Chișinău – Maramureș
Sfinte clipe dăruite
de iubitul Dumnezeu,
Au rămas puse pe fila
munților din Baia Sprie,
Doar emoții și
frăție-ncununate-n apogee,
De poeți ce au lumina
pusă-n orice poezie.
Drumul lung, vise
frumoase împletitu-le-am cu drag,
Clipele mă îndemnară
ca s-ajung în Baia Sprie.
Întâlnitu-ne-a Vasile
cu o îmbrățișare-n prag,
El cu suflet de
candoare, era tot o Poezie.
Noi, veniți din toată
țara, eu, de dincolo de Prut,
Adunat-am vorbe calde
ce-ar putea și cerul scrie,
Despre pensiunea
Rustic, ce spectacole-am văzut,
Unde-a fost
Regina-mamă sfânta noastră Poezie.
Nu știu de-om putea
descrie ce emoții am trăit,
Când frățește la o
masă se adună toți românii,
Tot rostind gânduri
frumoase ce-au rămas necontenit,
Ca să-și ducă-n larg
ecoul de-a-mblânzi chiar și păgânii!
Lângă Bele și
Cristina, Dragoș Gelu, Nelu Danci,
Toți au fost inimă,
suflet, o lumină-n Baia Sprie,
Fiii, Bianca și Bogdan
ca strămoșii noștri daci,
Lângă mama, lângă
tata, mâna dreapt-au fost să fie.
Ce frumoși erau cu
toți-n joia zilei la chindii,
Soarele-ndemna poeții
să culeagă cu plăcere.
Tot ce-n jur părea
poveste, îmbrăcați cu toți în ii,
Pentru Baia Sprie
sigur oaspeții erau avere.
Gazda, invitatu-ne-a
la mese ca pe nașii unei nunți,
Încăperea-n
sărbătoare, ne primise-n galant strai,
Totu-n jur era poveste
cu motive de la munți,
Reuniunea începuse-n
cel mai dulce frumos grai!
Colo-n juriu la o masă
erau invitați aleși,
Scriitori, poeți,
profesori, din Chiuzbaia un părinte,
Andrei Bud, prin
rugăciune pentru oamenii frumoși,
Binecuvântă-ntâlnirea
prin alesele-i cuvinte.
Rând pe rând, Domnul
Bele, ne-a chemat acolo-n față,
Ca să spunem cine
suntem printr-o mică prezentare.
El vorbea
fără-ncetare, un artist creat de viață,
Anturaj cu iz de
versuri, ne-a uimit acea serbare!
Ca și florile de vară
ce răsar din loc în loc,
La mijloc de
prezentare ne-au surprins un grup de tineri,
Cu cântare românească
și cu dansul cel de foc,
Încălzit-au anturajul,
pas în doi, brațe pe umeri.
Fețe mândre și voioase
bucuriile-mpleteau,
După multă veselie și
rostire de cuvinte,
Angajații de la Rustic
la o cină ne-așteptau,
Pretutindeni, fără
seamăn Vasi ne era părinte.
Nu știu dacă am putere
să exprim tot ce-am văzut,
Fârtăția ce-a legat-o
între oameni gospodari
Și suratele neveste
ce-au jurat de la-nceput:
Reciproc vor fi
prezente lângă soții demnitari.
Cântec, joc și veselie
până dincolo de noapte,
Se vorbea de fârtăție,
datini maramureșene,
Toți cuprinși de
fericire, nimeni nu simți prea poate,
Oboseala ce fugise de
mână cu Moșul Ene.
Of, uitasem să vă
spun, cum a fost la pensiune,
Îmi ieși în cale-un
înger, Doamna Mitrea, minunată.
- În odaia doișpe',
zise, o să fiți doamnă cu mine,
O simți-i atât de
caldă, fire blândă și curată!
Somnul dulce-a fost
cam scurt, zorii ne cereau trezire,
În sfânta vineri
dimineața, la dejun ne-am adunat,
Am glumit și am
mâncat, eram gata de pornire,
Ca turiștii plini de
viață în autocar ne-am urcat.
Plin de Dor și Omenie
ghid ne-a fost neîncetat,
Cine oare avea să fie?
Iar Bele neobositul!
Ne vorbea fără-ncetare
și la toți a apelat,
Să sorbim frumos cu
carul, tot ce ne dă infinitul.
A urmat frumos program
cu dezbateri literare-n,
Mănăstirile din
preajmă ce sfințitu-ne-a și gândul,
Un tic-tac în Dor de
neam se auzea-n orice suflare,
Cu iubire și credință
Domnul învelea pământul.
”Memorialul de la
Sighet” ne stinse lumina din priviri...
Am simțit înfiorare,
chin, durere, lacrimi mii,
Cu întreaga mea
făptură la-nchisoarea comunistă,
Știm, nici timpul n-o
să uite viețile ce sunt făclii,
Ce-ndurat-au chinul
morții, ei martirii, mai există!
După trista-nfrigurare
din cel penitenciar,
Am rămas c-o cicatrice
și cu o durere mare,
Sigur că nu vom uita
strigătul pus în cupă de cleștar,
Din acei pereți prea
jalnici, puls mai e și răsuflare...
Greu îmi e pe suflet
sigur, ce-am simțit și ce-am trăit,
Mâna iată, iarăși
scrie... zbor cu gândul la cascadă
Și la scriitorii dragi
ce-au zâmbit și au glumit,
Dulci, prea veseli și
frumoși, la o masă-i văd grămadă.
Cum să uit, nu pot măi
frate, gândul îmi este la el,
Cinci leuți a fost
intrarea ca să vezi așa minune,
Acei morți înveseliți
sunt în „Cimitirul Vesel”,
Sus pe cruce scrisă-i
soarta, Unicul fiind în lume.
Ctitorul rămas în
veacuri, îngropat în timp răpus,
Veselă îi amintirea ce
a pus-o în Săpânța,
Poate un fecior îi
duce dorul ce-l pune-n apus,
Unic va rămâne-n lume
ce își va păstra sămânța.
Despre multe ce n-am
scris, au rămas la mine-n suflet,
Poate altă dată,
poate, le voi pune-n poezie…
Gându-mi fuge, văd de
toate, chiar și fiecare umblet,
O vacanță minunată
îmbrăcată-n veselie...
Seara reveniți acasă,
după cină-n sala mare,
Încântatu-ne-au cu
vocea și cu dans tradițional,
Fete mândre-n ie toate
de păreau mărgăritare,
„Florile Chioarului”,
„Dănțăușii”- flori de bal.
Toți cuprinși de
armonie, ce spectacol, clipe vii,
Peste veacuri scrii-va
timpul astor' ore cu dreptate,
Ni s-au alipit de
suflet glasul multor poezii,
Ce frumoasă pregătire,
au fost prezentări de carte!
După dans, iar poezii,
îmbrăcați în voie multă-n,
Cântece pe aripi puse,
noi zburam luați de briză,
- Un spectacol anunțat
- „Azi improvizăm o nuntă”,
Din strămoși se tot
păstrează obiceiul e surpriză.
Preamărețul orator,
explicatu-ne-a urmarea,
Dintre toți acei
prezenți fu ales un mândru mire,
Mai apoi și doi
părinți, și nănași mândri ca floarea
Și poeta zveltă,
'naltă - miresucă dulce fire.
Se jenase
de-ntâmplarea, nu se așteptase el,
Narcis, mirele, cu
palma fruntea bine își ascunse
Și ieși în fața lumii
ca cel mai iubit, fidel,
Cu iubita sa Limona,
nunta iată începuse.
Doamne câte bucurii,
ce emoție exploadase!
Ticu și cu Ionica, doi
nănași tineri ca floarea,
Mirii, Narcis și
Limona, două sfinte flori frumoase,
Doi părinți de mire –
Badea, luminau cu toți ca zarea!
Chiar și-atunci, la
dezgătit, părea nuntă-adevărată,
Ce frumoase obiceiuri!
Toți ședeau în jurul mesei,
Doamne,câtă bucurie!
Vai,ce nuntă minunată!
Glăsuia mândră Elvira,
doar era mama miresei.
Preacurată fericire am
trăit și-acum de-am scris,
După toată sărbătoarea
nunții care a demarat,
Cânt și joc și veselie
cum în basme nu s-a zis,
Până după miezul
nopții am dansat și-am tot dansat.
Sâmbăta a fost
frumoasă, iar continui, iarăși scriu,
În biserica Chiuzbaiei
mi-amintesc necontenit,
Intermediarul Bele, cu
părintele-n „meniu”,
Au tot pus cuvinte
sfinte, apoi ne-au și miruit.
Multe mai văzură ochii
și-n Muzeul cel din sat,
Expoziții importante
strânse de Breban Romică,
Mai apoi cu-a sa
vioară, fiica lui ne-a încântat,
Ce-am văzut ne-a
minunat pot să zic, nu la o-adică.
Seara după cină iară,
alt concert ne-a onorat,
A urmat și premierea
tuturor ce-am fost veniți,
Pui de daci frumoși ca
zarea sufletul ne-au alinat,
În Acele zile trăite,
am fost cei mai fericiți.
De i-aș pune-n păr o
floare și aceea să fie mov,
Zău, ne-ar desena un
zâmbet, are inima curată,
Cum să n-o iubească
lumea pe Olguța Grigorov?
N-am uitat de ea,
glumeața, dulce fire, minunată.
* * *
În sfântă zi a
dimineții de duminică, cu dor,
La dejun ne-am salutat
cu acei ce-aveau să plece,
Domn' Vasile cu-a lui
soață ne-au luat la casa lor,
În Chiuzbaia-n a lor
curte, unde Raiul este dulce!
Toți am râs, ne-am
veselit și la masă roată,-n fine,
Cu bucate ne-au servit
având suflete de aur,
Mama Ana puse ciorba
și Cristina-aduse pâine,
În casa lor cea
minunată, ei toți cinci sunt un tezaur!
Vesel, blând cu ochi
albaștri, radia ca mândrul cer,
Din horinca lui de
casă, Vasi tot turna-n pahare,
Bucuria ne-o împărțea,
trăiam visul din mister,
Rară lume poți vedea
cum e el cu suflet mare!
* * *
Cum să fac să plec din
tine, Maramureș, plai mănos?
M-am simțit atât de
bine, ca la maica mea acasă,
Cu tot neamul la un
loc ce-am rostit prin grai duios,
Tot ce gându-a luminat
făcând clipa mai frumoasă!
Mulțumim fiecăruia,
celor care ați muncit,
Ați făcut serbarea
floare, v-ați pus sănătatea-n joc,
Mulțumim, oameni de
vază, pentru darul ce-am primit,
Să vă înmiiască,
Domnul, cu puteri și în noroc.
Mulțumim, Vasile Bele!
Mulțumim, Domn' Dragoș Gelu!
Mulțumim, Domn' Nelu
Danci! Mulțumim,echipei ”Rustic”,
Mulțumim, pentru
organizare - pentru tot ce-ați pregătit,
Pentru hrană și
cazare, pentru câte ați vorbit,
Pentru clipe fericite,
sfinte, pe care ni le-ați dat,
Vă dăm nota zece plus,
ba mai mult vă dăm și-o mie,
Pentru ce ne-ați
dăruit, pentru-a voastră Omenie,
Pentru dulci
colaborări, conlucrat-ați foarte bine,
Lume nouă ați format
prin cuvintele divine!
Mulțumim, pentru
lucrarea transformată în poveste,
Mulțumim, pentru
bucate și horincă și-acel tort,
Mulțumim, pentru
diplome, pentru cărți, pentru cuvinte,
Mulțumim pentru
căldura și lumina sufletească,
Ce-ați
avut-o-ntotdeauna! Toată lumea să trăiască!
Mulțumesc, acelor care
aici i-am cunoscut!
Mulțumesc, prieteni
vechi ce din nou ne-am revăzut!
Mulțumesc, soră Ionica,
pentru tot ce-mi dăruiești,
Ești un înger, o
comoară, dulce sfat, cuvânt îmi ești!
Mulțumesc, Limona ție,
pentru firea ta blajină,
Îmi ești dar și
bucurie, te țin sus lângă inimă.
Mulțumesc, pământ
mănos, mamă sfântă România!
Mult Respect,
Recunoștință vă aduce-n dar Maria
Maria Tomița Corini
Republica Moldova, 28
septembrie 2021
Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Oprește-mă, în tine,anotimp!
Prin munții tăi aș căuta un fildeș,
De-al elefanților cu nume Timp.
Oprește-mă, la tine, Baie Sprie,
Oprește-mă, atât cât vreau să stau,
Ca munții tăi să-i pun în poezie,
Cu sufletu-i voi crește apoi ți-i dau.
Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Fă-mă fiica codrului ce-l ai,
Să fiu un verde cu o veșnicie,
Floarea cea de colț în luna mai.
Oprește-mă, la tine, Baie Sprie!
Toamnele vreau să ți le adun,
Căci iernile se-apropie, se știe,
Ce m-aș face singură în drum?
Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Oprește-mă, în tine,anotimp!
Cuvintele-s mai scumpe ca un fildeș,
Din suflet dăruite doar la timp!
Republica Moldova, 29 septembrie 2021
Maria Tomița Corini
