A apărut revista Bogdania nr. 139–140 (ianuarie–februarie 2026)

 

Articolul de față propune o analiză critică și academică a revistei de cultură Bogdania, editată la Focșani de Asociația Cultural-Umanitară Bogdania, având ca obiect de studiu numărul 139–140 (2026). Analiza vizează profilul identitar al publicației, direcțiile tematice dominante, tipologiile de discurs cultural și poziționarea revistei în peisajul revuistic românesc contemporan. Se evidențiază funcția de conservare a memoriei naționale, rolul de vector axiologic și dimensiunea militant-culturală asumată explicit de redacție.

Un rol important il are fondatorul și redactorul șef  Ionel N. MARIN (Președinte Asociația cultural-umanitară Bogdania), pentru ținuta academică a revistei și conținutul acesteia.

Revista Bogdania este o publicație bimestrială de creație și cultură, fondată și editată de Asociația Cultural-Umanitară Bogdania din Focșani, având ISSN 2343-8061. Structura redacțională reunește nume active în viața literară și publicistică românească, iar comitetul onorific include personalități cu recunoaștere internațională, fapt ce conferă revistei o legitimitate culturală extinsă 

Editorialul semnat de Ionel Marin, Onestitate, demnitate și responsabilitate față de neamul românesc, funcționează ca text-program al întregului număr. Discursul este construit pe un triplu palier: etic (onestitate, responsabilitate), civic (justiție, solidaritate națională), spiritual (credință, dimensiune creștină a existenței).

Din perspectivă academică, editorialul poate fi încadrat în tipologia eseului civico-moral cu funcție de manifest, specific revistelor culturale de orientare tradiționalist-națională. El stabilește cadrul ideologic în care se înscriu toate celelalte texte ale revistei.

Un nucleu tematic major al revistei este reprezentat de istoria identității românești, abordată din perspective diverse: articolele lui Al. Florin Țene privind numele „România” și conștiința romanității, textele consacrate Unirii Principatelor și eroilor naționali, reflecțiile asupra continuității daco-romane.

Aceste contribuții se înscriu într-un discurs recuperator, care contracarează tendințele minimaliste sau relativizante din istoriografia recentă. Revista nu urmărește neutralitatea axiologică, ci asumă un angajament identitar clar, ceea ce o apropie de tradiția revistelor-tribună (model Gândirea, Neamul Românesc).

Prezența consistentă a textelor dedicate lui Mihai Eminescu confirmă statutul poetului ca pol canonic fundamental al revistei. Studiul semnat de Ioan Miclău-Gepianu și selecțiile poetice nu sunt simple exerciții comemorative, ci propun o lectură axiologică și identitară a operei eminesciene.

Eminescu este prezentat nu doar ca poet, ci ca arhetip cultural total: filosof, gazetar, patriot, model etic. Această perspectivă situează revista Bogdania într-o paradigmă culturală care privilegiază valorile perene în detrimentul experimentalismului gratuit.

Numărul analizat cuprinde poezie, proză scurtă, medalioane lirice și texte memorialistice. Din punct de vedere estetic, se remarcă: diversitatea generațională, predominanța liricii reflexive și elegiace, orientarea spre tematici ale memoriei, timpului, identității.

Revista nu urmărește sincronizarea cu ultimele mode literare, ci cultivă deliberat o estetică a continuității, în care expresia artistică este subordonată valorii morale și identitare.

Rubricile In memoriam, cronicile și recenziile transformă revista într-un veritabil spațiu de arhivare a memoriei culturale contemporane. Această funcție este esențială într-un context cultural marcat de efemeritate și fragmentare.

Prin consecvență și periodicitate, Bogdania îndeplinește rolul unei cronici culturale regionale cu deschidere națională și diasporică.

Revista Bogdania se definește ca o publicație de rezistență culturală și reafirmare identitară, asumându-și explicit misiunea de: conservare a valorilor naționale, educare cultural-morală, promovare a creației literare nealiniate la mode conjuncturale.

Numărul 139–140 (2026) confirmă maturitatea editorială a revistei și coerența discursului său axiologic, situând Bogdania într-o tradiție respectabilă a revuisticii românești cu vocație națională și culturală durabilă

                                                                  Al.Florin Țene

 

Hristos a Înviat!

 

Domnul nostru Isus Hristos, Izvorul de Lumină şi de viaţă a Înviat și pentru noi, viaţă nouă dăruindu-ne! Aşadar, este firesc să-L slăvim și iubim! Împreună cu Împăratul veşniciei, să ne bucurăm de Lumina cea vie și nestinsă, de darurile Dumnezeiești, sfinte și nemuritoare! Sănătate, lumină în suflet, în case, înțelegere şi iubire. Să ne implicăm în realizarea unui viitor pașnic și prosper. România merită respectul și dragostea noastră. Domnul să ne binecuvânteze în fiecare zi și să mântuiască sufletele noastre! Sărbători luminate și fericite cu pace, liniște sufletească și sfântă bucurie. 

Vă îmbrățișează cu preţuire şi dragoste,

             Scriitor Ionel MARIN şi Redacţia revistei de cultură Bogdania

Urare pascală revista de creaţie şi cultură "Bogdania"

Hristos a înviat!

Paştele, cea mai importantă sărbătoare creştină dintr-un an, a început odată cu Postul Mare şi ţine până la Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile). În vremea pe care o parcurgem este bine să medităm asupra adevărurilor divine, să ne amintim de săptămâna patimirii, a răstignirii, punerii în mormânt şi a învierii Domnului Isus Hristos.

Noaptea Învierii este deosebită, ea simbolizează noaptea luminii, a izbăvirii omului din iad, din păcat şi din moarte. De aceea, în zilele noastre, Învierea este privită ca o sărbătoare a luminii. Trebuie să realizăm că prin sacrificiul şi învierea lui Hristos şi noi, oamenii, întreaga umanitate, v-a învia, asemeni Lui. Prin Învierea lui Iisus Hristos se reface legătura dintre ființa umană și Creatorul său. Paștele este deci o sărbătoare a bucuriei, a împăcării, a speranţei în mântuire. Viaţa este prea scurtă şi este păcat să nu o trăim în armonie, înţelegere şi iubire. România este o ţară creştină şi se impune, mai mult ca oricând să reafirmăm valorile spiritualităţii şi culturii româneşti. Poporul român are motive întemeiate să fie mândru de istoria sa, de civilizaţia geto-dacilor  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Hristos, să ne lumineze casă, familia și să ne-înalţe sufletul spre lumina veşniciei. Să ne bucurăm de darurile Dumnezeiești și de frumusețile vieții! Domnul Hristos să ne dea vindecare trupească, lumină sufletească, îndepărtarea pandemiei, întărire la fiecare lacrimă și binecuvântare în fiecare zi. Sănătate, pace interioară, înțelegere şi armonie. Sărbători binecuvântate și liniştite! Doamne Ajută!

Vă îmbrățișează cu preţuire, dragoste şi frăţie,

 Ionel MARIN, redactor şef revista de creaţie şi cultură Bogdania

Regăsirea identității și drumului spre eternitate

Sunt motive să credem că strămoşii Daci stau la originea societăţii omeneşti în Europa. În 1961 au fost găsite în România, la Tărtăria, câteva tăbliţe de lut cu o scriere care s-a dovedit a fi prima din lume. În anul 1999, un studiu făcut la Sarmizegetusa Regia a pus în evidenţă faptul că cetăţile dacice cunoscute acum la Orăştie sunt doar o mică parte a unui oraş uriaş, de 200 km pătraţi, ascuns sub pământ - cel mai mare din Antichitate. Iar în anul 2002, la Anina au fost dezgropate oasele strămoşului tuturor europenilor, botezat de speologi „Ion”. Toate aceste descoperiri sunt grupate în centrul şi sudvestul României, tot în zona unde au fost găsiţi celebrii dinozauri pitici, unicate mondiale…

Concluzia este că în cazul Tărtăria, vorbim despre prima scriere din lume, care s-a răspândit de aici în Asia şi Europa. Din păcate, semnele au rămas nedescifrate până în ziua de azi.

"Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român!.. răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât şi spre apus! (...) Acum 13-15 mii de ani" susţine arheologul american – WILLIAM SCHILLER iar DANIEL RUZO afirmă: "Carpaţii sunt într-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuală".

Regina graiului străbun, limba română, moştenitoarea limbii dace, a rămas şi va fi întotdeauna lumina sufletului românesc. Limba română este hrana cea vie, lăsată de Dumnezeu-românilor şi urmaşilor lor, pe veşnicie.

Născându-ne, pe meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, în patria părinților și înaintașilor, în

România, avem îndatorirea sfântă să ne însușim, să cunoaștem și să vorbim cu drag și plăcere

despre limba română. ROMÂNUL a dovedit de-a lungul istoriei că este înzestrat cu dragoste față de glie, credinţă, demnitate și mai ales bunătate. Și datorită luptei permanente și solidarității a reușit la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, să realizeze unirea tuturor provinciilor locuite de români, să înfăptuiască România Mare. Jertfa de sânge, a celor peste 1.000.000 de români, pe diferite câmpuri de luptă, nu trebuie minimalizată ci uniți în cuget și simțire românească să dovedim, prin fapte zilnice, că suntem urmașii eroilor de la Mărășești, Mărăști, Oituz și din toate bătăliile în care și-au dat viața pentru PATRIE. Glorie eternă eroilor neamului românesc!

Acum în anul 2018 când sărbătorim 100 de ani de la marile idealuri înfăptuite de înaintași se

cuvine nu numai omagiu și recunoștința noastră dar și implicarea sufletească și crearea condițiilor necesare pentru REUNIREA fraților români. Se impune ca necesitate cunoașterea adevăratei istorii, regăsirea de sine, creșterea mândriei de a fi român, promovarea interesului național. Putem face din România o patrie a frăției, a demnității și armoniei. „Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”. Cu certitudine, toți cetățenii patriei, indiferent de etnie, pot contribui la făurirea unui

viitor luminos, mai sigur și prosper. Așa să ne ajute Dumnezeu!

                                                                             Ionel MARIN