPad Mini, o tabletă mai ieftină prin care vrea să concureze produse similare.

Apărarea nu este, însă, suficientă. Apple are şi iniţiative ofensive. Directorul general al companiei, Tim Cook, a subliniat "interesul puternic" al Apple pentru segmentul de televiziune, iar compania a testat televizoare HD şi a discutat posibile parteneriate cu furnizori de televiziune prin cablu.

Nu este clar dacă Apple va avea ceva gata de lansare anul următor, potrivit Wall Street Journal.

Google a invadat noi teritorii în acest an, intrând din nou în conflict cu principalii rivali, dar şi cu furnizori de internet wireless şi de televiziune prin cablu.

Anul următor, compania va lucra şi mai susţinut pentru a se asigura că serviciul de căutare pe internet, YouTube şi alte noi servicii, precum Google Wallet (care permite folosirea smartphone-urilor pe post de portofele digitale), ajung la clienţi fără să fie afectate de viteze reduse ale traficului de date sau blocate de competitori.

În acest scop, Google va trebui să accelereze iniţiative lansate în acest an, precum furnizarea de internet de mare viteză, controlul accesului la internet wireless prin parteneriate, şi producţia de smartphone-uri şi tablete prin intermediul Motorola. De asemenea, Google s-ar putea implica mai mult în dezvoltarea de produse electrocasnice care să folosească sistemul de operare Android.

Compania se poziţionează şi pentru a se apăra împotriva marilor rivali Amazon şi Facebook. Google colaborează cu retaileri în competiţie cu Amazon, ajutându-i să ajungă la clienţi prin intermediul motorului său de căutare.

 Pentru a contracara Facebook, Google a împins clienţi ai unor servicii precum căutarea online şi Gmail să se înregistreze pe Google+, o combinaţie de Facebook şi Twitter.

Google va trebui să se decidă anul următor dacă va încheia un parteneriat cu o companie auto pentru crearea unei maşini fără şofer, bazată pe software Google, sau să se implice mai direct în producţie.

Anul 2012 a fost pentru Facebook anul intrării pe bursă. În 2013, compania se va concentra pe continuarea transformării într-o afacere care are în centru dispozitivele mobile. De asemenea, va deveni clar cât de mult se va implica Facebook în lupta pentru controlul experienţei utilizatorului pe smartphone-uri.

În ultimul an, Facebook a rescris aplicaţiile pentru dispozitive mobile, a lansat mai multe produse pentru publicitatea pe smartphone-uri şi tablete, precum şi aplicaţii individuale, precum serviciul de messenger.

 Rivalii şi directorii din IT vor, de asemenea, să ştie dacă sau când Facebook va intra pe segmentul hardware. Zuckerberg a calmat zvonuri că Facebook dezvoltă un telefon, calificând un astfel de plan o "strategie greşită". Surse apropiate companiei au afirmat, însă, că Facebook a colaborat strâns cu producători de telefoane mobile, precum HTC la proiectarea unor noi dispozitive.

Facebook ar putea să-şi crească şi oferta pentru căutare online. În decembrie, Facebook a introdus o nouă funcţie care permite utilizatorilor să găsească în apropiere afaceri în funcţie de referinţele prietenilor şi altor utilizatori.

Comerţul online va deveni tot mai important pentru Facebook, odată cu dezvoltarea afacerii recent lansate Gifts (Cadouri). Platforma de comerţ electronic - care permite trimiterea de cadouri prietenilor - reprezintă o ameninţare reală pentru Amazon, în contextul creşterii numărului de parteneriate între Facebook şi retaileri.

Pentru Amazon, 2013 ar putea fi anul în care lansează mult aşteptatul smartphone.

Retailerul a testat un smartphone cu furnizori din Asia, iar o lansare ar putea avea loc la începutul anului, afirmă surse apropiate situaţiei. Un smartphone Amazon s-ar baza pe experienţa companiei cu dispozitive Kindle Fire HD şi magazinul online de aplicaţii, care dispune în prezent de peste 60.000 de aplicaţii bazate pe sistemul de operare Android.

Un smarthone ar putea reduce cota de piaţă a Apple şi ar reprezenta o provocare pentru producătorii de telefoane mobile bazate pe sistemul de operare Android. Amazon ar putea lansa dispozitivul la un preţ redus, vizând să obţină profit din vânzarea de produse pe Amazon.com, cărţi în format electronic, jocuri şi aplicaţii. Aceasta a fost abordarea directorului general, Jeff Bezos, în privinţa tabletelor, pe care le-a descris ca fiind mai mult platforme de vânzare decât produse care ar trebui să aducă direct profit.

Amazon vizează Apple şi pe piaţa tabletelor. Ultima versiune Kindle Fire a fost primită pozitiv de unii critici. Amazon ar putea introduce o nouă versiune low-cost anul următor, care să menţină şi mai bine utilizatorii în ecosistemul Amazon.

Google sărbătoreşte cu un logo special 160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale

Motorul de căutare Google marchează printr-un logo special 160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române. Pe prima pagină a Google apare chipul lui Caragiale şi un plic de scrisori. Tot anul acesta se vor împlini şi 100 de ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale.

Pe prima pagină a Google apare bustul lui Ion Luca Caragiale, suprapus peste însemnul „Google”. Tot pe prima pagină apare şi o scrisoare, făcându-se referire la una dintre cele mai cunoscute opere ale marelui scriitor, „O scrisoare pierdută”. Nu este pentru prima dată când Google sărbătoreşte o personalitate din România. Pe 29 februarie 2011 Google a celebrat 135 de ani de la naşterea sculptorului Constantin Brâncuşi. Logo-ul Google era alcătuit din imagini cu sculpturile artistului, printre care Sărutul sau Dominşoara Pogany. De asemenea, Google l-a omagiat pe 19 august 2011 şi pe George Enescu, cu prilejul sărbătoriri a 130 de ani de la naşterea compozitorului român. Pentru a exemplifica această sărbătoare, Google l-a prezentat pe George Enescu în timp ce cânta la vioară, iar pe cuvântul Google apărea un portativ cu note muzicale.

Totodată, şi instituţiile de cultură din România vor sărbători cei 160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale. În acest sens au fost organizate mai multe evenimente culturale.

Viaţa lui Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale, judeţul Prahova, localitate care astăzi îi poartă numele. A fost primul născut al lui Luca Caragiale şi Ecaterina. Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești, unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București. Caragiale a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești.

Între 1868 şi 1870 frecventează cursurile Conservatorului de artă dramatică din Bucureşti, clasa de declamaţie şi mimică, avându-l ca profesor pe unchiul său, dramaturgul Costache Caragiali. În 1870 renunţă la postul de copist pe care îl ocupă la Tribunalul Prahova şi se angajează ca al doilea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. În această perioadă, începe să publice în gazetele politice şi umoristice de orientare liberală, Ghimpele, Telegraful, Asmodeu, şi este girant responsabil la Alegătorul liber (1875 - 1876) sau corector la Unirea democratică (1876 - 1877). În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la Ghimpele cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică).

Între 1877 şi 1881, colaborează cu articole, reportaje, note sau traduceri la ziarul politic al junimiştilor, Timpul, şi tot acum frecventează şedinţele Junimii, în revista căreia îşi va publica, alături de M. Eminescu şi I. Creangă, principalele piese de teatru (O noapte furtunoasă, 1879; Conul Leonida faţă cu Reacţiunea, 1880; O scrisoare pierdută, 1885; D'ale carnavalului, 1885; Năpasta, 1890). În 1879 face prima călătorie în străinătate, la Viena, ca invitat al lui Titu Maiorescu. În 1881 este revizor şcolar în districtele Suceava şi Neamţ, de unde se mută, la cerere, în 1882, în circumscripţia Argeş-Vâlcea.

Ca funcţionar la Regia Monopolurilor, în 1884, o cunoaşte pe Maria Constantinescu. Din această legătură se va naşte Mateiu I. Caragiale. În stagiunea 1888/1889, Caragiale este director general al teatrelor, calitate în care se ilustrează, în ciuda şicanelor sistematice, ca un foarte exigent regizor şi organizator. În anul 1889 se căsătoreşte cu fiica arhitectului Gaetano Burelly, Alexandrina. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24 martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.

Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București. Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice, ocupându-se de problema schimbării conducerii Teatrului Național, după mai multe consultări a hotărât, la 2 iulie 1888: „Director al primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I. L. Caragiale”. În vârstă de numai 36 de ani, a deschis stagiunea, la 1 octombrie 1888, cu comedia Manevrele de toamnă, o localizare făcută de Paul Gusty, în care interpreții au obținut succese remarcabile. Nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și „sabotat” de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie.

De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Mai multe dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost cauzate și de calitatea sa de junimist și de redactor la ziarul conservator și junimist, Timpul (1878 - 1881).

Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în 1879 în Convorbiri literare (în care au fost publicate toate piesele sale), a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile. După trei ani de colaborare, Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul Teatrului Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, l-a numit director de scenă, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințele Junimii, iar la întâlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit preferința pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iași, O scrisoare pierdută, a cărei premieră a avut loc la 13 noiembrie cu mare succes, în prezența reginei. În 1888 Titu Maiorescu l-a numit director al Teatrului Național din București și i-a prefațat volumul de Teatru (1899), cu studiul intitulat Comediile d-lui I. L. Caragiale.

La 9 mai 1892, Caragiale a prezentat însă la Ateneu o conferință cu titlul Gaște și gâște literare, împotriva Junimii, determinând, împreună cu articolul Două note, ruptura cu Titu Maiorescu și încetarea colaborării la Convorbiri literare. La 18 noiembrie 1895, Petre P. Negulescu i-a scris lui Simion Mehedinți că a obținut de la Titu Maiorescu să se ceară colaborarea lui Caragiale la Convorbiri literare, fără reluarea însă a relațiilor personale între critic și autorul articolului Două note. Caragiale a reluat legătura cu Titu Maiorescu abia la 15 februarie 1908, când i-a trimis acestuia o felicitare cu prilejul zilei de naștere.

„Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar István Kemény, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole din Revista literară, semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Acest fapt a condus la decizia dramaturgului de a se muta împreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa, Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscută ca Mumuloaia, după porecla Momulo a soțului ei), căreia afacerile imobiliare îi aduseseră mari averi.

Renunțând la tăcerea ce și-o impusese în exilul său voluntar de la Berlin, evenimentele din primăvara anului 1907, l-au determinat pe Caragiale să publice, în noiembrie 1907, la București, broșura: 1907 din primăvară până'n toamnă, un celebru eseu referitor la cauzele și desfășurarea marii mișcări țărănești din primavara lui 1907. Înainte de a-și publica pamfletul în broșură, Caragiale a trimis primul capitol ziarului vienez, Die Zeit, întâia și cea mai însemnată parte a viitoarei broșuri, care l-a publicat la 3 aprilie 1907, cu semnătura: Un patriot român, arătând tot ce s-a petrecut înainte și după izbucnirea revoltei țărănești din primăvara anului 1907: „Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de ani încoace.” Barbu Delavrancea i-a scris emoționat prietenului său: „Desigur, 1907 al tău e o minune ca adevăr, ca artă, ca sentiment, ca judecată. Ai zugrăvit un tablou de mare maestru. Jocul infect al partidelor noastre - pe deasupra țării și în detrimentul țării - cu lăcomia nestăpânită a celor ajunși și cu îmbufnarea dizgrațioasă a celor căzuți, l-ai sintetizat așa de viu ...”

In anul 1912 refuza sa participe la festivitatile organizate in tara cu prilejul implinirii varstei de 60 de ani. Moare la Berlin in acelasi an, in noaptea de 8 spre 9 iunie. Este inmormantat, provizoriu, intr-un cimitir protestant. In toamna lui 1912 sicriul cu ramasitele sale este adus in tara si inhumat la cimitirul Bellu.

La data de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. „Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, Ovid Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N. D. Cocea și alții. În cuvântarea pe care a ținut-o la biserica Sf. Gheorghe, Delavrancea menționa: „Caragiale a fost cel mai mare român din câți au ținut un condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge niciodată.”[necesită citare] Iar Mihail Sadoveanu adăuga: „Caragiale a însemnat o dungă mare și foarte luminoasă în literatura noastră contemporană; ea a rămas asupra noastră și va rămâne asupra tuturor generațiilor.”, precizează Wikipedia.

Potrivit site-ului cimec.ro, "literatura lui Caragiale reprezintă cea mai expresivă şi mai îndrăzneaţă tentativă de acreditare artistică din întreaga noastră literatură, printr-un program cu mai multe componente estetice, reprezentate cu un anumit grad de intensitate, cel puţin o dată, într-o anumită fază de joc.Caragiale trebuie considerat nu numai un geniu clasic şi realist, care a creat în literatura noastră limbajul dramaturgic, aşa după cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar şi un genial dialectician, capabil să se exprime cu egală strălucire în toate momentele carierei sale, în teatru şi în proză, în schiţele telegrafice din varianta momentelor sau în povestirile de mai mari dimensiuni din Schiţe nouă, în fine, în publicistica de partid sau în literatura epistolară. În acelaşi timp, prin refuzul de a se inhiba în faţa tabuurilor estetice şi sociale din epoca în care a trăit, Caragiale s-a dovedit a fi scriitorul clasic care a avansat cel mai mult în direcţia înţelegerii mecanismelor de existenţă ale unui text literar, dar şi în direcţia descifrării resorturilor profunde ale specificului nostru naţional".

Maia Avram