Este greu de spus cât va dura, dar schimbarea opiniei
în direcția acceptării suveranismului ca politică națională începe să se simtă
printre politicienii români.
Faptul că un partid de guvernământ de stânga, PSD,
recurge la „apărarea moralei creștine”, deci îmbrățișează o valoare diferită
față de valorile impuse de UE, pentru a-și justifică unele acțiuni, faptul că
în tot spectrul politic românesc apar voci care consideră că prețurile ridicate
la energie și că impunerile Bruxelles-ului pentru restricții nu se justifică
pentru România, dovedesc faptul că apar breșe în politica de acceptare
necondiționată a politicilor globaliste impuse.
Prin tăcerea sa, probabil că președintele Iohannis
este, în momentul de față, principalul oponent al acestei tendințe de
manifestare a suveranismului românesc.
O simplă privire și analiză a situației geopolitice
ne duce la concluzia că România se află astăzi într-o poziție favorabilă pentru
o schimbare în favoarea intereselor sale.
Victoria național – conservatorismului din Italia
constituie un imbold pentru fostele țări comuniste europene, dar nu numai, să-i
urmeze exemplul.
Și, nu mai departe de sudul Dunării, în Bulgaria, un
partid conservator câștigă alegerile parlamentare.
În același timp, mesajele stângace și chiar
ofensatoare transmise de Ursula Von der Leyen, care îndeamnă la o politică de
raționalizări și privațiuni tocmai pentru popoarele care au trăit astfel de
lipsuri sub jugul comunist, constituie un motiv suplimentar ca în România să se
producă o reîntoarcere spre suveranism și spre promovarea intereselor
naționale.
Războiul Rusiei împotriva civilizației, cu precădere
cea din Europa, este un motiv esențial în demonstrarea solidarității europene.
Dar această solidaritate trebuie consolidată
printr-o alianță de țări care înțeleg că interesele lor sunt apărate.
De aceea, nu este acum momentul ca Bruxelles să
impună condiții inacceptabile pentru unul sau altul dintre membrii alianței în
favoarea altora, așa cum procedează dna. Von der Leyen care prin pozițiile pe
care le exprimă se manifestă în mod evident ca o reprezentantă a intereselor
Germaniei.
Nu trebuie pierdut din vedere că România este mult
mai bine situată decât Germania sau decât multe alte țări europene din punct de
vedere energetic.
Într-adevăr, în noul context european de criză
profundă, în care are loc o contracție puternică a economiei, țara noastră nu
are ce pierde, ci, din contră, își va putea gestiona mult mai bine resursele de
care are nevoie.
Dar, în acest caz de revoluție spre suveranism, va
fi nevoie de aplicarea unor măsuri revoluționare de tranziție, cum ar fi
măsurile pentru protecția socială menite să ajute populația să depășească
perioada critică a iernii.
În acest sens, ținând cont de dependența mai redusă
de sursele energetice decât majoritatea țărilor europene, o plafonare a
prețurilor la energie devine o condiție obligatorie, indiferent de opoziția și
presiunile externe.
Desigur, asta, concomitent cu o restricționare a
exporturilor excesive ale resurselor noastre energetice.
Să nu se piardă din vedere că o asemenea politică de
salvare a resurselor este necesară și pentru salvarea populației românești din
Basarabia.
Iată de ce, România, ca bastion important al UE la Marea
Neagră în condițiile amenințării rusești, are posibilitatea și obligația de
a-și afirma în fața Bruxelles-ului, o politică fermă națională și suverană de
promovare și apărare cu prioritate a intereselor propriului popor.
De obicei, asemenea politici devin benefice pentru
dezvoltarea generală a unei țări, iar în cazul României, pot readuce acasă
forța de muncă înstrăinată.
Desigur, un moratoriu național pentru asigurarea
păcii sociale prin protecția populației și printr-o echitabilă distribuire a
veniturilor, constituie condiția sine-qua-non a revoluției suveraniste.
Autor:
Mircea Popescu
