Peisaj uman după pandemie

 

Nu avea simptome, dar i se spunea că este infectat. Aparatul cu care fusese cercetat nu era omologat pentru diagnosticare. O spunea chiar autorul acestei invenții, dar vocea sa era marginalizată. Panica s-a instalat și pornind de la această situație și totodată a izbucnit suspiciunea că ceva nu e în regulă. Totul o să fie bine când vor fi gata vaccinurile! – Se spunea. Speranța se îmbina cu panica. Economiile lumii s-au injectat cu bani tipăriți din rațiuni de urgență pentru ca milioane de locuri de muncă să nu dispară.

După potolirea valurilor de panică, cel care vânduse berea cu 9 lei a cerut pe ea 14 lei. Avea de recuperat mari pierderi de profit, dar avea la îndemână o scuză mai bună: au crescut prețurile la energie. Acestea o luaseră în sus ca urmare a altei panici: UE a anunțat că s-a încheiat era combustibililor fosili. Dar o parte din creșterea bruscă a prețurilor la energie venea din aceeași previzibilă lăcomie de recuperare care l-a determinat pe crâșmar să crească prețul de vânzare a berilor.

Revolta în contra acestei lăcomii fierbea. A stins-o războiul început de Rusia în Ucraina, în urma căruia s-a lansat peste tot minciuna că abia acest război a hâit prețurile la produsele energetice.

Foști prieteni de dinainte de pandemie se dușmăneau după. Cum îți permiți să vii la masa noastră fără mască? Așa s-au spart multe găști. De unde știi tu că dacă ești asimptomatic nu transmiți virusul? Mai apoi s-a spus că îl poți transmite chiar și dacă ești vaccinat. Raționalitatea nu mai avea granițe pe partea care se învecina cu iraționalitatea. Nu se mai mira nimeni că eficiența vaccinurilor nu este cea așteptată. Doar Bill Gates a mârâit ceva în contra vaccinurilor, dar a devenit ținta panicaților care știau ei mai bine ce se petrece.

După potolirea valurilor de panică, doctorii psihiatri au constatat înmulțirea bruscă a pacienților cu stări de anxietate și cu tulburări de somn. Nu s-au făcut studii aprofundate în privința acestei tendințe cu o creștere neașteptat de mare. Acum, mulți sunt dependenți de somnifere puternice. Personal, constat că dependența de somnifere îmi fură trei sferturi din vioiciunea pe care o manifestam înainte de pandemie și îmi anulează vechile curiozități (de comunicare, de lectură)……. Mă rezum la a fi la curent cu actualitățile.

Nu știu să spun ce s-a petrecut cu discernământul și cu spiritul critic din „venele” sale, dar văd în jurul meu cohorte de oameni care argumentează în favoarea maniheismului plat: ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră! „Un popor de criminali” – l-am auzit pe unul izbucnind cu privire la ruși. Atunci am aplicat tactica pe care o disprețuiam în vremea pandemiei: m-am ridicat de la masă și am decis că nu pot dialoga cu asemenea convingeri beton.

 

Autor: Ioan Buduca

Sursa: Cotidianul.ro

Ecologismul este noul comunism

 

Alexandru Paleologu mărturisea că, tânăr fiind, a fost atras de ideile stângii radicale pentru că se simțea vinovat din pricina privilegiilor istorice ale aristocrației din care familia sa făcea parte. Ajunsese să creadă că acele privilegii au ținut departe de prosperitate o parte a omenirii, iar stânga radicală ar avea dreptate să vrea să le desființeze.

Azi, mulți miliardari ai lumii finanțează idei radicale noi, cum este ecologismul emisiilor zero de carbon. Conștiința lor morală ar fi mai curată dacă planeta ar fi mai curată. Dar simțul realității în cazul acestor conștiințe morale este el însuși aproape zero. Dovada cea mai recentă o avem în Sri Lanka, unde guvernul local, davosian până în prăsele, a interzis îngrășămintele chimice în urmă cu doi ani. Urmarea?

Agricultura țării s-a prăbușit, iar în 2022 Sri Lanka nu a mai avut bani să cumpere necesarul de carburanți. Toate prețurile au crescut, iar acum populația s-a revoltat.

Cum nici ideile egalitarismului comunist nu au murit odată cu eșecul statelor care au preluat această ideologie, este de prevăzut că nici ecologismul radical nu va da înapoi după un eșec asemenea celui din Sri Lanka.

Avem nevoie de o explicație mai profundă decât aceea a conștiințelor morale autoculpabilizate? Eu cred că da. Ipoteza mea este că moralitatea însăși și-a pierdut rădăcinile și acționează azi doar ca o ideologie.

Unii miliardari ai anului 1917 au finanțat Revoluția Bolșevică, dar nu din idealism moral, ci din cinismul cunoașterii faptului că bolșevicii vor conduce un capitalism de stat. Reprezentanții de azi ai dinastiilor banului par a avea convingeri idealiste. Problema este că ei i-au finanțat și pe cei care le formează aceste convingeri, tot ei stabilesc experimentele-pilot și par incapabili să vadă dezordinea ce se poate naște din idealismul lor. Utopia decarbonizării rapide le-a cucerit mințile. Sunt ei conștienți de haosul ce se poate instala înainte ca planeta să fie salvată de răul emisiilor de carbon? N-au altă tablă de valori decât cea propusă de Nietzsche după ce a deconstruit Decalogul de pe Muntele Sinai: un orgoliu luciferic coborât în magia noilor virtuți aristocratice. Pompa acestui orgoliu umflă vanitățile ca pe niște roți de bicicletă, dar bicicletele astfel umflate nu pot călători cu norii ce aduc sau nu aduc ploile. Ele rămân biciclete de birou.

Problema moralității într-o lume fără Dumnezeu a devenit un joc de ideologii cu prize din ce în ce mai false asupra realului. „Trebuie să fie” a luat locul lui „este”, iar despre acest „este” ni se spune că n-ar mai trebui judecat în binomul Bine-Rău.

Au finanțat industrializarea comunistă din URSS (cu tehnologii, mai ales) fără să țină cont de aspectele umanitare din lagărele staliniste de concentrare și au așteptat expansiunea mondială a acelei revoluții, care urma să instaleze egalitarismul fericirii cu șenile, fără rădăcini.

Azi, deconstruiesc tot ce a mai rămas înrădăcinat: familia, genul, morala, istoria…Vor un om nou, desigur. Unul care să nu se revolte ca în Sri Lanka, unul care să accepte că niște conturi mari conduc treburile și știu să le conducă mai bine decât conturile mici și mijlocii. Unul care acceptă noua religie laică, ecologismul, și faptul că, dacă va fluiera în… biserică, urmează să aibă necazuri mari cu „inchiziția”, cum avu, recent, un director de la un mare fond de investiții, care și-a luat libertatea de a spune că exagerăm nepermis de mult poveștile despre „apocalipsa climatică”. Dacă un doctor, director de clinică, ar fi spus că exagerăm în preocupările noastre pentru fitness, n-ar fi pățit nimic. Acel director de fond de investiții a fost obligat să demisioneze. Așa arată acum libertatea de a dezbate: ca pe vremea lui Stalin.

 

Autor: Ioan Buduca

Sursa: cotidianul.ro

Conflictul pandemic al drepturilor

 

Era de așteptat ca în cursul acestei pandemii să vedem cum în numele dreptului la viață urmau să fie sacrificate temporar alte drepturi fundamentale. În 2020, prin lockdown, au fost limitate și drepturi economice. Mai apoi, doar drepturile cetățenilor au fost diminuate. Protestele actuale în contra acestor restricții sunt justificate de organizatorii lor prin bâlbele autorităților medicale. Nu au fost capabile să prevadă că vor exista mutații ale virusului care vor reduce eficiența vaccinurilor, așa că au exagerat rolul vaccinării cu primele doze. Protestatarii suspectează că Big Pharma a manipulat conjuncturile acestei pandemii.

Mai adânc, găsim adepți ai unor ipoteze care susțin că în viitor controlul omenirii nu va mai putea fi unul ideologic, ci va fi biochimic și biotehnologic. Aceștia sunt considerați conspiraționiști de către tabăra care nu are nimic de reproșat strategiilor Big Pharma. Semantic, cuvântul este folosit incorect, căci conspiraționist e acela care conspiră, nu acela care deconspiră.

Aceștia de-conspiraționiști susțin că actuala pandemie a fost tratată ca o oportunitate pentru testarea omenirii în privința disponibilității sale față de un posibil totalitarism, care va lucra cu un alt înțeles al drepturilor. Dreptul celor puternici de a-i cenzura pe cei fără putere reală e necesar în stările de excepție. Dar dreptul puterilor de a permanentiza starea de excepție? Aceasta ar fi o capcană totalitară.

Anul 2022 pare a fi capătul de la care încolo pandemia trece în endemie. Imunitatea omenirii începe să facă față acestui virus în forme suportabile de îmbolnăvire. Singura necunoscută acum ține de rolul dozelor de vaccin în menținerea acestei rezistențe față de virus. Mulți specialiști sunt de părere că rezistența are a fi dată de anticorpii formați de trecerea prin boală, nu de cei rezultați prin vaccinare. Dacă această concluzie se va impune, la următorul caz de pandemie similară, opțiunea pentru imunizarea de turmă are a fi altfel considerată. Are a fi prioritizată înaintea încercării de a ține spitalele departe de suprasolicitare. Care încercare ce a făcut? A împins cu câteva luni spre 2022 capătul pandemiei. Puteau fi și mai multe luni dacă nu apărea o mutație mult mai puțin virulentă a virusului, dar mult mai transmisibilă.

Cea mai mare parte dintre noi a „învățat” cu prilejul acestei pandemii doar să-și consolideze învățămintele vechi: că există întotdeauna conspiratori, că tot răul vine din lăcomia celor bogați… Nu prea am avut chef să constatăm cât de superficial am asimilat libertățile pe care le-au cucerit cei dinaintea noastră. Nici cât de absurdă e situația în care arbitrăm noi, nespecialiștii, între opinii științifice diverse. Nu e departe ziua în care ne vom da cu părerea despre operațiile cele mai specializate ale chirurgilor. Că, cică, așa ar fi în democrație: fiecare cu părerea lui! Chestia asta, „fiecare cu părerea lui”, ține doar dacă e vorba de fotbal. Democrația nu e despre păreri.

Nebunia părerologiei medicale sub care ne-am aflat vine din dispariția respectului pentru discernământul celor în drept să aibă o părere în domeniul lor de calificare profesională. Dar, cum zicea cineva, „unde-s doi doctori, dai peste trei păreri”, așa că să ne băgăm și noi în vorbă, că altfel de ce-am mai murit la revoluție?!

 

Autor: Ioan Buduca

Sursa: cotidianul.ro

Scrisoare deschisă prietenului meu Mircea Cărtărescu: “Ai devenit un biet politruc!”

 Dragă Mircea,

și eu sunt un adversar al forțelor pesediste abominabile. Așadar, un adversar al PSD-ului din trecut. În prezent, n-a apucat să făptuiască nimic în contra interesului național. Nici măcar OUG 13/31 ianuarie 2017, pe care tu o consideri o faptă urâtă, nu avea ceva în contra interesului național, nici în contra intereselor Anticorupție. Avea, într-adevăr, ceva imoral: îl lăsa pe Dragnea fără acuzația de abuz în seviciu în dosarul pe care îl are la DNA, dar nu și fără acuzația de fals în acte publice. În rest, nimic imoral. În schimb, totul părea constituțional. De ce, oare, nu au mai vrut românii să aștepte controlul CCR asupra acestei aparențe? Ești scriitor (nu politician): nu te întrebi ce facem noi, românii, când punem strada în locul CCR?

Mircea, acceptă, te rog, că s-ar putea să existe oameni cu o competență economică mai calificată ca a ta. Economică, nu politică. Ei bine, îți voi rezuma o teză a unui economist care are Premiul Nobel: marile corporații vor fi întotdeauna împotriva creșterii salariului minim în țările în care fac afaceri; ele vor reacționa reducând intervalul contractual de muncă salariată de la 8 ore la 6 ore, ca să ajungă, astfel, la același cuantum de plăți pentru salarii, dar vor obliga salariații să stea 8 ore la lucru; salariații nu vor face plângeri penale, în unele țări, sau, dacă vor face, în altele, marile corporații vor încerca să ”convingă” Parchetul General să nu le ia în seamă; de asemenea, marile corporații vor fi foarte revoltate dacă legislația fiscală din unele țări va impozita fiecare dolar (euro) care iese, pe căi bancare, din țara respectivă cu un cunatum anume, calculat în așa fel încât să fie diminuate rezonabil pierderie statelor respective rezultate din mecanismul de optimizare fiscală numit transfer de prețuri.

Aici, opresc rezumatul și trec la exemplificarea unui transfer de prețuri. Uite, eu lucrez în țara ta. Fac automobile. Import din țara X, un fel de paradis fiscal, niște piese ca să fie asamblate în producția din țara ta. Fabrica de piese din țara X este tot a mea. Cumpăr piesele mele din țara X la suprapreț (de la simplu la dublu, de pildă). Poți calcula câți bani din profitul pe care îl fac în țara ta au plecat în țara X, un fel de paradis fiscal? Sper că poți ”calcula” măcar atât: cine s-a supărat pe programul de guvernare al actualului Guvern PSD.

Mircea, aș vrea să mai accepți o rugăminte amicală. Cunoști expesia deep state? Ea definește o realitate acoperită care există în majoritatea statelor democratice. Deep state nu e ceva democratic. Ba, dimpotrivă. Dar noi eram singurul stat din lume în care deep state urma să fie devoalat publicului prin ”bunăvoința” actualei guvernări PSD. Înțelegi, oare, acum, în ce afacere ne aflăm și care este rolul străzii?

Dacă nu înțelegi pericolul în care se află țara (nu incompetența clasei politice), te rog să urăști în continuare pesediștii: ai devenit un biet politruc!

Autor: Ioan Buduca

Sursa: Cotidianul