La mulți ani binecuvântați, Ioan MARCHIȘ

 

Acum, în decuseară, înainte de a te gândi că treci pragul spre adausuri noi de ani, dormi legănat ca în pruncie și visează la zorii însoriți ai dimineților ce te așteaptă! Mâinile Tale să modeleze noi și perene SEMNE pentru statornicia artei și istoriei ! LA MULȚI ANI, PRIETENE OCOLIȘENIZAT! Bucură-te împreună cu cei dragi ție de fericirea celor din jur, de a te avea printre ei!

Vasile Leschian

Fotografia zilei - O fotografie...culturală!

 

𝟒𝟐 𝐂𝐎𝐏𝐈𝐈 𝐈̂𝐍𝐒𝐂𝐑𝐈𝐒̦𝐈 𝐋𝐀 𝐒𝐀̆𝐍𝐈𝐔𝐒̦ !

𝐄𝐧𝐭𝐮𝐳𝐢𝐚𝐬𝐦 𝐦𝐚𝐱𝐢𝐦 𝐥𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐒𝐚̆𝐧𝐢𝐮𝐬̦ „𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐙𝐚̆𝐩𝐞𝐳𝐢𝐢” – 𝐂𝐢𝐨𝐥𝐭! 17.01.2026

𝐍𝐮𝐦𝐚̆𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢̂𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬̦𝐢 𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮𝐭 𝐥𝐚 𝟒𝟐 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐧𝐭̦𝐢, semn că interesul este foarte mare!

Zăpada este excelentă, iar distracția și voia bună sunt garantate!

Vă așteptăm cu multă energie, zâmbete și chef de joacă!

Vor fi oferite fursecuri și ceai cald pentru copii, iar însoțitorii, vin fiert.

Se așteaptă sa se înscrie si alți copii din UAT Șomcuta Mare.

𝐒𝐩𝐨𝐧s𝐨𝐫𝐢:𝐒.𝐂.𝐁𝐚𝐦𝐠𝐚𝐫𝐝𝐞𝐧 𝐒̦𝐨𝐦𝐜𝐮𝐭𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞, 𝐂𝐨𝐟𝐞𝐭𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐂𝐡𝐢𝐨𝐚𝐫 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮𝐭̦𝐚-𝐂𝐢𝐨𝐥𝐭 ș𝐢 𝐋𝐢𝐚 𝐂𝐢𝐨𝐥𝐭𝐞.

Informație transmisă de Ioan MARCHIȘ

LANSARE DE CARTE LA CIOLT

Autorul cărții ,,Monografia satului chiorean Ciolt ", Ioan Marchiș aduce mulțumiri tuturor celor prezenți.

Rădăcinile satului românesc nu se vor usca niciodată, deși unii le ciopârțesc trunchiurile pentru a-și face mobilă în vilele lor somptuoase, însă ei, acești distrugători ai neamului, vor putrezi odată cu... mobila lor.

Sub această filosofie a mea s-a desfășurat azi, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, o lansare de carte, de excepție, în satul Ciolt, aparținând orașului Șomcuta Mare din județul Maramureș. Autorul monografiei satului Ciolt, este un fost ofițer de poliție, Col.(r) Ioan Marchis, fiu al satului. Rare sunt cărțile cu un astfel de conținut, dar și mai rari sunt autorii de carte care să se aventureze într-o asemenea muncă titanică.

Munca de câțiva ani buni a scriitorului este destinată satului românesc, țăranilor, muncii lor, culturii, istoriei, cântecului, eroilor și, nu în ultimul rând, rădăcinilor noastre strămoșești.

De ce să scrii o asemenea capodoperă? Fiindcă lui, fiului satului, nu vrea să i se usuce mlădițele din țărână, ci își propune, prin scris, să ude cu apă vie, tot ceea ce alții vor să pârjolească.

Povestea cărții se întinde pe sute de pagini și de aceea trebuie citită cu drag, cu sufletul și cu ochii ațintiți spre... pământul românesc.

Au vorbit despre carte și autor, col. (r) Bota Ioan , prof.dr. Valeria Bilt, dr. Dana Gagniuc Buzura, prof. etnolog Pamfil Bilțiu, editorul Flaviu Mihali, primarul orașului Gheorghe Buda și subsemnatul.

Mi s-a permis ca, în minutele acordate cuvântului meu, să dau citire și unei poezii dedicată satului care... moare sub nepăsarea nesimțită a autorităților de 35 de ani încoace.

În cadrul evenimentului s-a cântat muzică de calitate care a "amuțit" publicul prezent. Vioara lui Breban Maria, ne-a dus într-o altă lume, lume fascinantă a lui Ciprian Porumbescu.

Cât despre partea de... socializare, aceasta s-a remarcat prin horincă de peste... 50 de grade, vin cu arome care te îmbată, sarmale cu gust de.. mai vreau, iar prăjiturile ți-au lăsat gura... apă.

Felicitări pentru tot și toate, prieten bun, Ioan Marchiș!

Și, așteptăm cea de-a treia carte!

TEXT ȘI FOTO Iacob Oniga prezent la manifestare.

Invitație

 

LANSARE DE CARTE - 8 noiembrie 2025, ora 16,30 - Căminul Cultural „Gheorghe Lazăr” CIOLT

 

Așa cum v-am anunțat, a ieșit de la tipar ,,Monografia satului chiorean Ciolt", autor Ioan Marchiș-fiu al satului Ciolt.
Lansarea cărții va avea loc sâmbătă 8 noiembrie 2025, ora 16.30, la Căminul Cultural,,Gheorghe Lazăr" din Ciolt, oraș Șomcuta Mare.
Cartea are 435 pagini și a apărut la Editura Casa Cărților Baia Mare, director Flaviu Claudiu Mihali.
INVITĂM TOATE FAMILIILE DIN SATUL CIOLT CARE SUNT DESCRISE ÎN ACEASTĂ CARTE, SĂ FIE ALĂTURI DE PERSOANELE CARE VOR VORBI DESPRE CARTE ȘI AUTOR.

col (rtr) Ioan MARCHIȘ

Cu cine...?

 

Cu cine mai descifrez eu semne si simboluri vechi de pe cămași, porți și ceramică?

Cu cine mă plâng de acum de politrucii nespecialiști și inculții, care au invadat muzeele si institutiile de cultură?

Cu cine plâng soarta Maramureșului pierdut dupa Tisa, soarta civilizației de lemn a Maramuresului, soarta vechilor si nefericitilor mineri, soarta Culturii ajunsă cenușăreasă?

Cui povestesc cărțile mele greu de inteles si de acceptat, planurile, visele mele cui le spun?

Cu cine plâng si râd la un pahar de horincă, cu cine?

Vai ce mi-ai facut drag prieten,vai in ce noapte ai plecat! Parcă locuiesc intr-o tragedie greacă!

Oare in ce stea vei locui, ce lumină sacră te va primi, ce zboruri in cer te asteaptă?

dr. Ioan MARCHIȘ, ARCHEUS

Fotografia zilei - Scriitori maramureșeni

 

Elegii pentru bronzul cuvintelor

 

                                                                          de Gheorghe Pârja

 Se știe că, de-a lungul vremilor, marii artiști plastici ai lumii, pictori și sculptori, au fost binecuvântați de harul Cuvântului. Cel întrupat din începuturi. Mă gândesc la Michelangelo, cel care a folosit versul pentru a ilustra singurătatea și suferința, oglindite și în Capela Sixtină. Pe la noi, prin Maramureș, această îngemănare ne-a dăruit-o, cu prisosință, Mihai Olos, care ne-a dovedit că se poate cânta pe mai multe voci ale artei. M-au vizitat aceste amintiri, de noblețe sufletească, când am citit volumul de versuri „Armata de teracotă” (crochiuri), apărut la Editura „Cromatica,” Baia Mare, 2021, semnat de sculp­torul Ion Marchiș. Mi s-a întâmplat un lucru ciudat. După lectura poemelor, mi-au apărut în față cunoscutele statui ale lui Ion Marchiș. Veneau spre mine în pas cuceritor. Soluția a fost să recitesc cartea pentru a scăpa de obsesia bronzului, a marmurei și lemnului.

Un discret înger de la Ocoliș i-a arătat autorului calea Cuvântului. Așa s-a întrupat o lirică echilibrată, melancolic-meditativă. Evenimentul biografic, când există, este transfigurat, evocat cu nostalgie reținută și adus în actualitatea trăirii imediate. O secvență lirică, cu aluzii biografice, îl fixează pe Ion Marchiș în rândul autorilor consacrați ai poemului în proză: „Eram copil de morar cu moară de apă pe râul Mara în Hărnicești, un mic sat de sub muntele Gutâi. Aveam șase sau șapte ani când m-am îndrăgostit de un frasin. Era gros doar cât piciorul meu și creștea frumos în zăvoiul de lângă moară, unde pășteam vaca și mă jucam toată ziua lângă el, mângâindu-l, vorbindu-i, povestindu-i, cântându-i, comunicându-i toate minunile mele de copil, toată mintea, sensibilitatea, temerile și bucuriile mele. Era prietenul, egalul meu” (Frasinul, o poveste despre plâns).

Dar liricul copac o sfârșește epic precum salcâmul lui Marin Preda ori frasinii din livada mea cu prieteni, căci „într-o zi, cineva din sat l-a tăiat cu toporul, pe ascuns.” Ca în orice poem care se respectă, frasinul cu pricina a devenit din nou liric, deoarece a înfrunzit. Multe poeme stau sub semnul lacrimei de bronz. Că, această carte, este tocmai o elegie pentru bronzul cuvintelor, cu care sculptorul Ion Marchiș a ieșit sigur pe scena lirică. Poezia devine una dintre sculpturile lui în Cuvânt, deseori este nesomnul de la răscrucea dintre întrebări. Marchiș știe rostul cuvintelor potrivite pentru configurarea unei poezii în notă personală, în care existența este valorată liber. Cu o rigoare carteziană, își orientează geometria privirii cât mai aproape de sensul propus.

Are momente de imaginație lirică de reținut: „Dacă te calcă mașina de scris/ Salvarea te duce direct pe Lună.” Uneltele poeziei le deducem lesne din gândirea sculptorului. Când nevăzutul se întrupează în statui. Când zeii sunt decupați din blocuri de marmură. După terminarea unei statui, ea este sortită să se exprime singură prin lume. Poezia lui Ion Marchiș are acest destin. Poezia este tocmai aura, care decantează în ritmuri lente elegii necesare, cu dense metafore care provoacă emoții intelectuale. Dar măsura simplității se atinge prin adecvare la tensiunea facerii poemului, adică viața trăită prin cuvînt. Cum a fost: „Pe cheiurile Alexandriei/ Robit de tristețea nopții/ Lângă singurul gând posibil al mării/ Aștept tăcut ca un turn fără clopot/ Ca un far lipsit de felinar” (Ochiul lui Horus).

Marchiș își premeditează cu grijă secretele lui lirice. Inspirat, și matur în tehnica poemului, autorul are și rezolvări de candoare în fluxul imaginației. Natura sufletului nu poate fi privită de nimeni cu ochii. Doar cuvintele încearcă deslușirea miracolului interior din om. Poetul Ion Marchiș depune, în această carte, mărturia unor mitogeografii poetice, care ne poartă, cu siguranța spiritelor alese, prin teritorii asumate. Făcându-ne părtași la sentimentele de taină, așezându-ne la umbra tragicului frasin, de unde se naște învierea. Excursul cultural, la care ne invită poetul, este dominat de atmosfera generată de aduceri-aminte, cu mărețe înzestrări simbolice. În acest sens, amintesc amplul poem, care dă și ti­tlul cărții, închinat tatălui. Este balansul dintre echilibru și descumpănire, unde eul liric trece prin experiențe ritualice, amintirile se compun și recompun, pentru a ilustra un dans perpetuu, propriu unui lucrător de seamă, jertfit artei sale. Care are drept far, acea bogăție spre care tânjește ființa umană, spre a cântări ce rămâne din viață.

Acest volum de poeme, remarcabil prin mesajele propuse, adaugă necesara combustie lirică la opera plastică a lui Ion Marchiș. Așa am sentimentul că statuile lui Marchiș din Parcul „Mara” din Baia Mare, și nu numai ele, știu să vorbească singure. Chiar mă strigă pe nume. Aud sunetul cuvintelor de bronz, într-un cor de îngeri. Care devin o draniță, pe jumătate desprinsă de pe acoperișul lumii maramureșene.

Sculptorul Ioan Marchiş "Când înfloreşte granitul, tai unghiul umărului unui soldat..."

Şeful culturii maramureşene dr. Ioan Marchiş este certat! Ca sa vedeti de cine...

Dupa indelungate cercetari suntem abia acum in masura sa va dezvaluim increngaturile fantastice si inimaginabile dintre familia Marchis si familia Chereches, pe spatele fraierilor de baimareni, taman buni de jumulit si de pus la plata.
O adevarata „famiglia” a prosperat dintr-o data in locul unde se agata harta in cui, in timp ce gloata era orbita cu zambete, inchinaciuni si temenele prin biserici, ca da bine la prostime, astfel incat nimeni nu mai vedea padurea de copaci.

Scolita in Italia ani buni, de unde s-a intors cu un plod in brate dupa ce – zice gura lumii - fostul sot s-ar fi trezit incornorat cu un proiectant anume si dupa ce si-a dus si sora acolo, ca sa urmeze  destin asemanator, dar musai sa obtina dubla cetatenie, Monica Marchis, puternic finantata din Italia s-a implicat in te miri ce afaceri prin locurile noastre.
De la proiectari (firmele Domus), la constructii (firmele Domus), pana la lavanda (Lavanda Flores), la restaurari, etc, etc
S-au intors din Italia multe romance, dar NICIUNA nu a avut atatia bani de investit dintr-o data ca Monica Marchis a noastra, in proiectari, in participari la toate proiectele posibile si imposibile, la construirea unui cartier de vile in Tautii Magheraus – si, va dati seama ce inseamna asta, bani pentru autorizatii, bani pentru achizitionarea de terenuri, bani pentru salariati, materiale de constructii, mana de lucru, proiecte etc – la lucrari de restaurari prin bisericile monument INCA gestionate de fratele ei, Ioan Marchis, INCA mare sef de trib la Cultura.
Mai nou, avem si orasul pur si simplu invadat de lavanda, dar despre asta am scris déjà.
Gura lumii zice ca ea ar fi unul din canalele prin care mafia italiana spala bani in Romania, dar asta nu NOI o putem demonstra, ci numai organele abilitate ale statului, care sunt singurele ce pot verifica sursa exacta de provenienta a banilor pe care ea ii cheltuie si ii investeste cu atata naturalete, astfel devenind si un fel de starleta locala, direct propulsata in asa zisa inalta societate a locului.
Ca sa ne facem cu adevarat intelesi, ca sa isi dea seama toata lumea – pana si Toma Necredinciosul – redam in subsolul acestor randuri si un articol publicat in data de 29 iunie 2009 de Nicolae Teremtus, din care rezulta clar increngaturile facute de Monica Marchis si fratele acesteia, sculptorul Ioan Marchis cu Primaria Baia Mare, din al carui buget se infrupta cu orice ocazie.
Au facut-o fie direct , „pe persoana fizica” - vorba lui Vanghelie - fie prin tot felul de asociatii si firme, care mai de care mai pompos denumite.
La randul lui, Ioan Marchis, inca director al Directiei Judetene de Culte si Patrimoniu Maramures, altfel un artist excelent, mulge vaca bugetului local constant pentru a edita revista „Arheus” si pentru a organiza tabara cu aceeasi nume de la Ocolis, adica la el acasa, loc de unde nu lipsesc niciodata scriitorii dovediti a fi fost informatori jalnici ai Securitatii,intre care cele mai sonore nume sunt Ioan Muresan si Ioan Grosan.
Adicatalea, hai sa mai chefuim un pic pe banii comunitatii, pe banii fraierilor de contribuabili.
O mai veche vorba romaneasca spune ca esti asa ca si cei cu care umbli.

Intr-o alta ordine de idei, cum necum, la locatia cu pricina din Ocolis Ioan Marchis al nostru nu va putea demonstra si justifica in veci investitiile facute, lucrurile vechi, icoanele, obiectele de patrimoniu din proprietate.
Basca investitia uriasa in terenuri, vila de lux futurista, acareturi, beciuri, ferma de animale sau palincie
Noi INCA nu avem dovezi ca Ioan Marchis ar fi pacatuit si el prin colaborarea cu Securitatea, inca evolutia sa profesionala ridica foarte mari semne de intrebare, ascensiunea fulminanta ridicand...
Insa nu asta face obiectul atentiei noastre acum, asa ca...
Tot la Ocolis la Marchis, zic gurile rele, dat fiind faptul ca sunt departe de ochii rai ai lumii, s-ar desfasura adevarate orgii homosexuale, despre el vorbindu-se des astfel.
Nu stiu, eu nu am participat niciodata la taberele organizate de acesta, dar stiu ca si gura lumii e rea si invidioasa, insa stiu cu certitudine ca el e inconjurat mereu de tinere „talente”, cica ucenici frumusei, pe unul dintre acestia ajungand chiar sa-l infieze, pentru ca acum el sa aiba si lucrari consistente cu Muzeul Satului, dar si sa incaseze sume serioase de la APIA.
Aproape toti locuiesc efectiv la el, o singura femeie sta acolo, actuala lui nora, dupa fiul infiat, o profesoara strecurata-n sistem cand in fruntea bucatelor la Inspectoratul Scolar Maramures era vecina si bunaaaaaa prietena Elena Carausan, careia i-a lansat recent cartea, logic in prezenta informatorului Ioan Muresan.
Tot la fel de subtil si-a angajat Marchis si fiul, pe Lucian, la Teatrul Municipal Baia Mare, insa de data asta datorita celebrei prietenii dintre el si Catalin Cereches.
Acelasi Lucian sta, desi n-are niciun drept, in asa -zisul atelier de creatie al lui Ioan Marchis, de sub tribuna stadionului, dupa cum am aratat in materialul cu lavanda, anexat acestor randuri, in timp ce alti creatori sunt vai de mama lor.

Dar, vorba ceea, cine poate, oase roade!
In rest, multi din tinerii din jurul sculptorului nostru au ajuns sa lucreze ca „specialisti” la Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu, fiind buni chiar ca si martori cand interesele lor dispun asta, iar adresa lor de citare fiind data CHIAR la sediul Directiei, de parca acolo ar locui si nu la Ocolis, acasa la Ioan Marchis.
Tot Ioan Marchis este cel care l-a „capacitat” pe arestatul Catalin Chereches sa-l includa in comitetul de validare a proiectelor din cadrul conceptului „Baia Mare – Capitala Europeana 2021”, iar daca nu ati vazut bine, el, cel care a scris doua carti despre „nodul maramuresean”, a reusit sa implementeze ca si simbol al actiunii tocmai acest nod, e drept, usor stilizat.
Nu stim cati bani a primit pentru asta, dar lucrurile sar rau de tot in ochi prin evidenta lor.
Tot el, impreuna cu alti cativa, pe acelasi Catalin Chereches, acum arestat, dupa ce i-au umplut bine casa de tablouri si biroul de machete cu viitoare statui ce se doresc a fi (im)plantate si ele in „Parcul Regina Maria” si „Parcul Castanelor”, l-a convins sa ii dea o caciula buna de bani pentru organizarea a tot felul de cursuri si seminarii de semiotica, romanism si alte cele.
Ca bani pentru taberele pe care le organizeaza si pentru aceeasi revistuta „Arheus” mai ia si de la Consiliul Judetean.
Revenind putin, in materialul scris mai jos de Nicolae Teremtus se vede ca povestea aceasta, adica „Parcul Castanelor” e facuta de doua firme, ambele avand un element comun, unul numit Monica Marchis.
Ca sa intelegeti jocul pervers facut, „Gruppo Pandi” e condusa acum de Fulvio, fost asociat cu Alberto Prandi, acum amantul italian al Monicai Marchis, cel impreuna cu care au gestionat si afacerea „Parcul Central”, cu greu dat in folosinta, dupa indelungi amanari, dar si asa cu lipsa flagranta a unei cladiri din proiectul initial.
Fulvio a fost numai anul trecut de doua ori in tara si a dormit acasa la Monica Marchis.
Cu acesta – ca doar au bani de la fraierii de baimareni, nu? – Monica Marchis a vizitat mai toate tarile lumii, in principal cele exotice, ca sa se poata lauda in fata „pulimii” ce bine ii este ei si ce deosebita este.
Domus Invest SRL e condusa de amantul din Cluj al Monicai, cu care mai are si o firma cu nume asemanator, la Tautii Magheraus, unde gestioneaza un imens cartier de vile de lux.
Ca o coincidenta, aceasta firma Domus, care a umplut orasul cu tricouri albastre si albe inscriptionate cu sigla ei - tricouri numai bune de dormit in ele - apare si in proiectul asta cu „Parcul Castanelor”.
Si pentru ca suma li se parea a fi evident mica, au pasat proiectul si l-au toooooot completat, pana s-a ajuns acum la suma de 12 milioane de euro.
Adica, dam un tun si gata!
Ne-am rezolvat pe viata, ne-am asigurat pe viata!
Scopul, pe langa imbuibarea directa este, din cate vedeti si din acest material, ca acolo sa se posteze si statuia fratiorului ei, adica sa mai incaseze si el o suma uriasa de bani, ca si pe multe altele.
Si pentru ca lumea e proasta si proiectul e generos, acolo trebuie mutate si statuile ale caror machete sunt inca in biroul arestatului Catalin.

”Unul din proiectele ambitioase ale administratiei baimarene este realizarea Parcului Castanilor, in prelungirea Parcului municipal, zona Usturoi-Magura. Lucrarea in valoare de 3,9 milioane de euro va fi executata de o firma italiana in colaborare cu o firma romaneasca, cea care a realizat proiectul. Un proiect pentru viitor l-au prezentat cei care doresc sa realizeze o investitie in zona verde a Baii Mari. Firma „Gruppo Prandi”, cu sediul in Roma, reprezentata de Alberto Prandi si firma Domus Invest, reprezentata de Monica Marchis au prezentat proiectul viitorului parc din Baia Mare. Pe o suprafata de aproape 5 hectare de padure, va fi amenajat unul dintre cele mai frumoase parcuri din Romania. Pentru realizarea acestui proiect vor fi accesate fonduri structurale si intr-un anumit procent, va fi si o contributie din partea Consiliului Local Baia Mare. Oaspetii italieni au prezentat firma, o societate cu 50 de ani experienta in domeniu, precum si punctele principale ale proiectului. „Avem disponibilitatea necesara de a dezvolta acest prim proiect deosebit si vom face totul ca baimarenii sa fie cat mai multumiti. Gruppo Prandi are 50 de ani de experienta in astfel de lucrari, iar in Romania suntem prezenti de 10 ani. Fata de alte orase romanesti, Bucuresti, Cluj, resedinta de judet a Maramuresului are un teren fertil pentru realizarea unui parc de asemenea dimensiuni”, a declarat Alberto Prandi. Toata zona Parcul Castanilor va fi curatata de buruieni, de vegetatie uscata si arbori care nu se incadreaza in proiectul propus. Vor ramane copaci valorosi, in special castani comestibili, cei care au dus faima Baii Mari. Vor fi executate alei pietonale, locuri pentru sporturi extreme, va fi amenajat un fir de apa care traverseaza viitorul parc. Se va realiza un pod deosebit ca aspect, iluminatul va fi la standarde europene, se va realiza o fantana arteziana, vor fi montate banci si amenajate locuri pentru campare. Totul la superlativ si la calitatea europeana a unui parc de 5 hectare. Pe langa amenajarea zonei verzi, in proiect a fost integrata lucrarea sculptorului baimarean, Ioan Marchis: „Arcul solar”. Demontat din centrul Baii Mari, sculptura va fi restaurata si va fi una din atractiile Parcului Castanelor. „Este o bucurie pentru mine. Parcul Castanilor va avea la intrare „Arcul solar” si pot spune ca proiectul a fost realizat de profesionisti desavarsiti, asa cum va fi si executia”, a declarat Ioan Marchis. PUZ-ul, studiul de fezabilitate si indicatorii tehnico-economici pentru acest proiect au fost aprobati de consilierii baimareni. Termenul de executie este de 27 de luni„ scria Nicolae Teremtus la acea vreme.

http://stirilemm.ro/dezvaluiri/44610-chereches-i-a-pus-lavanda-lui-marchis-sub-geam.html

http://stirilemm.ro/editorial/44552-despre-actualmm-si-despre-primarea-adevarului.html

http://www.gazetademaramures.ro/parcul-castanilor-5-hectare-de-verdea-a-2012

https://ioanmarchis.wordpress.com/01arta-monumentala/arc-solar/

Preluare http://actualmm.ro/exclusiv-actualmm-ioan-romeo-rosiianu-are-ordin-de-restrictie-dupa-ce-si-a-nenorocit-iubita-instanta-il-obliga-pe-jurnalist-sa-isi-predea-si-arma-pe-care-o-detine-si-sa-mearga-la-consiliere-psihol/

În fața Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighet, a fost dezvelit bustul filosofului prof. dr. Ion Bălin, fost ambasador al României în Regatul Marocului

Bustul lui Ion (Jean) Bălin amplasat în fața Liceului „Regele Fredinand” a fost dezvelit pe data de 22 august a.c. ora 12.40, eveniment precedat, în stil românesc, de o zvonistică grosolană și de pasiuni pe măsură.

Întâi, s-a zvonit că un număr de 300 de „monarhiști” (cam mulți pentru Sighet!) vor organiza o contra-manifestație, în aceeași zi și în același loc, în fața Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand”, pe motiv că acolo ar trebui să se amplaseze o statuie a Regelui Ferdinand și nu a altcuiva, de parcă cineva i-ar fi împiedicat pe respectivii să ridice (și) o statuie a Regelui Ferdinand, de parcă nu ar mai exista alt spațiu potrivit pentru o încă o statuie în jurul clădirii respective și de parcă Jean Bălin nu ar fi fost el însuși un rege în felul său, adică un rege al culturii și gândirii. De aceea, ca să prevină ceva incidente neplăcute, organizatorii au procedat ca la susținerea publică a tezei de doctorat de către Elena Ceaușescu, anume au anunțat pentru dezvelire ora 13.00, dar au ținut evenimentul cu vreo jumătate de oră mai devreme, cu o prezență mai discretă, dar cert partizană  și non-vindicativă. 

Ironia obiectivă este că acuma, săptămâna trecută, se declarau monarhiști de ocazie, anti-Bălin, indivizi care în urmă cu vreo 20 de ani erau, în primul rând, împotriva Regelui Ferdinand, care se pronunțau vehement împotriva ideii ca Liceul Pedagogic să-și reia numele de „Regele Ferdinand”, nume pe care l-a purtat cu nedisimulată mândrie în perioada interbelică. Placa repetată a acestei retorici este că: „ce a făcut Bălin pentru Sighet?”, interogație care denotă lipsă de înțelegere față de cultura majoră ca atare, față de faptul că o personalitate de mare anvergură „face ceva” pentru o localitate oarecare în mod involuntar, prin simplul fapt că s-a născut sau a trăit o vreme acolo. Cine ar mai fi auzit azi de satul Rășinari de lângă Sibiu, dacă acolo nu s-ar fi născut Goga și Cioran, sau cine ar mai fi auzit azi de fostul sat Hordou de pe Valea Sălăuței, actualmente numit Coșbuc, dacă acolo nu s-a fi născut poetul George Coșbuc? Încă o dovadă că Jean Bălin a fost un om mare este că, iată, el stârnește invidii ignobile și resentimente inavuabile, chiar și la peste nouă ani de la moartea sa.

Dincolo de oricare alte considerente conjuncturale, statuia lui Jean Bălin este o reușită estetică de for public prin ea însăși. Sculptorul băimărean Ion Marchiș, de altfel un prieten apropiat al  filosofului nostru, a reușit să-i redea foarte bine caracterul, un zâmbet fin pe buze, semn al unei ironii caustice à la Voltaire, privirea marcată de un astigmatism superior, care îi permitea să privească lumea de sus și să emită răspunsuri în doi peri.

Statuia a fost realizată integral pe cheltuiala unui grup de inițiativă privată, condus de către prof. univ. dr. ing. Ștefan Marinca din Irlanda, format din câțiva foști prieteni ai lui Jean Bălin, care au contribuit generos la finanțare și care, unii dintre ei, au preferat să rămână anonimi. Nici Primăria municipiului Sighet, beneficiara într-un sens a acestui monument de for public, și nici primarul Ovidiu Nemeș personal (cu origini în Călinești, ca și Jean Bălin) nu au contribuit cu absolut nimic, după cum nu au contribuit cu nimic nici mulți dintre foștii elevi ai filosofului, azi oameni cu stare, și pe care Jean Bălin i-a făcut oameni.

Asta însă nu l-a împiedicat pe dl. primar al municipiului Sighet Ovidiu Nemeș să caute să își adjudece evenimentul pentru sine, în sensul vizibilității publice, să condiționeze prezența sa la ceremonie de absența altor persoane din opoziție, și să țină el însuși singurul discurs mai amplu, menit să sugereze o relație privilegiată a sa cu filosoful omagiat, vrând parcă să împlinească neapărat profeția lui Eminescu din Scrisoarea I:  „Iar deasupra tuturora va vorbi vr’un mititel, / Nu slăvindu-te pe tine,  – lustruindu-se pe el”.  

                                                                  *

Filosoful Ion Bălin s-a născut în 1947 în Călineşti. A absolvit Liceul Pedagogic din Sighetu Marmaţiei în anul 1966, după care a urmat Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, unde este remarcat ca un vârf al generaţiei sale. A fost profesor de filosofie la liceele „Dragoş Vodă” și Pedagogic din Sighet, între 1972–1978. În anul 1978 pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a  Institutului Politehnic din Bucureşti, unde va rămâne până în anul 2001, când pleacă la Universitatea „Titu Maiorescu” şi funcţionează aici ca profesor universitar până la sfârşitul prematur al vieţii sale, în anul 2006. Doctoratul în Filosofie îl susţine la Universitatea din Bucureşti în 1984, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. După 1990, Jean Bălin este fondatorul şi mentorul celebrului săptămânal de satiră politică „Academia Caţavencu”, majoritatea redactorilor de aici fiind foşti studenţi ai profesorului Bălin. Între anii  1997 – 2001 a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestaţie diplomatică excepţională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj, fiind adus aici de către congenerul său Andrei Marga, de care l-a legat o strânsă şi îndelungată prietenie.

Cărţile  pe care le-a lăsat în urma sa sunt:  Reflecţii de semiologia literaturii, Pan Publishing House, 1995;  Silogistica tradiţională şi modernă. Contribuţii româneşti, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996 (Premiul Academiei Române, 1997);  Forme şi operaţii logice,  Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1998;  Sociologia  noologică, Ed. Nemira, Bucureşti, 2003.

                  dr. Nicolae IUGA

Agenda săptămânii 13-18 octombrie 2014 – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Luni, 13 octombrie

ora 9, Sala de conferinţe

Secţia pentru Copii în colaborare cu Penitenciarul Baia Mare organizează o masă rotundă cu tema „Integrarea socială a foştilor deţinuţi – calea către o comunitate mai sigură”.

Editura Cartea Actuală 3C, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare vă invită să participaţi la lansarea volumului: „Se întorc morţii acasă”, autor Cornel Constantin Ciomâzgă.

Invitaţi: dr. Ioan Marchis, dr. Teodor Ardelean

Lansarea cărţii va fi predată de proiecţia unui film-eseu semnat de regizoarea Cristina Chirvasie.

ora 16, American Corner

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, secţia American Corner, vă invită, să participaţi la prezentarea: Vrei să emigrezi în SUA? Întreabă un consul al Ambasadei SUA.

Invitat să răspundă întrebărilor dumneavoastră despre vizele pentru SUA şi emigrarea în SUA, va fi domnul Darren Thies, Consul în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti.

Miercuri, 15 octombrie

ora 16, Salonul Artelor

Compania de teatru pentru copii Jokaron organizează casting pentru postul de actor.

Joi, 16 octombrie

ora 14, Sala de conferinţe

Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare şi Editura Eikon vă invită la lansarea cărţilor: „Nodul dacic”, de Ioan Marchiş, apărută la Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 şi Calea rătăcită, de Constantin Prut, apărută la Fundaţia Interart Triade, Timişoara, 2012.

Prezentarea volumelor: conf. univ. dr. Delia Suiogan

Vineri, 17 octombrie

ora 13, Sala de conferinţe

Va avea loc lansarea cărţii: „Turn desfrunzit”, de Felician Pop, director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare.

Sâmbătă, 18 octombrie

ora 9, Sala de conferinţe

Winalite Romania organizează simpozionul:„Educaţie pentru sănătate”.

Invitat special: Lavinia Miloşovici

Pentru informaţii suplimentare: Stefan Selek,bibliotecar

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Email: pr.bibliotecamm@gmail.com

“Archeus”: 20 de ani de revistă, 9 ani de tabără

Luni după-amiază, la Casa Marchiş din Ocoliş, a avut loc deschiderea celei de-a IX-a ediţii a Taberei Naţionale de Literatură şi Arte Plastice “ARCHEUS”, organizată de Fundaţia Culturală “Archeus”, cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Baia Mare, al Consiliului Judeţean Maramureş, al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş şi al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului. Conform tradiţiei, deschiderea a început cu o slujbă în memoria scriitorilor şi a artiştilor plastici dispăruţi, oficiată la troiţa din faţa Casei Marchiş de preoţii Virgil Jicărean şi Călin Ţura. A urmat masa de prânz, la care au fost invitaţi să ia parte toţi prietenii mai vechi şi mai noi ai taberei, artişti plastici, scriitori, editori, critici de artă şi literaţi, şi la care şi-a făcut apariţia, pentru prima oară în istoria taberei, şi prefectul Anton Rohian. Spre seară, toţi cei prezenţi au participat la o discuţie pe tema acestei ediţii: “După 20 de ani...”, având în vedere că revista “Archeus”, care coagulează cele mai importante forţe literare şi artistice ale judeţului, împlineşte anul acesta 20 de ani de apariţie.

Ediţia din acest an este una specială. Vor lipsi din programul taberei şedinţele de cenaclu, cei câţiva scriitori mai importanţi şi artişti plastici participanţi urmând să ia în discuţie doar realizarea antologiei “Archeus - 20 de ani”. Aceasta va cuprinde texte ale tuturor celor care, de-a lungul anilor, au avut, într-un fel sau altul, tangenţă cu fenomenul Archeus. Pentru editarea antologiei se vor concentra şi cea mai mare parte a fondurilor câştigate prin proiect pentru această ediţie. “Este o ediţie de bilanţ. Încercăm să ne amintim cum s-a născut această idee de «Archeus», să vorbim despre cei care nu mai sunt acum între noi, să ne gândim la ce a însemnat pentru literatura românească, pentru cea din Maramureş şi pentru arta plastică şi dacă a însemnat ceva această iniţiativă a noastră. Este momentul să gândim ce va cuprinde antologia «Archeus», care va fi lansată la Bucureşti, la Uniunea Scriitorilor. Antologia va fi rezultatul muncii noastre de atâţia ani aici, la Baia Mare şi la Ocoliş. Cred că e important ca din când în când să ne uităm în spate, ca să vedem ce am realizat, ce urme am lăsat şi ce viitor am pregătit pentru tineri sau pentru cei care vor veni. Este adevărat că, fără anumite reviste, cum a fost «Măiastra», sau altele care au început şi nu au putut să continue, nu se putea naşte şi nu avea atâta consistenţă această iniţiativă a noastră, «Archeus». Orice eveniment literar, orice revistă, chiar dacă durează foarte puţin, fundamentează în societate o dorinţă pentru cultură, pentru artă. Noi nu vrem să fim decât un exemplu pentru cei care vor veni şi pentru cei care sunt astăzi că asemenea manifestări sunt cele care, de fapt, contează”, a arătat dr. Ioan Marchiş, preşedintele Fundaţiei Culturale “Archeus”, directorul Direcţiei pentru Cultură Maramureş şi gazda taberei. 

Discuţiile purtate în prima seară a taberei au fost conduse de poetul Gheorghe Pârja, şeful Reprezentanţei Maramureş a Uniunii Scriitorilor, care şi-a asumat rolul de maestru de ceremonii. Numind fenomenul Archeus “o coloană de mare sobrietate intelectuală”, Pârja, la fel ca şi ceilalţi vorbitori, au subliniat rolul taberei şi revistei pentru viaţa culturală a Maramureşului, pentru crearea unui sentiment de comunitate în rândul scriitorilor şi artiştilor plastici din zonă, pentru descoperirea tinerelor valori şi pentru promovarea talentelor maramureşene autentice în Transilvania şi în întreaga ţară. Dr. Tiberiu Alexa, critic şi istoric de artă, directorul Muzeului Judeţean de Artă “Centrul Artistic Baia Mare”, a opinat că revista “Archeus” se apropie de ceea ce era, pe vremuri, anuarul, care concentra în paginile sale tot ceea ce era important, din punct de vedere cultural, de-a lungul unui an, pentru comunitate. El a observat că tabăra “Archeus” reuneşte forţe divergente, creatoare, într-o formă a maximei libertăţi. Prozatorul Vasile Dragomir a sugerat că tabăra îi ambiţionează pe creatori să lucreze mai mult şi mai bine, iar Nicolae Scheianu a conchis că revista demonstrează scriitorilor maramureşeni că sunt o comunitate care nu lucrează în van. La un moment dat, pe terasa Casei Marchiş a apărut Anton Rohian, primul prefect care s-a gândit să se alăture comunităţii maramureşene de scriitori şi artişti plastici. În final, s-au citit şi s-au recitat poezii, parodii şi epigrame.Preluare Graiul MM

                                                                           Anca GOJA

Galerie foto ARCHEUS şi PARADIGME, reviste deosebite în peisajul maramureşean, cultural şi studenţesc!

 Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare, astăzi, 5 martie,  la prezentarea revistelor de cultură maramureşene ARCHEUS ( a Taberei Naţionale de Literatură şi Arte Plastice Archeus 2013 ) şi  PARADIGME universitare băimărene ( publicaţie a Universităţii de Vest "Vasile Goldiş", filiala Baia Mare )
Fotografii realizate de către GDL.Galerie foto

TABĂRA NAŢIONALĂ DE LITERATURĂ ŞI ARTE PLASTICE „ ARCHEUS” OCOLIŞ 2013

A sosit și acest eveniment, a VIII-a ediție a Taberei Naționale de Literatură și arte Plastice coordonat și desfășurat într-un cadru intim, pe domneniul și în Casa Atelier Ioan Marchiș din Ocoliș. Tabăra Naţională de Literatură şi Arte Plastice, organizată de Fundaţia Culturală ”Archeus”, în colaborare cu Direcţia pentru Cultură şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, a ajuns la ediţia a VIII-a. În acest an, artiştii, poeții și scriitorii, se întâlnesc, în acest nimb cultural care, de opt ani s-a înscris cu această Tabără îi ”Spațiul” Cultural Maramureșean, în care și-a făcut un nume de fală: OCOLIȘUL. La deschiderea festivă a taberei din 30 iunie, ora 14.00, la Casa Marchiş, te-ai putut întâlni cu Poetul Ion Mureşan(din Cluj Napoca), scriitorul Ioan Groşan(maramureșean din Mogoşeşti, dar locuiește în București), parodistul Lucian Perţa din Vișeul de Sus, sunt parte din scriitorii pe care-i găzduiește, actuala ediție a ”TABEREI”. Domniilor lor li se vor adauga artişti plastici din Baia Mare, Cluj, Sălaj. Aici în Ocoliș se va crea: literatură, artă și poezie, în perioada 30 iunie - 7 iulie. 56 de oameni, preotul satului Ocoliș, patru ”găzdoaie”(bucătărese), musafiri de pretutindeni, ne vom vedea o săptămână, vor mânca împreună și vor crea separat. Cu toții au strigat prezent, la semnalul de adunare dat de domnul dr. Marchiș Ioan, artist plastic și directorul Direcției Județene pentru cultură. Tot dintre invitații de suflet ai Domniei sale, ne-a onorat cu prezența dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene, dr. Mihai Ganea, aici ca și Președinte al Ligii Scriitorilor, filiala Maramureș, directorul Consiliului Judeţean domnul av. Dragoș Ioan, doamna profesoară Verginia Paraschiv, secretara Filialei Ligii Scriitorilor și tot de la Liga Scriitorilor, au mai fost invitați și au fost prezenți: prof.Carmena Băințan, studenta Mădălina Zete cu prietenul, domnul prof. Dragomir Ignat, prof. Inspector, Toma G. Rocneanu, scriitor în Ligă, domnul Preteliceanu Alexandru, patronul tipografiei PROEMA, prof. Turcu Iorga, poetul Ioan Pop Demireş,  ziarista Anca Goje, scriitor și ziarist, realizator de programe TV, domnul Marian Ilea, poetul Ioan Bogdan, scriitorul Valeriu Sabău, dr, Alexa Gavril Bâle scriitor, prof. Vasile Leschian. În deschidere, domnul dr. Marchiș a invitat și locuitorii satului din Ocoliș să onoreze acest fenomen cultural care se desfășoară în satul lor.

      Deschiderea ”Taberei” a făcut-o preotul satului, prin ridicarea unui paos în memoria colegilor care au trecut Stixul. S-a făcut slujba de pomenire și ne-am rugat pentru ”veșnica pomenire” a celor decedați, de-a ne rugat pentru pomenirea sufleteler celor decedați. Era preotul care, a făcut astfel de slujbe de pomenire și la edițiile anterioare  ale ”Taberei Archeus”. Așa se face, că pe listele ce le avea preotul din anii precedenți, cu cei dispăruți,  și-a mai complectat artiștii  și scriitorii care au plecat dintre noi, răspunzănd Celui care i-a Chemat. Pentru prima oară, menționa cineva, că-s ”mai mulți morți pe hârtia preotului, decât cei vii prezenți aici”. Mulți, dintre cei plecați preadevreme, ne-au rămas datori, în scurtul timp cât au trăit nu și-au putut revărsa și face cunoscut, întregul lor talent.

      S-a trecut la socializare și întâlniri, la prieteniile ”fizice” nu numai cele literare. După aceste momente plăcute s-a trecut la masă, care a început cu câte-o țuică de casă și scurte aduceri aminte despre cei morți, dar și despre acei care nu au putut veni să onoreze această invitație. S-au făcut fotografii s-au luat numere de telefon și împreună cu ”cordonatorii” taberei, care s-au retaras să pună la punct programul taberei, pictorii și sculptorii veneau doar a doua zi, ei trebuiau și cazați si asigurat spațiul de creație, și spațiile pe care pot să se și instaleze dacă-și doresc acest lucru. Spuneam că au fost prezențe 56 de persoane, dintre aceste persoane numai doctori au fost șase, inspectori școlari,  conducători de instituții, profesori și studenți Ne putem imagina interesul care-l suscită această ”Tabără”, productivitatea ei cât și nivelul cultural la care s-a ajuns în ”Tabăra din Ocoliș”. Dacă mai menționăm că participanții sunt din patru județe, este firesc să-și imagineze cineva că acel care vine la Ocoliș, Vine pentru ceva, și întâlnește oameni, creatori de artă din toate domeniile.

                                                       TOMAS GROSS ROCNEANU

ARCHEUS 2011

Cu bucurie vă semnalez apariţia revistei de literatură „Archeus”, editată de Fundaţia Culturală A R C H E U S Baia Mare, intitulată în acest an care tocmai a trecut şi ne-a lăsat mai săraci ( fără Fănuş Neagu, Mircea Ivănescu, Ion Hobana, Mircea Horia Simionescu ) „Literatura fără E-uri”.
Am aşteptat-o cu sufletul la gură deoarece este „altceva” decât apare pe piaţa românească, „Archeus” are identitatea şi personalitatea ei! E unică atât prin conţinut cât şi prin grafică!
Încă o dată, dr. Ioan Marchiş şi Emanuel Luca, şi-au demonstrat măiestria şi priceperea în a realiza o revistă literară care va dăinui peste timp şi timpuri. Ea reprezintă pentru zilele noastre un reper în cum se face de la A la Z o revistă de nota 10!
Numărul de care fac vorbire cuprinde mai mulţi scriitori decât ne obişnuiseră dr. Ioan Marchiş şi Emanuel Luca, deoarece sunt publicaţi ( şi bine fac, îndrăznesc eu a zice ! ) pe lângă participanţii la această ediţie a Taberei de literatură şi arte plastice din Ocoliş şi prietenii necondiţionaţi ai taberei.
Revista cuprinde poezie, proză, eseu, critică literară precum şi lucrări ale artiştilor plastici prezenţi.
Nu lipsesc „piesele de rezistenţă” ale Taberei Ocoliş, Ion Mureşan, Ioan Groşan, Ioan Marchiş, Lucian Perţa, dar o să-i citiţi cu plăcere şi pe : Adela Naghiu, Alexa Gavril Bâle, Ioan Dragoş, Betty Kirchmajer Donca, Ioana Ileana Şteţco, Anca Goja, Cătălin Vischi, Valeriu Sabău, Mihai Ganea, Dragomir Ignat, Nicoară Mihali, Florica Bud, Sandu Băban, Echim Vancea, Vasile Dragomir, Florentin Năsui, Ştefan Jurcă, Valer Turcu Iorga, Ioan Marcus, Sorin Grecu, Dumitru Şovago, Igor Ursenco, Gelu Dragoş, Mircea Crişan, Vasile Tivadar, Ioan Ţiplea, Virginia Paraschiv, Marian Ilea, Alexandru Ilea, Ioan Botiş, Gheorghe Pârja, Nicolae Scheianu, Vasile Morar, Gheorghe Mihai Bârlea, Petru Dunca, George Achim, Vasile Muste, Ioan Călăuz, Aurel Pop, Dorel Macarie, Elena Cărăuşan, Rodica Brad Păuna, Mihai Cozma.
Recunosc că sunt „amator” în ceea ce priveşte artele plastice, aşa că am să mă rezum doar în a anunţa câştigătorul Marele premiu la secţiunea arte plastice, ediţia 2011, în persoana lui Paul Robaş.
Un gând bun sponsorilor Taberei Naţionale de Literatură şi Arte Plastice Baia Mare-Ocoliş 2011 şi editurii „Eurotip”, director Panfil Godja, pentru tipărire, vă invit să puneţi cât mai repede mâna pe această revistă care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui iubitor de literatură adevărată. Ave!

Gelu DRAGOŞ