Se afișează postările cu eticheta IR Rosiianu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta IR Rosiianu. Afișați toate postările

joi, 13 iunie 2024

Semnal editorial - Mariana KISS „Miezul gândurilor”, eCreator Baia Mare, iunie 2024

 

A IEȘIT ACUM DE LA TIPAR cea de-a 12-a carte de poezie semnată de Mariana Kiss.
Ea va pleca (după) autoare, critici, reviste și cititori!
Prefața este semnată de prof. Valentin Lupea, postfața de dr. Adriana Craciun, referințe critice Dimitriu Gabriela și înv. Dragos Gelu.
Coperta este realizată de mereu inspiratul Florin Dochia, ilustrațiile sunt semnate de prof. Carmen Mihaela Coca, tehnoredactare și concepție grafică Solticzki Adalbert de la Panda Print.
În avansat stadiu de tehnoredactare este antologia „Copilăria CUVÂNTULUI”, întârziere datorată campaniei electorale.

Ioan Romeo ROȘIIANU

vineri, 1 iulie 2022

"Pledorie pentru fluturi şi cer" de Marin Rada, la a doua ediţie a volumului!

 


A IEȘIT DE LA TIPAR a doua ediție a volumului „Pledoarie pentru fluturi și cer” semnat de poetul Marin Rada.

Prefața este semnată de Constantin Voinescu, postfața de Ică Sălișteanu, referințe critice Petronela Apopei și Rosiianu I. Romeo.

Coperta este făcută de Florin Dochia, ilustrațiile îi aparțin pictoriței Carmen Mihaela Coca, tehnoredactarea Solticzki Adalbert.

Într-un avansat stadiu de tehnoredactare la Editura Ecreator sunt antologia „Vara emoțiilor” și un nr. special de revistă ce va ajunge în toate ambasadele, consulatele și centrele culturale ale României din Europa, alături de cele din țările de unde mai provin scriitorii incluși, Canada, SUA sau Qatar.

Acestea vot fi lansare la finele acestei luni, în deschiderea celei de-a XII-a ediții a Festivalului (Inter)național de Literatură ECREATOR și ÎNCĂ vă puteți înscrie la ele.

În diferite stadii de execuție sunt două cărți de poezie semnate de Claudia Brigita Pap, una de Lucia Virginia POP, alta de Ionescu Cioată.

De asemenea, în pregătire mai sunt o carte de istorie literară semnată de Valentin Lupea, una despre gimanstica ritmică semnată de fosta campioană și arbitru internațional Carmen Mihaela Coca, precum și cărți de critică semnate de Ica Salisteanu, Petronela Apopei, Nicolae Toma și Dragos Gelu.

                                                                                    Ioan Romeo ROŞIIANU

marți, 19 octombrie 2021

A INTRAT ACUM la tipar volumul de debut al poetei Irina Vera Terebesi!


„Iubire-n anotimpuri” este cel de-al 36-lea volum apărut în cadrul Colecției DEBUT a Editurii ECREATOR în acest an și are prefața semnată de Ică Sălișteanu, postfața de Petronela Apopei, referințe critice de Gelu Dragos, Olimpia Muresan, Nicolae Toma, Romeo Ioan Rosiianu și Nicolae Dina.

Coperta este făcută de Florin Dochia, după un desen și o idee a autoarei.
Ilustrațiile interioare îi aparțin autoarei, pictor (re)cunoscut, cu multe expoziții.
Tehnoredactarea este făcută de Solticzki Adalbert.
URMEAZĂ două cărți de poezie ale lui Marin Rada, câte unul va fi semnat de Iulia Dora Marinescu, Voica Rusu și Mag Katherine, volumul de debut semnat de Ica Gaftone, o carte de eseistică semnată de Cristian Gabriel Moraru, două cărți de proză semnate de Berciu Maria și Radu Munteanu, precum și cărți de critică literară semnate de Petronela Apopei, Dragos Gelu și Nicolae Toma.
De asemenea, încă vă puteți înscrie la antologia VARA SPERANȚEI, antologie ce va fi lansată în deschiderea celei de-a VII-a ediții a Festivalului (Inter)Național de literatură ECREATOR, ce se va desfășura la finele lunii octombrie în Baia Mare.

I.R. ROSIIANU

miercuri, 4 august 2021

A IEȘIT ACUM DE LA TIPAR volumul de debut al poetei Maria Bacau


  • Pauză G


„Chemările tuberozei” este cel de-al 32-lea volum din Colecția DEBUT a Editurii Ecreator, are prefața semnată de prof. drd. Petronela Apopei, postfața este semnată de Ică Sălișteanu, referințe critice de Nicolae Dina, Dragos Gelu, Nicolae Toma și Rosiianu I. Romeo.
Coperta este făcută de mereu inspiratul Florin Dochia, ilustratii Coca Carmen Mihaela, tehnoredactarea Solticzki Adalbert.
ÎN CURS DE APARIȚIE la Editura ECREATOR mai sunt cărți de poezie semnate de Ica Gaftone, Marcela Trif, Ionescu Cioată, John Giovanni Bud, Mag Katherine, Octavia Brad și Dumitru Nicolae (o nouă carte de catrene).
O carte de povești pentru copii e propusă de Dumitru Tălvescu, iar alte trei cărți de critică literară despre cărțile apărute la Editura Ecreator vor fi semnate de Nicolae Toma, Dragos Gelu și Petronela Apopei, precum și o carte pe care Rosiianu I. Romeo o va realiza împreună cu poetul parizian Iustinian-george Paiuc.
De asemenea, vă mai puteți înscrie la antologia „Luminile copilăriei”, deoarece abia a început tehnoredactarea lucrării.
                                                                                                    I. R. Roșiianu


miercuri, 15 aprilie 2020

Cultul Maicii Domnului la români

Locurile-n care ne este dat a trăi au fost supranumite încă de primii lor vizitatori, metaforic, „Grădina Maicii Domnului”.
Drept urmare, în nenumărate zone ale țării multe lăcașuri de cult au fost închinate celei ce l-a născut pe Mântuitor.
Aici se adunau și trăiau cei curați la suflet, găsind la Maica Sfântă apărare, înțelegere și sprijin.
Căci Ea le-a fost alături înaintașilor noștri, Ea le-a fost sprijin și scut, la Ea au găsit ei forța necesară pentru a rezista întâi împotriva nenumăraților asupritori, apoi împotriva altor vicisitudini și ispite de tot felul.
Documentele istorice și hrisoavele bisericești relevă acest fapt.
Dar mai relevă și faptul că sub oblăduirea Sfintei Mame Cerești s-au scris în istoria noastră primele texte, sub acoperișul și tihna Bisericii.
Adică în Casa Domnului, unde un loc neasemuit îl are Maica lui Isus.
Din acest motiv, și nu numai, creștinii ortodocși și români i-au dat Maicii Sfinte cu ceva mai mult decât altor sfinți.
I-au dat loc de cinste și o cinstire după măsura importanței vieții ei sfinte și dimensiunii ei spirituale.
I-au respectat curățenia și s-au închinat ei.
Și n-au făcut altceva decât să demonstreze - prin vremi și peste vremi – că neamul nostru sfânt este într-o perfectă comuniune și comunicare cu Dumnezeu.
Au făcut asta nativ, chiar și atunci când n-au avut știință de carte.
Au făcut-o pornind de la un lucru foarte clar definit în Sfintele Scripturi care ne-au odihnit, care ne odihnesc și care ne vor odihni și de acum înainte sufletele: dacă Maica Domnului a fost aleasă în Ceruri, prețuită în Ceruri pentru puritatea și curățenia ei, cum ar fi putut ei, biete roabe ale Creației, să nu facă același  lucru?!
Astăzi sunt așa-zise biserici și culte – autointitulate creștine -  în care Maicii Domnului nu numai că nu I se dă cinstirea cuvenită, dar îi mai și sunt contestate divinele merite.
E dovada clară a existenței Răului care ne înconjoară din toate părțile și a luptei pe care Satana o duce cu Dumnezeu pentru cucerirea omenirii.
E prezența celui rău într-o lume care se redeșteaptă încet dar sigur și care conștientizează faptul că numai milostivul Dumnezeu reprezintă șansa supraviețuirii.
Căci prin El vine mântuirea.
Cum să nu respecți, oare, ceea ce în Ceruri a fost respectat?! Cum să nu alegi – spre respectare și cinstire – ceea ce întâi în Ceruri a fost respectat și ales?!
Creștinii ortodocși, nativ, după cum spuneam, au dat această sfântă cinstire celei ce este „plină de har”, după cum îngerul Gavriil, care venind de la Dumnezeu, i-a zis Mariei: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1,28).
Românii au respectat întotdeauna: Fecioara, Femeia, Mama.
Iar Maica Domnului, în care sunt prezente toate cele trei dimensiuni sau calități, mereu s-a bucurat de o cinstită cinstire.
Românii au cinstit-o atât de mult pe cea „plină de har” încât și-au umplut casele, bisericile și viețile cu imaginea ei. Și la propriu și la figurat.
Au pus la loc de cinste Icoana Maicii Domnului cu Fiul Ei, Domnul nostru Isus Hristos în brațe, în fruntea casei și-n miezul bisericii.
În fața ei îngenunchea comunitatea întreagă, familia întreagă,tatăl, mama și copiii.
La ea căutau înțelegere și ajutor în ceasurile grele, de restriște, dar și în cele de pace și prinos de bucurie.
Privirea caldă a Preasfintei din icoană a fost izvor de putere, odihnă și binecuvântare pentru tot românul în nevoie.
A fost balsamul care i-a vindecat românului rănile făcute de o lume aservită banului și Satanei.
Sfânta din icoană a fost Mama de care avea nevoie românul matur, împovărat de greutățile vieții și cu responsabilitatea unei familii pe umeri.
A fost Mama de care un român matur avea nevoie în taină, să-i plângă pe umăr și la sân, în ceas de durere și descărcare, nevăzut de copiii cărora le-ar fi putut răpi speranța dacă l-ar fi văzut plângând.
Românul a iubit-o întotdeauna pe Maria, Maica Domnului, o iubește și o va iubi și de acum înainte.
Fără însă a umbri cumva dumnezeiescul chip al lui Hristos. Din contră chiar, prin cinstirea Mariei românul și-a sporit credința și dragostea față de El.
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu…”, spune slova biblică.
Parafrazând, românul atât de mult a iubit-o pe Maria, Maica Domnului încât, pe lângă faptul că și-a împodobit biserica, sufletulși casa cu imaginea ei, i-a mai dat și     numele fiicelor lui.
Ca o altă formă de cinstire.
Fie ca și această simțire, ca și acest biet demers editorial să atragă atenția celor rătăciți asupra măreției și frumuseții Mariei, Maica Domnului!
Fie ca acest demers să ne întărească în credință!
Fie ca românul să împlinească și de acum înainte ceea ce Maica Domnului, privind spre Fiul ei și Dumnezeu al nostru, la Nunta din Cana Galileea a spus: „Faceți orice vă va spune”!
Fie ca numele sfânt Maria să fie din ce în ce mai des folosit și mai cu sfințenie rostit!
Fie ca Dumnezeu să-I binecuvânteze pe toți cei care ne-au sprijinit în împlinirea acestei cărți!
Fie ca sufletul mamei mele, sfânt numită Maria să-și mai găsească încă puțină odihnă și după această încercare a mea de împăcare cu Dumnezeu și lumea!

                                                                                                    Ioan Romeo ROŞIIANU

marți, 29 mai 2018

APARIŢIE EDITORIALĂ

O „armată”de maramureşeni apar în Antologia „Primăvara cuvântului” coordonată de poetul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu




Din informaţiile primite de la scriitorul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu am aflat, cu bucurie, că a intrat în linie dreaptă spre tipărire Antologia de poezie şi proză „Primăvara cuvântului”, colecţia Prietenii literare, Editura „eCreator”, Baia Mare.
Au fost incluşi din Maramureş următorii: Ioan Romeo Roşiianu, Alina Cristian, Nicolae Scheianu, Vasile Muste, Carmena Felicia Băinţan, Aurelia Oancă, Gelu Dragoş, Milian Oros, Iacob Oniga şi Dragomir Ignat.
Din ţară şi de peste Prut, vor fi prezenţi următorii: Mariana Petrache, Arpad Toth, Adela Conciu, Clara Protea, Ana-Maria Ursan, Geta Stan Palade, Viorica Negoias, Petronela Apopei-Ignat , Loreta Toader, Lidia Stoia, Mirela Ianus Dinga, Hara Dana,Victor Stan, Maria Bem, Liviu Dan, Florica Alina, Stamate Eleonora, Ligia Ligioara Stan, Ecaterina Şerban, Liliana Carmen Stoica, Alice Puiu, Maminineta Nineta, Rodica Mureşan , Adrian Suciu, Sorina Ivan , Marioara Vişan , Corneliu Negru, Mihaela Măgureanu, Teodora Cosmina Coloja, Paul Aelenei Jr, Paul Aelenei, Adrian Lăzărescu, Lili Călin, Indira Spătaru , Rodica Constantinescu, Teo Războianu , Felicia Stamatin , Alla Munteanu, Silvia Giurgiu , Liliana Burac, Coman Medeea, Ioan Smedescu, Adelina Cojocaru, Carmen Vizireanu, Cornelia Costin, Flori Neaga, Angelina Nădejde , Elena Alina Grecu, Luminiţa Postolache, Carmen Ciornea, Mihaela Gheorghiu, Ana Ardeleanu, Alexandru Nelu Huidici, Nadia Urian Linul, Adriana Popa, Ioan Popoiu, Cristina Moroşanu Maia, Nicuţă Ioan Lungu, Nicolae Silade,  Daniel Marian , Florin Dochia , Cristian Gabriel Moraru , Liviu Nanu, Daniel Luca , Daniela Micu , Liliana Andrei, Garofita Jianu , Cornelia Caratasu , Florina Isache, Constantin T. Ciubotaru şi Tatian Miuţă.
Se pare că succesul produs de către precedentele antologii alcătuite şi coordonate cu profesionalism şi exigenţă de Ioan Romeo Roşiianu, prezente şi prezentate la festivaluri literar-culturale importante din ţară şi Republica Moldova, l-a îndemnat să continue, eu îndrăznesc să zic, în beneficiul scriitorilor prezenţi în volum dar şi al literaturii române contemporane. Mult succes cu „Primăvara cuvântului” în acest început de vară 2018!


                                                                                 Gelu Dragoş 

vineri, 11 august 2017

Caravana Prieteniei - punte reală între oameni şi cuvinte


de Ioan Romeo Roşiianu 

Am crezut cu tărie, cred şi voi crede până-n ultima clipă a vieţuirii mele în valorile prieteniei.
Cred cu tărie că numai prin comunicare pot fi doborâte distanţe, că se pot crea punţi de suflet între oameni şi locuri, iar schimbul în sine de emoţii şi experienţă poate facilita îmbogăţirea spirituală.
Din asta câştigă direct scriitorii implicaţi într-o astfel de trăire, indirect iubitorul de carte care, din acest motiv are acces nemijlocit la alte şi noi spaţii culturale.
E un demers sisific acesta, dar o dată cu naşterea proiectului „eCreator” am găsit de cuviinţă că aceasta şi numai aceasta e calea pe care trebuie a merge numai şi numai înainte.
Ei bine, consecvent acestor principii autoimpuse, în numai doi ani de zile de la naşterea „eCreator” am făcut dintr-o simplă idee şi dintr-un simplu crez personal un sistem de referinţă, un reper important în literatura română vie, contemporană.
Sunt zeci de scriitori care au debutat aici, în paginile unei reviste temerare.
Sunt zeci de cărţi care poartă această marcă şi care cărţi şi-au primit cuvenita cinstire în paginile altor reviste.
„eCreator” este, înainte de toate un ogor al prieteniei, un loc unde se pot cultiva bogăţii spirituale şi de unde se pot culege roadele mâinilor strânse.
„Caravana Prieteniei” este o nouă astfel de punte între cuvinte şi semeni din toată ţara.
Am adunat între coperţi pulsaţii culturale din multe colţuri ale ţării, centrul de greutate căzând pe cei implicaţi direct în organizarea primelor întâlniri în cadrul proiectului „Caravana Culturii”, o idee subtil încolţită în mintea lui Marian Bărăscu şi Puiu Răducan.
Cu Puiu Răducan antamasem ideea realizării unui volum de prietenii literare cu scriitori din Maramureş, Mehedinţi şi Vâlcea, în martie 2016, când am lansat în Drobeta Turnu Severin volumul „Prietenii literare - Baia Mare - Drobeta Turnu Severin”.
Când Marian Bărăscu m-a sunat - deşi nu ne cunoşteam personal! - am fost imediat de acord şi imediat am ridicat mănuşa când mi-a propus să găzduiesc în Baia Mare, în urmă cu un an de zile, „etapa” Caravanei Culturale.
De atunci şi până acum am strâns rândurile, am participat la manifestări culturale organizate de el şi de ceilalţi prieteni în Drăgăşani sau Râmnicu Vâlcea, i-am invitat la cele organizate de mine în Baia Mare.
Au publicat în „eCreator”, am scris despre cărţile lor, au intrat într-un alt circuit literar, au făcut un pas în faţă în cariera lor.
Dar, cred că cel mai important lucru care s-a întâmplat în toată această perioadă - ca efect imediat al mâinilor strânse - este faptul că s-au legat prietenii, s-au legat frăţietăţi care nu mai pot fi destrămate nicicum de răuvoitori, de cârcotaşi sau dezbinători.
ACUM putem vorbi de OAMENI, ce truditori şi condeieri care onorează cuvântul, de talentaţi care se întrec cu ei înşişi.
Ideea a prins repede datorită purităţii gândului şi a implicării unor oameni de suflet şi, comparativ cu ediţia iniţială, anul acesta sunt mai multe locaţii, iar semnele sunt din ce în ce mai bune!
Aşadar, exact cum „eCreator” a crescut din nimic, de la o ideea şi de la cerbicia cu care am crezut şi am luptat pentru ea, tot aşa şi „Caravana Culturii” este o fiinţă vie, în continuă creştere şi dezvoltare din cauza unui om ca poetul Marian Bărăscu.

Pentru asta merită a fi condamnat la neuitare, nutrind speranţa că şi mai marii zilelor noastre vor avea bunul simţ să vadă (şi) măreţia unui astfel de act de reală cultură.

marți, 8 august 2017

Iubire și credință

Noul volum de poezii semnat Ioan Romeo Roșiianu (Scrisori despre demoni și sfinți, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016) este o culegere de epistole versificate adresate (se poate altfel?) Iubitei (cu majusculă -  și nu pentru că ar fi vorba de o iubită abstractă, ideală, intangibilă, ci dimpotrivă - una comună, cu trăiri și pasiuni obișnuite, dar în același timp unică pentru fiecare dintre bărbați luat ca individ, dar fără nume, pentru că doar unul o poate recunoaște pe cea care-i este sortită).
    Iubirea în viziunea lui Ioan Romeo Roșiianu cunoaște două ipostaze: iubirea de Dumnezeu (credința, iubirea absolută) și cea față de persoana iubită, bărbat ori femeie (iubire pământeană, relativă), care totuși nu pot fi despărțite, acestea coexistând.
Atunci când există iubire adevărată între două ființe umane, aceasta este binecuvântată de Dumnezeu: „mi se părea că până și Dumnezeu a fost încântat / că ne-am ținut de mână când cântau bătrânii satului / în catedrala din centru”.
Nu este vorba nicidecum aici de cafeneaua sordidă din romanul Conversație la Catedrala al lui Mario Vargas Llosa, ci de casa Domnului, unde iubirea se află la ea acasă. Se poate afirma, însă, că există o asemănare cu romanul de care aminteam mai sus: și acolo și aici avem de-a face cu o disoluție a umanității, cu o pierdere a credinței, cu o neadaptare la o societate care se îndreaptă spre nicăieri.
Totodată, linia de demarcație între puritate și vulgaritate, între evlavie și prefăcătorie e neclară adeseori („în ceasul când se citea Crezul și Evanghelia / femeile aveau decolteuri prea largi”), iar ispita și complicitatea pândesc din umbră, inclusiv pe cei ce poartă sutană („femeile lumii îl bucurau pe preotul gras cu daniile / lor acesta le făcea complice cu ochiul”).
Puritatea iubirii și pasiunea carnală se contopesc într-un tot unitar, care nu mai ține cont de nicio regulă („prea mulți știu că ne iubim prea mulți / că e patimă surdă”), așa încât receptarea acestuia la adevărata valoare le scapă chiar și protagoniștilor („și nu știam, Iubito, care-i păcat sau blestem”).
Într-o lumea a iubirii încep să își facă simțită prezența, încetul cu încetul, neliniștea și incertitudinea, care pun sub semnul întrebării credința („lumea mea, Iubito, nu mai are puritate-n priviri / și nici semnul crucii în simțire și suflet”).
Timpul trebuie trăit la intensitate maximă („e de trăit momentul, Iubito...”) pentru că după noapte („se lăsase ca un blestem noaptea”) întotdeauna urmează o nouă zi („am așteptat dimineața ca pe o binecuvântare”).
Natura e participativă și freamătă și ea în preajma iubirii: „luna ne făcea complice cu ochiul din mijlocul / haloului ce semăna cu inelul / pe care ți l-am dăruit cândva”).
Iar după bucurii nenumărate și sentimentul iubirii împlinite („Mai știi că atunci când te-am luat de mână sângele meu / s-a cuibărit repede în inima ta?”), iubirea se duce, pe neașteptate, lăsând în urmă tristețe și melancolie („ne certam pe nimic inventariam cuvinte și șoapte / și viața trecea trecea fără să ne ceară voie”).
Și totuși există speranță pentru suflet, oricât de dificilă ar putea fi situația: „cea mai infidelă / amantă a mea e speranța”.
Iar cuvântul este martorul și purtătorul, în același timp, al iubirii: „Iubito, Dumnezeul cuvintelor se ascunde / în tăcerea din ele”; „în cuvânt e trecerea mea printre oameni”.
Poezia lui Ioan Romeo Roșiianu e una de viață, de moarte, dar și de renaștere (nimic nu se pierde, totul se transformă). Una cu și despre suflet, cu și despre iubire, credință și (in)adaptare la o societate în degringoladă.
Iubirea este cea care poate și trebuie să dicteze fiecărui om ce și cum să facă, iar atunci când există cu adevărat iubire - și nu numai la nivel declamativ - Dumnezeu o va binecuvânta.
                                                                                              Daniel Luca