Botezul Domnului

 

”Acesta este Fiul Meu...Cel prea iubit...plăcerea Mea!”

Așa se auzea un Glas ce prin văzduh se răspândea

Când în Iordan Isus Cristos umil, botezul a primit

Să împlinească ce-a fost scris...ce din vechimi s-a profețit...

 

Iordanul își purta în valuri atâtea lacrimi și suspine

Atâtea doruri și speranțe ce își dorea să le aline

Veneau la el mulțimi de oameni mărturisind a lor păcat

Și-apoi se botezau în apă ieșind cu sufletul curat...

 

Când a venit Isus Cristos Ioan n-a vrut a-L boteza:

”Eu nu sunt vrednic Domnul meu să stau măcar în umbra Ta

Am trebuință ca prin Tine să fiu curat și botezat!”

”Așa se cade să-mplinim...așa de Tatăl e lăsat!”

 

Când a ieșit Isus din apă s-a coborât Duhul cel Sfânt

Ca porumbel cu pene albe ce a zburat peste pământ

Și Dumnezeu din slava Sa Și-a arătat din plin puterea:

”Acesta este Fiul Meu în care Îmi găsesc plăcerea!”

 

                                         Maria Luca

Poesis - Maria Luca

 

Învaţă să te bucuri! Atâta frumuseţe

Te-ntâmpină cu zorii în fiecare zi...

Mai poţi să vezi lumina...mai poţi zâmbi spre soare

Şi mai presus de toate mai poţi încă iubi!

Învaţă să te bucuri! Ţi-e trupul sănătos

Şi ai pe masă pâine, ai haine şi casă

Dar mai presus de toate tu ai un Dumnezeu

Ce-n palma Lui te ţine şi-n valuri nu te lasă!

Învaţă să te bucuri! Nu mai privi la norii

Ce-n zare se arată să-ţi tulbure fiinţa

Căci tu, tu ai putere...eşti fiu de Dumnezeu

Şi arma ta e pacea, iubirea şi credinţa!

Învaţă să te bucuri şi soarbe orice clipă

Din cupa vieţii tale căutându-ţi fericirea!

Nu mai lăsa tristeţea în suflet să pătrundă

Ci pune-n faţa ei ca pe-un zăvor...iubirea!

Şi iar îţi spun: e viaţa prea scurtă, trecătoare

Prea repede apune şi trece în poveşti

De-aceea azi cât încă o inimă mai bate

Învaţă să te bucuri...Învaţă să zâmbeşti!

 

 

Bună dimineaţa Doamne!

 

Bună dimineaţa Doamne! M-ai trezit din nou în zori

Şi m-ai îmbrăcat în pace, în iubirea Ta divină...

M-ai vegheat în taina nopţii, inimii i-ai spus să bată

Şi în marea-Ţi îndurare m-ai iertat de orice vină!

Doamne, bună dimineaţa! Încă-o zi îmi dăruieşti

Să mai fac un pas pe drumul ce mă duce către Tine...

Sufletului îi dai aripi să Te caute-n rugăciune

Şi trimiţi pe Duhul Sfânt dorurile să-mi aline...

Bună dimineaţa Doamne! Cât de minunat eşti Tu!

Îmi ridic spre cer privirea şi din nou mă minunez

Căci de-acolo curge râul de iubire şi putere

Şi lumina ce-mi arată calea Ta să o urmez...

Mă aplec cu reverenţă pentru tot să-Ţi mulţumesc.

Pe altarul de-nchinare îmi pun inima şi viaţa

Ştiu că-mi vei rămâne-alături Prieten bun şi credincios

Şi-Ţi şoptesc cu dor şi drag: Doamne, bună dimineaţa!

Autor: Maria Luca

Mai e puţin...

Mai e puţin şi anu-acesta se va ascunde-n amintire Şi va rămâne-n urma lui un vis cu-aromă de iubire, Poate o cupă-n care dorul a strâns al lacrimei izvor Şi-un sipet unde-am încrustat mulţimea clipelor ce dor... În urmă va rămâne teama ce viaţa ne-a acaparat Şi-atâtea gânduri nerostite ce le-am închis sau le-am uitat... Vom trece peste-ngrijorări şi peste valuri ce au fost Şi vom păşi pe-o altă cale şi vom găsi vieţii un rost! Puţin mai e...aşa puţin şi încă-un an va fi sfârşit Vom face poate-o socoteală: cât am pierdut? Cât am iubit? Dîn pâinea noastră cât am dat celui flămând, fără de casă? Am arătat, ca buni creştini, că îl vedem şi că ne pasă? O, de-am putea măcar acum când zilele mai sunt puţine Când anul vechi se va sfârşi şi anul nou prea iute vine Dacă-am putea să fim mai buni, să învăţăm să dăruim Şi cu o inimă curată să mai iertăm, să mai iubim! O, Doamne mai întinde-Ţi mâna şi fă din anul care vine Un an de binecuvântare...fără de lacrimi şi suspine! Ajută-ne privind spre cer în anul nou când vom păşi Să ştim că Tu ne eşti alături şi că mereu ne vei iubi!!!

Maria Luca

Poesis - Maria LUCA

Când va trece și ”corona”...

Când va trece valul mare ce-ngrozește omenirea
Din cenușa ce rămâne se va naște ea, iubirea...
Viața se va transforma...va fi mult mai prețioasă
Timpul va avea valoare...colț de rai va fi „acasă”!

Valul mare când va trece toți vom fi-nvățat ceva
Vom privi mai mult spre ceruri și vom ști a ne ruga
Nu vom mai uita vreodată să pășim cu bucurie
Pe cărarea ce ne duce sus în cer, în veșnicie!

Când acest necaz va trece vom putea cu mic cu mare
Împreună să cântăm...să ne dăm îmbrățișare...
Vom putea să stăm la sfat și să depănăm povești
Despre vremurile-n care nu știai cât mai trăiești...

Încă nu e prea târziu...fiecare-n casa lui
Să ne cercetăm viața înaintea Domnului
Și să-i cerem îndurare în furtuna ce-o trăim
Când va trece valul mare noi, cu toți să-I mulțumim!