Colţul specialistului. Cele mai nocive alimente pentru creier!

                                       Renunță la ele pentru că îți distrug neuronii!

Starea de sănătate se datorează, în principal, alimentației, așa cum mare parte dintre boli sunt cauzate de ceea ce avem în farfurie. După cum grăsimile și alcoolul îmbolnăvesc ficatul, iar fast-food-ul crește colesterol și, implicit, îmbolnăvește inima, așa și pentru creier există alimente benefice și nocive. Astfel, dacă nucile și peștele bogat în grăsimi Omega 3 ajută creierul, sunt alimente care distrug neuronii și, în timp, pot provoca leziuni cerebrale grave.

Dulciurile reprezintă combustibilul preferat al creierului, însă preparatele pe bază de zahăr din comerț sunt un amestec de chimicale, zahăr și îndulcitori, o combinație nefericită pentru creier. Oferiți fructoză în schimb, adică dulcele din fructe.

Consumate în mod exagerat, băuturile răcoritoare îndulcite cu sirop de porumb cresc riscurile de diabet de tip 2, o patologie asociată cu sindromul Alzheimer. Iar potrivit studiilor din laborator, există șanse să ducă la diminuarea funcțiilor cerebrale (memorie, învățare), să afecteze formarea conexiunilor neuronale.

Pe scurt, trebuie reținut că băuturile energizante și răcoritoare cu adaosuri de zahăr pot provoca leziuni cerebrale grave și pot deveni un factor de risc pentru demență, susțin specialiștii citați de doctorulzilei.ro.

Peștele este benefic pentru creier pentru că este bogat în acizi grași Omega 3 și 6 (somonul), însă există pești cu un mare risc de contaminare cu mercur (peștele spadă, tonul și pangasiusul), un metal greu extrem de periculos pentru organism, în cantități mari. Se elimină greu și afectează organe importante. Dintre cele mai afectate sunt ficatul, rinichii și creierul.

                                                            

                                                                                       Dr. Iulian Coza

Ce spun specialiștii. Ne-am prostit din cauza utilizării Google?!

De câte ori nu vi s-a întâmplat să vorbi ți despre un film cu prietenii și să nu vă vină în minte numele unui actor sau al unui personaj, să luați telefonul, intrați pe Google, să găsiți răspunsul și să continuați conversația neîntrerupt? Ați rezolvat puzzle-ul și totul este bine. Dar v-ați gândit la creierul vostru?!

Îl hrăniți constant cu răspunsurile potrivite, telefonul devenind un distribuitor nesecat de informații. Dar ce se întâmplă în acel moment cu creierul? Devine mai leneș, se atrofiază?! Cine are nevoie de o memorie internă atunci când avem Google?!

Un jurnalist american de la NBC News și-a pus aceste întrebări și a decis să fac un experiment. Să încerce o perioadă să nu mai apeleze la telefon de fiecare dată când are nevoie de un răspuns și să se forțeze să și-l amintească.

Timp de o săptămână a reușit să nu caute pe Google, să nu folosească Google Maps când se afla în mașină și așa mai departe. După o săptămână a vrut să afle dacă un astfel de experiment i-ar puta da un impuls creierului său.

Ne-am prostit din cauza utilizării Google

A vorbit cu un medic neurochirurg pentru a afla și poziția unui specialist. Dr. Richard Carmona a oferit însă un răspuns cel puțin neclar, dacă nu surprinzător.

”Cei mai mulți dintre noi sunt cu siguranță dependenți de telefonul mobil (într-o măsură comparabilă cu dependența de heroină), dar cu toate acestea, obținerea informațiilor cu ajutorul tehnologiei nu ne face creierul mai leneș, dimpotrivă, creierul nostru rămâne mai conectat și este mai antrenat în acest fel, deoarece îi oferi mai multă informație”, a explicat doctorul.

Această alimentare constantă cu informații pare să creeze mai multe rețele neuronale care ne vor ajuta să ne amintim lucrurile. Mai mult, a subliniat el, lipsa bruscă a răspunsurilor imediate vine cu un cost. Privarea de telefon a unei persoane care este dependentă de aceasta crește tensiunea arterială și anxietatea.

”Gândiți-vă la creierul nostru, ca și cum ar fi calculatoarele”, a explicat dr. Carmona. ”Fișierele sunt stocate în mod ierarhic. Informațiile care sunt luate într-o situație stresantă sunt încorporate. (Așa a evoluat memoria. Gândiți-vă la prima dată când un om a văzut un leu mâncând un alt om. ‘Trebuie să-mi amintesc asta!’; a spus creierul martorului). Informațiile importante – adresa noastră, numele celor dragi – sunt păstrate în față și în centru. Informațiile mai puțin critice sunt ascunse în stive. A fost depusă, este acolo. Întrebarea care se pune acum este dacă ți-o poți aminti”, explică neurochirurgul.

Răspunsul este că nu ne putem aminti întotdeauna. Doctorul explică faptul că dacă creierul nostru nu știe că avem nevoie să reținem ceva și nu o consideră o informație relevantă, atunci este ascuns în stivă și vă amintiți mai greu, de obicei având nevoie de un indiciu. ”Și este perfect normal”, a spus el.

”Asta nu înseamnă că creierul tău devine leneș. Doar că Google caută mai repede”.

Neurochirurgul le sugerează celor care vor să-și antreneze creierul sau să prevină demența să țină cont de câteva reguli foarte simple: să mănânce bine, să doarmă suficient, să facă exerciții fizice, în niciun caz să renunțe la motoarele de căutare. Asta nu înseamnă însă că este rău să vă acordați două minute de gândire înainte de a căuta pe Google pentru a vedea dacă vă puteți aminti anumite informații. Sursa Libertatea

                                                                                    Cristi S.

Foto/Gluma zilei de Anul Nou 2017

Antrenarea creierului. Modalităţi de a obţine sănătatea fizică, mentală şi spirituală

 

 

   de Andrew Newberg si Mark Robert Waldman

​​

 
Căscaţi. Râdeţi dacă vreţi (deşi aţi face mai bine creierului dacă aţi zâmbi), dar după părerea mea profesională, căscatul este unul dintre cele mai straşnic păstrate secrete în neuroştiinţă. Chiar şi colegii mei, care fac la alte universităţi cercetări asupra meditaţiei, relaxării şi reducerii stresului, au trecut cu vederea această puternică unealtă de intensificare neuronală. Căscatul a fost folosit de multe decenii în terapia vocii, ca un mijloc eficient de reducere a hipertensiunii din gât şi a anxietăţii.
Câteva studii recente bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal. Conform cercetătorilor de la Institutul de Neurologie din Londra, precuneusul pare să joace un rol  central în conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei. Precuneusul este stimulat de  respiraţia yoga, fapt care ajută la explicarea motivului pentru care diferite forme de meditaţie contribuie la un sentiment sporit de conştiinţă de sine.  Este de asemenea una dintre zonele cele mai atinse de afecţiunile bătrâneţii şi problemele de deficit de atenţie, deci este posibil ca dacă vom căsca deliberat să întărim această parte importantă a creierului. Din aceste motive credem că simplul căscat trebuie integrat în exerciţii şi  programe de reducere a stresului, antrenamente de intensificare a memoriei, psihoterapie şi practici spirituale contemplative. Şi deoarece precuneusul a fost asociat recent cu sistemul neuron-oglindă din creier (care ne permite să rezonăm la sentimentele şi comportamentele altora), căscatul ar putea chiar să ajute la intensificarea conştiinţei sociale, compasiunii şi comunicării eficiente cu alţii. Căscatul este atât de eficient şi de important pentru funcţionarea creierului, încât vă voi cere să citiţi cele treizeci şi patru de  studii legate de căscat pe care le-am citat la note (puteţi citi rezumatul şi câteva articole accesândpubmed.gov). De ce sunt atât de insistent? Pentru că dacă v-aş cere să puneţi jos această carte chiar acum şi să căscaţi de zece ori ca să experimentaţi această tehnică fabuloasă, probabil că n-o veţi face. Chiar şi la seminare, după prezentarea cantităţii copleşitoare de dovezi, când ceream oamenilor şă caşte, jumătate din audienţă ezita. Trebuia să îi conving pentru ca să simtă efectele relaxante imediate. Există o prejudecată de neînţeles în societatea noastră, care sugerează că este nepoliticos să caşti şi cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi aceasta când eram mici.Ca tânăr student la Medicină, am fost prins o dată căscând şi am fost  muştruluit de profesor. A spus că nu se cade să apar obosit în faţa pacienţilor, chiar dacă stăteam pe hol, nu în salon. Într-adevăr, căscatul se intensifică atunci când sunteţi obosit şi ar putea fi modalitatea blândă prin care creierul vă spune că ar fi necesar un mic somn de regenerare. Pe de altă parte şi expunerea la lumină vă poate face să căscaţi, sugerând că aceasta este o parte a procesului de trezire.

 

Căscatul nu numai că vă relaxează - vă aduce cu rapiditate într-o stare de  conştiinţă cognitivă. Studenţii cască la curs, nu pentru că profesorul este plictisitor (deşi şi acest lucru vă poate face să căscaţi, încercând să rămâneţi concentrat la discursul monoton), ci pentru că scapă creierul de somnolenţă, ajutându-vă să staţi concentrat asupra unor concepte şi idei importante. El reglează conştiinţa şi sentimentul de sine şi ne ajută să devenim mai introspectivi şi mai conştienţi de sine. Desigur, dacă se întâmplă să vă treziţi în faţa unui profesor monoton, plictisitor, căscatul vă va ajuta să vă menţineţi treaz.

Căscatul vă va relaxa şi vă va aduce într-o stare de veghe alertă mai repede decât orice altă tehnică de meditaţie cunosc şi, deoarece este neurologic contagios, este foarte uşor de învăţat în grup.  Una dintre fostele mele studente folosea căscatul pentru a readuce la atenţie consiliul directorilor în mai puţin de şaizeci de secunde.  De ce?  Pentru că ajută oamenii să îşi sincronizeze comportamentul cu alţii.

 

Căscatul, ca mecanism de alertare, apare în primele douăzeci de săptămâni de
la naştere. El ajută la reglarea ritmurilor circadiene ale nou-născuţilor şi, deci, căscatul ar trebui să ajute petrecăreţul de până în zori şă îşi reseteze ceasul intern al creierului. Căscatul ar putea de asemenea să uşureze disconfortul provocat de altitudinile mari.

 

Deci ce anume se află înapoia mecanismului care face din căscat o unealtă atât de esenţială? Pe lângă activarea precuneusului, reglează temperatura şi metabolismul creierului.

Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv dopamina, care activează producerea de oxitocină în hipotalamus şi hipocamp, zone esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi, deci dacă vreţi şă vă sporiţi intimitatea şi să staţi împreună cu partenerul dumneavoastră, atunci căscaţi  împreună.  Alte neurochimicale şi molecule implicate în căscat sunt acetilcolina, oxidul nitric, glutamatul, GABA, serotonina, ACTH, MSH, hormonii sexuali şi peptidele. De fapt, este greu să găsim o altă activitate care să influenţeze atât de multe funcţii ale creierului.

Sfatul nostru este simplu.  Căscaţi cât de mult puteţi într-o zi: când vă  confruntaţi cu o problemă dificilă la lucru, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de câte ori simţiţi mânie, anxietate sau stres.  Căscaţi înainte să aveţi o discuţie importantă, căscaţi înainte să daţi un test şi căscaţi în timp ce meditaţi sau vă rugaţi pentru că vă va intensifica experienţa spirituală.

 

Căscatul conştient are nevoie de puţină practică şi disciplină pentru a trece de inhibiţiile sociale inconştiente, dar oamenii vin adesea cu trei scuze ca să nu caşte: „Nu-mi vine”, „Nu sunt obosit” şi, preferatul meu, „Nu pot”.  Sigur că puteţi. Tot ceea ce trebuie să faceţi ca să declanşaţi un căscat adânc este să îl mimaţi de şase sau şapte ori.

Încercaţi asta acum şi veţi descoperi până la al cincilea căscat fals că se va produce unul real.  Dar nu vă opriţi aici, pentru că până la al zecelea sau al doisprezecelea căscat veţi simţi puterea acestui mic truc seducător. Ochii poate vă vor lăcrima, s-ar putea să înceapă să vă curgă nasul, dar vă veţi simţi şi foarte prezent, incredibil de relaxat şi foarte alert.  Nu e rău pentru ceva ce nu ia mai mult de un minut.

În concluzie:
                                        12 Motive esenţiale să căscaţi: 
 
        1.Stimulează starea de alertă şi concentrarea

        2.Optimizează activitatea creierului şi metabolismul
        3. Îmbunătăţeşte funcţia cognitivă

        4. Îmbunătăţeşte memoria
        5. Sporeşte conştiinţa şi introspecţia

        6. Scade stresul
        7. Relaxează fiecare parte a corpului

        8. Îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar
        9. Intensifică abilităţile atletice

        10. Reglează simţul timpului
        11. Creşte empatia şi conştiinţa socială

        12. Sporeşte plăcerea şi senzualitatea
 
                Despre autori:
Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase.  Este fondatorul şi directorul Centrului pentru  spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania.  Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară.  A publicat peste o suta de articole, eseuri,  capitole de cărţi, lucrări.  O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută lahttp://www.andrewnewberg.com/.

 

Mark Robert Waldman este cercetător asociat al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume.  Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă.  O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută lahttp://www.markrobertwaldman.com/m/.

Iubirea şi alcoolul au aceleaşi efecte asupra creierului

Hormonul asociat cu iubirea şi cu legăturile sociale dintre oameni determină asupra creierului o serie de efecte similare acelora care sunt cauzate de consumul de alcool, potrivit unui studiu realizat de curând în Marea Britanie, informează site-ul atlantico.fr.iub-alcool

“Beţia iubirii nu este doar o simplă expresie, ci este o realitate ştiinţifică”, afirmă autorii acestui studiu, realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Birmingham din Marea Britanie. În prestigioasa revistă medicală Neuroscience and Biobehavioral Reviews, cercetătorii britanici spun că ocitocina, hormonul iubirii, plăcerii şi legăturilor sociale dintre oameni, ar avea acelaşi efect asupra creierului ca alcoolul.

“Am fost frapaţi de asemănarea incredibilă (dintre efectele generate de ocitocină şi alcool)”, a declarat profesorul Ian Mitchell, coordonatorul studiului. Cele două substanţe “vizează receptori diferiţi din creier, care determină însă o acţiune comună asupra creierului”, a adăugat Ian Mitchell.

Ocitocina stimulează o serie de caracteristici sociale precum altruism, generozitate şi empatie şi, de asemenea, îi face pe oameni să devină mai dispuşi să aibă încredere în semenii lor.

În timp ce anumite persoane încearcă să “îşi facă curaj”, consumând un pahar cu alcool, pentru a-şi diminua temerile şi anxietatea, ocitocina pare să determine aceleaşi efecte şi să imite rezultatele generate de alcool, spun savanţii britanici.

Însă alcoolul poate să declanşeze şi reacţii agresive, gelozie, închidere în sine sau chiar comportamente periculoase, din cauza efectului său dezinhibant.

O doză de alcool sau de ocitocină ar favoriza relaxarea, încrederea în sine şi ar creşte disponibilitatea de asumare a riscurilor, cum ar fi, de exemplu, invitarea unei persoane speciale la o cină în oraş.

Savanţii britanici au subliniat şi alte aplicaţii importante ale descoperirii lor: administrarea de ocitocină copiilor autişti ar putea să îi facă pe aceştia să devină mai sociabili. Sursă: Mediafax

                                                                       dr. Iulian COZA

DA, IUBESC ACEST RAŢIONAMENT!

În  sfârşit, explicaţia pe care o presupuneam corecta si o doream, dar nu eram sigur!!! Macar acum m-am linistit !!!

            Creierul vâstnicilor este mai lent deoarece a acumulat o mare cantitate de cunostinte.

            Savantii considera ca oamenii nu se degradeaza mental odata cu vârsta, ci, pur si simplu durează mai mult până ce-şi amintesc de un lucru, deoarece ei au mai multe informatii in creier. La fel cum, unui calculator al carui hard-disk e supraincarcat, ii ia mai  mult timp pentru accesarea unei

informatii.

            Cercetatorii afirma ca încetinirea procesului  nu reprezinta un declin al fenomenului cunoasterii. Creierul uman lucreaza mai lent la cei in varsta, spune dr. Michael Ramscar, numai datorita faptului ca a acumulat mai multe informatii in decursul timpului. Creierul batranilor nu devine mai putin eficient. Din contra a adunat mai multe cunostinte.

            De asemenea, cei in vârstă, adesea se duc in alta camera sa ia ceva, iar cand ajung acolo, se intreaba  pentru ce au venit. Aceasta nu este o problema de memorie ci o metoda naturala pentru a-i determina pe batrani sa faca mai multa miscare !

            Am o grămadă de prieteni la care ar trebui  sa le trimit​ ​acest mesaj, dar nu-mi amintesc, asa ca, va rog pe voi sa-l  trimiteți mai departe prietenilor vostri, care poate sunt și ai mei.

                                                                          dr. Iulian COZA