Cine ar fi crezut, acum 5 ani, când a participat la Ediția I a Festivalului de Literatură, Artă și Tradiții – Zilele Iei, Zilele Poeziei, la Tg. Lăpuș, că Marian Ilea nu va mai fi printre scriitorii niciunei alte ediții?
Atunci a venit cu firescul său cald și viu, prezentând romanul Acei minunați ani și volumul de proze Capra germană și gramofonul. Vocea lui părea că va rămâne mereu printre noi – ironică și profundă, gravă și șugubeață deopotrivă.
Regret profund că astăzi nu pot să-i trimit o invitație la o nouă colaborare, ci doar un gând de rămas-bun. Și condoleanțe.
Un scriitor rar, un om adevărat, Marian Ilea.
Valeria BILȚ