Mâine va fi prea târziu! Maia Sandu, convoacă Parlamentul și hotărâți unirea cu România!

Nu istoria, ci Rusia a fărâmițat România și a smuls Basarabia, și Cernăuțiul, și Buceagul și Ținutul Herței. Istoria a creat România pe care o sărbătorim pe 1 Decembrie ca Zi Națională.

Dar Rusia nu mai este în Basarabia. Este doar în Tighina și în fâșia Transnistria care nu a fost niciodată parte din Basarabia. Și, atunci, întrebarea este: „Ce a împiedicat conducerile de la Chișinău să ceară Unirea?”

Așa cum cetățenii Republicii Moldova aplică pentru cetățenia română, la fel conducerea de dincolo de Prut putea „aplica” pentru Reunificare. Oricând.

Maia Sandu să nu mai facă baletul ăsta, din când în când, „Eu aș vota pentru unire, dacă …” Dacă ce, doamna Sandu? Găsiți pretexte ca să vă mențineți în echilibru?

Să-i mințiți pe unioniști cu niste iluzii și să-i mulțumiți pe stataliști cu realitatea unui guvern anti-unionist?

Vi s-a închis robinetul promisiunilor integrării în Uniunea Europeană, ați ajuns la fundul sacului economic și social, n-are cine să vă apere nici în fața celor 1.500 de ruși din Transnistria și acum faceți fum lansând petarde fumigene despre „dorința dumneavoastră de unire”?

Liderului AUR, George Simion îi interziceți accesul pe pământul românesc al Basarabiei, învinuindu-l că „destabilizează țara”. În ce fel o destabilizează? Prin acțiunile unioniste ale „Acțiunii 2012” pe care o conducea și care adunau în centrul Chișinăului zeci-sute de mii de basarabeni care cereau și scandau „Basarabia e România”?

Sigur că Unirea, cerută de unioniștii de ieri transformați politic în suveraniștii de astăzi, înseamnă desființarea „statului secesionist” Republica Moldova.

Doriți Unirea? Ce vă împiedică, doamna Maia Sandu, acum când aveți toată puterea? Încă nu este prea târziu. Acum, când Rusia este ocupată cu Ucraina.

Acum, când Europa are prea multe pe cap încât să se mai complice cu tăierea firului în patru privind unirea celor două teritorii românești.

Acum, când în Parlamentul României, majoritatea este gata să voteze Întregirea cu amândouă mâinile și când la Chișinău mai aveți încă majoritate parlamentară.

Părăsiți această ambiguitate: „Vreau Unirea DACĂ …” Dacă sunteți cinstită cu românii, convocați ACUM Parlamentul pentru a ridica oficial subiectul Unirii.

Mâine va fi prea târziu.

Mircea Popescu

Știe să joace dublu!

Maia Sandu zice că-i cu Ucraina dar jumătate din carburanții Moldovei vin din Rusia!

Sancțiunile impuse de SUA companiilor petroliere rusești Rosneft și Lukoil, pentru lipsa de interes a Rusiei în procesul de pace, ar putea afecta dur și Republica Moldova, transmite Deustche Welle.

În pofida declarațiilor de susținere a Ucrainei în războiul declanșat de Rusia, Chișinăul nu a făcut nimic în ultimii patru ani pentru a limita cota companiei Lukoil în asigurarea țării cu carburanți. Majoritatea instituțiilor publice primesc carburanți de la Lukoil-Moldova, gigantul rus cu această denumire fiind unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat al Rusiei.

Instituțiile guvernamentale de la Chișinău au continuat să încheie contracte de miliarde de lei cu această companie rusească chiar și după invazia Rusiei asupra Ucrainei. Argumentul autorităților moldovene era „cel mai mic preț”.

Asta deși, de la tribunele internaționale, oficialii moldoveni spuneau că Moldova se reorientează, deoarece nu vrea să finanțeze războiul lui Putin. În realitate, s-a renunțat doar la Gazprom.

Lukoil a continuat să câștige peste 90% din licitațiile organizate de instituțiile guvernamentale din Moldova. Astăzi, Aeroportul Internațional Chișinău este dependent sută la sută de kerosenul de la Lukoil. Compania rusească asigură momentan 33% din piața moldovenească de motorină și 50% din necesarul de benzină al țării.

C.L.

Alegeri în Republica Moldova. Ce va urma?!

 De luat aminte! Mai are vreo legătură victoria doamnei Maia Sandu cu viitorul unionist al Moldovei?

În urma cu douăzeci de ani, menționam, existența, la alegerile prezidențiale, a „celor doua Românii”. Am urmărit, cu atentie, duminică, turul al doilea al prezidentialelor din Republica Moldova.

Rezultatul, favorabil Maiei Sandu, reflecta insa o puternica fractura in interiorul republicii in ceea ce priveste viitorul si orientarea geostrategica. Spre Occident sau spre Rusia?

Poate ca este o judecata simplista. Probabil ca unii au votat impotriva guvernelor Maiei Sandu. Oricum divizarea intre regiuni/raioane este putrnic marcata de rezultatul final iar faptul că „diaspora” (cetatenii aflati in afara granitelor) a determinat scorul final este un lucru preocupant.

Mai ales in perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor. Desigur, unii se gandesc deja la riscul repetării scenariului georgian.

Cauzele obiective ale acestei divizari sunt cunoscute: numarul relativ mare al etnicilor rusi, gagauzi, al familiilor mixte, al celor plecati la munca in Rusia, numarul mic al sectiilor de vot de la Moscova, situatia Transnistriei, conflictul din Ucraina/interesele Ucrainei in Republica Moldova/Transnistria, rolul Republicii Moldova in situatia complexa SUA-UE/Rusia.

Guvernarea următoarelor luni, sub presedintia Maiei Sandu, poate fi un măr otrăvit, in perspectiva alegerilor parlamentare. O strategie inteleapta pentru a depăsi fractura internă ar trebui sa fie axa unei actiuni viitoare.

Vom vedea. Asa cum vom vedea dacă „drumul european” al Republicii Moldova mai are vreo legătură cu proiectul unionist.

Adrian Năstase

Vă reamintim

Preşedinta în exerciţiu a Republicii Moldova, Maia Sandu, a câştigat duminică turul al doilea al alegerilor prezidenţiale la o diferenţă de 10 procente faţă de contracandidatul ei, Alexandr Stoianoglo, susţinut de forţele proruse, însă acest rezultat a fost posibil graţie voturilor din diasporă, unde a existat o mobilizare fără precedent, relatează News.ro.

Alegătorii rămaşi în Republica Moldova l-au preferat pe Alexandr Stoianoglo. Comisia Electorală Centrală din Republica Moldova a anunţat luni dimineaţă că procesul de vot pentru turul al doilea al alegerilor prezidenţiale s-a încheiat inclusiv în diaspora.

A fost un proces care a început duminică la ora 0.00, la Tokyo, şi s-a încheiat luni dimineaţa, la ora 6.00, ora Chişinăului, cu ultimele patru secţii de vot, deschise în SUA şi Canada.

Cu excepția a trei secţii de vot din diaspora, ale căror date încă nu au fost procesate, Maia Sandu a adunat 55,41 la sută din voturi, în timp ce Alexandr Stoianoglo are 44,49 la sută din voturi.

Votul de pe teritoriul Republicii Moldova, unde toate datele au fost procesate, arată că Stoianoglo a fost preferat de 51,19 la sută dintre alegători, în timp ce Maia Sandu are 48,81 la sută din voturi.

Declarația zilei - Maia Sandu, președintele Republicii Moldova

 

„Azi trec Prutul nu doar flori, ci oameni, produse, donații, expertiză, energie electrică, apă potabilă, investiții și proiecte culturale. Cu ajutorul României, vom deveni și noi parte a familiei europene”.

Maia Sandu anunță un plan violent al Rusiei pentru subminarea Republicii Moldovei!

 

Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu (foto), a anunțat luni, 13 februarie, că Moscova are un plan de subminare a țării, „cu implicarea unor diversionişti cu pregătire militară, camuflaţi în civil, care să întreprindă acţiuni violente, atacuri asupra unor edificii ale statului şi luare de ostatici”.

Ea a susținut o declarație de presă în care a vorbit despre planurile Rusiei de înlăturare a puterii de la Chișinău, la câteva zile după ce președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, indica un plan al Moscovei de distrugere a Republicii Moldova.

Maia Sandu a spus că planul Rusiei de „acţiuni subversive” pe teritoriul Republicii Moldova nu este unul nou - tentative de destabilizare a situaţiei şi de subminare a statului au existat şi în toamna anului trecut, dar ele nu şi-au atins obiectivul datorită intervenţiilor instituţiilor de securitate şi de asigurare a ordinii publice. În perioada octombrie-decembrie, poliţia şi Serviciul de Informaţii şi Securitate au intervenit în mai multe cazuri de „organizare a elementelor criminale şi au oprit tentativele de violenţă”, a afirmat Maia Sandu.

Potrivit acesteia, în toamnă, accentul s-a pus pe criza energetică, care trebuia să provoace nemulţumiri majore în rândul populaţiei şi să conducă la proteste violente.

„Planul pentru perioada următoare presupune acţiuni cu implicarea unor diversionişti cu pregătire militară, camuflaţi în civil, care să întreprindă acţiuni violente, atac asupra unor edificii ale statului şi luare de ostatici.

Prin acţiuni violente, mascate sub proteste ale aşa-numitei opoziţii, ar urma să se forţeze schimbarea puterii de la Chişinău.

Documentele recepţionate de la partenerii noştri ucraineni demonstrează o bună documentare a locaţiilor şi aspectelor logistice pentru organizarea acestor activităţi subversive. De asemenea, planul presupune folosirea persoanelor din afara ţării pentru acţiunile cu caracter violent.

De exemplu, materialele conţin instrucţiuni despre regulile de intrare în Republica Moldova pentru cetăţeni ai Federaţiei Ruse, Republicii Belarus, Serbiei şi Muntenegru”, a spus Maia Sandu.

Redăm integral discursul președintei Republicii Moldova:

„Prin acţiuni violente, mascate sub proteste ale aşa-numitei opoziţii, ar urma să se forţeze schimbarea puterii de la Chişinău”

„În ultimele zile, au apărut în spaţiul public discuţii cu privire la securitatea ţării noastre. Declaraţiile Preşedintelui Zelenski despre planurile Federaţiei Ruse de destabilizare a Republicii Moldova au fost confirmate de instituţiile noastre.

Planul Rusiei de a întreprinde acţiuni subversive pe teritoriul statului nostru nu este unul nou. Tentative de destabilizare a situaţiei şi de subminare a statului au existat şi în toamna anului trecut, dar ele nu şi-au atins obiectivul datorită intervenţiilor prompte ale instituţiilor noastre de securitate şi de asigurare a ordinii publice. În perioada octombrie-decembrie, poliţia şi Serviciul de Informaţii şi Securitate au intervenit în mai multe cazuri de organizare a elementelor criminale şi au oprit tentativele de violenţă.

În toamnă, accentul s-a pus pe criza energetică, care trebuia să provoace nemulţumiri majore în rândul populaţiei şi să conducă la proteste violente.

Planul pentru perioada următoare presupune acţiuni cu implicarea unor diversionişti cu pregătire militară, camuflaţi în civil, care să întreprindă acţiuni violente, atac asupra unor edificii ale statului şi luare de ostatici.

Prin acţiuni violente, mascate sub proteste ale aşa-numitei opoziţii, ar urma să se forţeze schimbarea puterii de la Chişinău.

„Planul presupune folosirea persoanelor din afara ţării pentru acţiunile cu caracter violent”

Documentele recepţionate de la partenerii noştri ucraineni demonstrează o bună documentare a locaţiilor şi aspectelor logistice pentru organizarea acestor activităţi subversive.

De asemenea, planul presupune folosirea persoanelor din afara ţării pentru acţiunile cu caracter violent.

De exemplu, materialele conţin instrucţiuni despre regulile de intrare în Republica Moldova pentru cetăţeni ai Federaţiei Ruse, Republicii Belarus, Serbiei şi Muntenegru.

Vă asigur că instituţiile statului lucrează la prevenirea acestor provocări şi ţin situaţia sub control.

În realizarea planului, autorii mizează pe mai multe forţe interne, dar în special pe grupări criminale cum ar fi formaţiunea Şor şi toate derivatele ei, pe unii veterani, foşti angajaţi ai forţelor de ordine, şi pe mai multe persoane cunoscute pentru legăturile lor cu Plahotniuc.

„Scopul acestor acţiuni este schimbarea puterii legitime de la Chişinău pe una ilegitimă, care să pună ţara noastră la dispoziţia Rusiei”

Aşa cum am menţionat mai devreme, scopul acestor acţiuni este răsturnarea ordiniii constituţionale, schimbarea puterii legitime de la Chişinău pe una ilegitimă, care să pună ţara noastră la dispoziţia Rusiei, pentru a opri procesul de integrare europeană, dar şi pentru ca Moldova să poată fi folosită de Rusia în războiul ei împotriva Ucrainei.

Pentru a preveni acest scenariu, cer tuturor instituţiilor statului să dea dovadă de vigilenţă maximă.

Parlamentul Republicii Moldova trebuie să adopte, în cel mai scurt timp, proiectele de lege care vor oferi SIS şi procuraturii instrumentele necesare pentru a combate mai eficient riscurile la adresa securităţii ţării. Toţi cei care participă în aceste acţiuni îndreptate împotriva statului Republica Moldova - elemente externe, membri ai partidelor politice şi grupărilor criminale, şi toţi cei care îi protejează pe aceştia, trebuie să fie traşi la răspundere.

Siguranţa cetăţenilor şi securitatea ţării este preocuparea noastră principală şi în continuare vom face tot ce este necesar pentru a ne proteja statul şi cetăţenii, pacea şi ordinea publică. Vreau să vă rog să rămânem vigilenţi, să fim atenţi şi să credem informaţiilor oficiale, pentru că cea mai agresivă formă de atac este atacul informaţional.

Încercările Kremlinului de a aduce violenţa în ţara noastră nu vor reuşi. Să păstrăm calmul. Să credem în Republica Moldova!”.

Amintim că președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat joi, 9 februarie a.c., la Bruxelles, că Ucraina a interceptat un plan al serviciilor secrete ruse de a distruge Republica Moldova:

„Am interceptat un plan al serviciilor secrete ruse pentru distrugerea Republicii Moldova.

Documentul arată cine, când și cum va distruge democrația Republicii Moldova și va prelua controlul asupra Republicii Moldova.

Când am primit documentul și am înțeles de unde vine am avertizat imediat Republica Moldova”.

Nu știm însă dacă Moscova a dat într-adevăr ordin să fie urmat acest plan, dar noi l-am interceptat, l-am recunoscut și ne-am dat seama că au încercat să implementeze un plan asemănător Ucrainei”.

„Adresați-vă domnului Zelenski, noi nu știm despre ce este vorba”, a afirmat vineri purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, întrebat de jurnaliști despre declarațiile lui Zelenski, conform agenției ruse de stat Ria Novosti.

Declarațiile lui Zelenski vin în contextul în care Moscova a acuzat Occidentul, prin vocea ministrului său de Externe, Serghei Lavrov, că vrea „să transforme Republica Moldova într-o nouă Ucraină”.

La o zi de la declarațiile liderului de la Kiev, premierul moldovean Natalia Gavriliță a demisionat, după un an și jumătate de activitate, iar în locul acesteia a fost numit Dorin Recean, consilier prezidențial și secretar al Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova.

De ce și-a dat demisia premierul Moldovei și ce provocări are de înfruntat noul guvern? Expert moldovean: „Este o rearanjare tactică în partidul de guvernământ”

FSB ar fi direcționat zeci de milioane de dolari de la unele dintre cele mai mari companii de stat din Rusia pentru a cultiva o rețea de politicieni moldoveni și a reorienta țara spre Moscova, conform unei investigații publicate de The Washington Post în octombrie 2022.

 

Sursa: HotNews.ro

Preşedintele Moldovei Maia Sandu vrea UNIREA cu România!

 

Informație bombă de la Chișinău: Maia Sandu ar fi cerut Unirea cu România. Iohannis ar fi refuzat, iar apoi s-a răzgândit și Bucureștiul ar fi convins Comisia Europeană să accepte Unirea!

Cotidianul Timpul de la Chișinău anunță că Maia Sandu ar fi cerut Unirea cu România, iar într-un final, Bucureștiul ar fi convins Comisia Europeană că revenirea Moldovei la Patria Mamă este „unica soluție pentru securizarea graniței UE în sud-estul Europei.”

Conform sursei citate, președintele de la Chișinău ar fi cerut la București „deoarece aceasta se află într-o situație imposibilă. Inițial, Klaus Iohannis a refuzat cererea președintelui Republicii Moldova, însă în urma escaladării conflictului din Ucraina și vizitelor fulger ale liderilor UE la Chișinău și-a schimbat opinia”, notează Timpul.

Ziariștii de peste Prut afirmă că UE a înțeles că „nu poate finanța la veșnicie un stat fantomă fără perspective de redresare economică și supus influențelor nocive ale Federației Ruse”.

De asemenea, ei notează că este „o oportunitate unică pentru cele două state românești separate de ocupația sovietică, în urma pactului Ribentrop-Molotov.” În sprijinul afirmațiilor lor, jurnaliștii de la Timpul afirmă că „Maia Sandu l-a primit oficial pe șeful Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig”. Pe plan politic, partidele de la București au debarcat la Chișinău, scrie Timpul.

„Partidul Social Democrat a debarcat la Chișinău pentru a-și crea propria platformă politică în Republica Moldova. Fostul partid al oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc a fost rebotezat în Partidul Social Democrat European. Liderul PSD de la București a discutat și cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, cunoscut ca un apropiat al lui Marcel Ciolacu.

La fel, USR pregătește transformarea partidului PAS în USR-ul de peste Prut. Deputatul unionist, Lilian Carp, s-a înscris în partidul Uniunea Salvați România.

Alianța pentru Unirea Românilor are deja o platformă politică cu același nume, care a și candidat la ultimele alegeri parlamentare. AUR are cinci parlamentari originari din Republica Moldova”, a notat Adrian Popa.

Concluzia: Maia Sandu are acceptul verbal al Bruxelles-ului pentru a demara procedurile pentru a reunifica Republica Moldova cu România.

Recent, un studiu realizat peste Prut arată că procentul persoanelor care ar vota pentru Unirea cu România a ajuns la 42%, record în ultimii 20 de ani. Cifra poate fi mult mai mare, dat fiind faptul că în sondaj nu au fost luați în calcul moldovenii care locuiesc în diaspora și-n România.

 

Autor: Radu Ursan

Sursa: r3media.ro

Maia Sandu, vizită oficială în România

 

Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, efectuează marți, 23 noiembrie, prima sa vizită oficială la Bucureşti, în calitate de şef de stat la invitaţia preşedintelui României, Klaus Iohannis.

Vizită are loc în contextul marcării în acest an a 30 de ani de la stabilirea de relaţii diplomatice între Bucureşti şi Chişinău.

„Există un anumit tip de presiune, presiune din partea alegătorilor, pentru că multe din fondurile care au fost virate către Republica Moldova fac parte din taxele contribuabilului român”, consideră Iulian Chifu, analist politic.

Sursa: Facebook.com/MaiaSandu

Schimbarea la față, la Chișinău

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Vineri, 6 august, a fost sărbătoarea care amintește despre ce scriu evangheliile sinoptice, când Iisus a fost văzut de apostolii Săi, într-o lumină nouă, pe Muntele Tabor. Tot în aceeași zi, cu sărbătoarea Schimbarea la Față, a fost instalat noul guvern de la Chișinău, condus de Natalia Gavriliță. Noul premier este licențiat în Drept, cu o diplomă de masterat în Politici Publice la Școala de Guvernare J.F. Kennedy a Universității Harvard. A avut mai multe responsabilități, din partea Republicii Moldova, în organisme internaționale. Este un guvern echilibrat, cu oameni destoinici, unii bine pregătiți, cu experiență politică și administrativă, alții mai la început de drum în guvernare. Noul executiv are ca pavăză aura de învingător al Maiei Sandu, președinta Republicii Moldova, susținerea ei publică de care este înconjurată în ultimele zece luni și o majoritate parlamentară condusă de Igor Grosu.

Maia Sandu a dovedit că a putut dizolva fostul Parlament, provocând astfel alegeri anticipate. Se mai adaugă sprijinul financiar, logistic și de consiliere al României, Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii și Fondului Monetar Internațional. Tot acest evantai încurajator poate prefigura o reușită. Proiectul guvernării? Preluarea deplină a puterii, reforma juridică, reforma administrativă și cea economică și armonizarea relațiilor politice din interiorul țării. Atât cât este posibil pentru aprobarea legilor. Nu va fi ușor! Deoarece nu toate instituțiile statului sunt sub control și nu toată puterea necesară izbânzilor este preluată. O urgență sunt insituțiile de siguranță națională, deoarece țara este supusă unor serioase bruieri ale pașilor înainte. Sunt recunoscute mâinile lungi ale propagandei ruse. Executivul trebuie să facă un efort de cunoaștere legislativă și de tehnici politice adecvate acestui timp extrem de precipitat.

Apoi, marile reforme asumate. În primul rând reforma în justiție, prin care Parchetul Anticorupție să fie transformat în DNA. Asta scrie în programul de guvernare. Acolo este prevăzută și reforma administrației publice locale prin acordarea autonomiei entităților din teritoriu. S-au gândit și la o reformă administrativ-teritorială, care așteaptă cam de multă vreme. La noi, când a venit vorba despre o asemenea măsură, mulți au sărit ca arși. Poate au dreptate, poate nu. Confuzia derivă din lipsă de lămuriri. Tot ce se face pe la spate, trezește suspiciune. Guvernul de la Chișinău și-a propus tragerea la răspundere a celor vinovați și recuperarea prejudiciilor prin mecanisme clare și de efect. Vrem și noi, vrem și noi!

O plagă cronică este contrabanda. Primele acțiuni vor fi întreprinse împreună cu România și Ucraina. O mare probă pentru executiv este abordarea folositoare a problemei Transnistriei. După cum se vede, dincolo de Prut, chiar se dorește o schimbare la față a țării. Este și o miză regională și internațională majoră, care presupune maturizarea politică la Chișinău pentru a crea condiții spre aderarea la Uniunea Europeană. Cu bune, cu mai puțin bune, asta este varianta prin care se poate ieși din cercul de cretă răsăritean. Așa se pot intui viitoare negocieri în acest sens. Mai este o condiție; ca Maia Sandu să facă două mandate. Este un drum care merită parcurs, dacă duce spre libertate și oleacă de bunăstare. Dacă Republica Moldova reușește, oricine din spațiul post-sovietic poate să încerce.

Miza este la fel de importantă și pentru Bruxelles și pentru România mai ales. Ne putem apropia foarte mult de pământurile românești de peste Prut. S-ar dovedi o mișcare spre un unionism cu garanție europeană. Cu susținerea democrației, a drepturilor omului, a unei economii competitive de piață și mai ales statul de drept. Dacă sistemul judiciar va funcționa la Chișinău, va fi capabil să găsească cadrul legislativ adecvat. Analistul de politică externă Iulian Chifu, directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor, bun cunoscător al realităților din zonă, pariază pe reușită. De altfel, el a comentat cu luciditate atmosfera relațiilor dintre Chișinău și Kremlin. Atît de bine a comentat-o că prin 2015 i s-a interzis să intre în Rusia. Lui și istoricului Adrian Cioroianu.

Pentru Republica Moldova, anul 2020 a fost piatra de încercare pentru a dovedi că se poate. Maia Sandu, președintele țării, și Natalia Gavriliță, prim-ministru, sunt un simbol al nădejdii. Le-am adaptat o hore de pe Ulița noastră: Ș-apoi noi, două femei/Pune-om țara pe temei!

 

PAS, un partid mare într-o ţară mică

 

Nici măcar în linii generale viaţa politică din Republica Moldova nu se poate asemăna cu viaţa politică din România, dar asta nu înseamnă că nu se pot face anumite comparaţii în favoarea uneia sau alteia din cele două ţări care au aceeaşi limbă, aceleaşi tradiţii. Desigur, diferenţele sunt uriaşe dacă privim cele două ţări din perspectiva apartenenţei la structurile euro-atlantice, UE şi NATO. Sora mai mică şi vitregită de soartă, Republica Moldova încet-încet îşi netezeşte drumul spre Europa.

Marele vecin este cu ochii pe ea, de parcă ar fi perla coroanei. Rusia a fost şi este o mare putere, dar refuzul ei funciar de a se democratiza se răsfrânge negativ asupra naţiunilor încorporate în URSS.

În bătălia marilor puteri militare, SUA şi Rusia, mica ţărişoară de dincolo de Prut, este o victimă colaterală, probabil neglijabilă în context internaţional.

În regiune, desigur şi din motive sentimentale, România este principalul ei sprijin. Mai puţin economic, mai mult cultural. În cazul Rusiei este invers. Moldovenii pro-ruşi încă văd în Rusia principalul investitor, furnizor de locuri de muncă, iar în plan politic garantul independenţei ţării. Efecte întârziate ale politicii de deznaţionalizare ale fostului URSS. Probabil tânăra generaţie nici nu mai ştie că URSS înseamnă Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Adică o federaţie, teoretic o uniune a unor entităţi naţionale.

Contează, desigur, ce a fost în realitate URSS în vremuri de glorie pentru Moscova, iar pentru “republici” vremuri de restrişte şi jale. Uitarea se aşterne, din fericire sau din păcate, în mod egal şi peste oprimaţi şi peste oprimatori. Rusia nu lasă din mână fosta pradă, în timp ce fosta pradă încearcă din răsputeri să se elibereze.

În acest sens Republica Moldova a mai făcut încă un pas către eliberarea de sub mentalitatea comunistă. Denumirea partidului care a câştigat în mod categoric alegerile se prescurtează în mod simbolic PAS. Adică Partidul Acţiune şi Solidaritate.

PAS va putea face singur o majoritate parlamentară având, după redistribuire, în jur de 60% din numărul de parlamentari. Asta se numeşte să fii partid mare. Este adevărat că PAS este un partid mare într-o ţară mică, dar contează direcţia spre care se îndreaptă în acest moment Republica Moldova.

Au trecut, totuşi, 30 de ani de la dezmembrarea URSS. În plină revoluţie anti-comunistă, mai exact în harababura creată în interiorul blocului sovietic de căderea regimurilor dictatoriale, teoretic se putea decreta unirea Republicii Moldova cu România. Ion Iliescu nu a avut curajul să facă acest pas. Corneliu Coposu i-a reproşat acest lucru, dar este posibil ca repercusiunile unei asemenea decizii s[ fi fost drastice pentru stabilitatea în zonă.

Nu vor şti niciodată cum ar fi fost mai bine. Trebuie să luăm lucrurile aşa cum au fost. Exemplul Germaniei reunite nu se poate aplica în cazul României.

Revenind la zi, alegerile anticipate din Republica Moldova ne oferă prilejul de a vedea cum s-ar desfăşura eventualele alegeri anticipate în România.

Se poate face o paralelă între românii de peste Prut şi maghiarii din Transilvania? Greu de spus. În ciuda distanţelor geografice mici, diferenţele, ca şi apropierile, sunt greu de depistat.

Un singur partid cu aceeaşi denumire ca în ţară a participat la alegeri. Este vorba despre AUR. Partidul care a dat peste cap toate pariurile, obţinând la parlamentarele din decembrie 2020 aproximativ 10%, iată că la alegerile din Moldova de peste Prut a obţinut doar 0,47%.

Acest lucru arată că există diferenţe uriaşe, de percepţie, de mentalitate, între alegătorii din Republica Moldova şi cei din România. În sensul că cetăţenii moldoveni au scopuri precise, apropierea de UE, în consecinţă refuzând populismele de tipul celor promovate de AUR, în timp ce alegătorii din România îşi permit să experimenteze votând aşa-zisele partide anti-sistem.

Din acest punct de vedere alegătorii din Republica Moldova sunt mai maturi decât cei din România, membră cu acte în regulă a Uniunii Europene şi parte a celei mai puternice organizaţii militare, NATO.

Pentru modul în care au votat, cetăţenii moldoveni merită tot respectul din partea ţărilor democratice europene, dar şi din partea Statelor Unite.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș

Alegeri dincolo de Prut

                                                                                          de Gheorghe Pârja

 Mâine, 11 iulie, dincolo de Prut, au loc alegeri parlamentare. Din nou, la Chișinău, se poartă speranța. A nu știu câta oară țin în mână balanța, cu gândul că pe un taler se va contura soluția miraculoasă. De fiecare dată, planurile au fost bine scrise pe hârtie, dar când să prindă contur, pârghii oculte le zădărniceau. De treizeci de ani politica Republicii Moldova se învârte într-un cerc vicios. Când să se întrupeze speranța, apărea de după colț dezamăgirea. Mâine, mai avem o speranță. Dar să privim scena politică actuală. Evenimentele au avut o dinamică specială în ultimul an. Anul trecut, în noiembrie, Maia Sandu câștiga categoric alegerile prezidențiale în fața lui Igor Dodon. Cu sprijinul alegătorilor moldoveni din țară, dar și din diaspora. Din programul electoral făcea parte și forțarea alegerilor anticipate pentru a dizolva un Parlament dominat de corupție și multe alte învârteli.

Planul Maiei Sandu nu era crezut de multă lume. Se motiva lipsa unui cadru favorabil pentru a provoca anticipatele. Blânda doamnă președintă i-a surprins pe mulți. A reușit să dizolve Parlamentul de la Chișinău, iar alegerile parlamentare anticipate au fost fixate pe 11 iulie. Adică mâine. Maia Sandu este încrezătoare că va realiza majoritatea în Parlament. Partidul pe care l-a condus, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), îl vede câștigător. Ceea ce îi sperie pe mulți. Inclusiv pe unii din România. Pentru prima dată, există temerea că încrengăturile din zona hoției nu vor mai fi negociate, iar reformele din vis se vor trezi la realitate. Citesc în presa de la Chișinău că PAS a crescut în mod spectaculos, adunând în el aproape toate voturile de pe eșichierul pro european, pro reforme și pro unionist. Comentatorii politici mai avansează o variantă, PAS ar putea guverna alături de Partidul Demnitate și Adevăr al lui Andrei Năstase. Deși a scăzut simțitor în sondaje.

Pe partea cealaltă, socialiștii lui Dodon și comuniștii lui Voronin și-au dat mâna să meargă împreună în alegeri, deși relația dintre cei doi este extrem de tensionată. Voronin l-a ironizat ani la rând pe Dodon, refuzând cu un prilej să-i strângă mâna. Dar când este vorba de putere, animozitățile se amână. Amândoi liderii, foști președinți de țară, utilizează aceleași teme răsuflate, antiromânești. Cum sunt: „Jandarmul român nu va fi la noi stăpân!” ori „Nu ne vindem țara străinilor.” Străinii fiind noi, românii. Apoi atacuri la Uniunea Europeană și România. Tabloul politic peste Prut s-a schimbat substanțial. De pildă, Partidul Democrat, preferatul Bucureștiului, dominat de Plahotniuc, mai ieri cel mai influent partid din Basarabia, acum are șanse minime de a intra în Parlament. La fel și partidul lui Renato Usatâi, care a obținut rezultate neașteptate la precedentele alegeri prezidențiale, are probleme cu pragul electoral. Așa zisele partide unioniste, inclusiv cele cu sigla AUR, au șanse minime de intra în Parlament.

Influența românească a fost naivă, fragilă și fără impact. Chiar în aceste zile premergătoare scrutinului electoral, timide referiri din partea oamenilor politici și a presei, despre eveniment. Ba mai mult, o asociație a magistraților din România a acuzat-o pe Maia Sandu că vrea să-și subordoneze justiția de la Chișinău. Președinta de peste Prut, evident, a negat acuzațiile. Forumul Judecătorilor din România a dezavuat comunicatul tendențios, cu franjuri electorale. Se mizează pe electoratul din diaspora. Comuniștii și socialiștii au făcut presiuni asupra Comisiei Electorale pentru a deschide în străinătate cât mai puține secții de votare. Teama de alegeri organizate defectuos, care ar duce la fraudarea lor, este sporită. Pentru PAS și celelalte partide reformatoare de la Chișinău, a devenit limpede că, mâine, se vor utiliza toate mijloacele pentru a bloca crearea unei majorități.

Șansele se întrevăd mai favorabile ca oricând, iar câștigarea majorității va fi începutul unui drum greu. Pe care să-l gestioneze curajoasa, dar aparent firava președintă. Va trebui să învingă rezistența la reforme din partea trecuților și pro rușilor lideri. Și influența Federației Ruse, care este evidentă în Basarabia, va trebui dirijată în favoarea Maiei Sandu. Greu, dar nu imposibil, dacă se mai ține seama de bruma de democrație. Și, evident, de rezultatul alegerilor de mâine. Crearea unei majorități pro reforme, în jurul Maiei Sandu, ar fi tocmai rotunjirea speranței despre care vorbeam la începutul acestui text. Sper să nu mă înșel. Că acolo surprizele au culoare nebănuită. Ce este sigur, mâine sunt alegeri parlamentare dincolo de Prut.

Maia Sandu: o speranță a românilor sau o victorie a binomului germano-rus?!

 Ca cetățean și patriot român nu mi-a fost indiferentă cursa electorală din Republica Moldova. Față de ceilalți analiști politici și jurnaliști idealiști, nu îmi fac iluzii că Maia Sandu va fi un fel de Cuza feminisn, care va promova românismul dincolo de Nistru. Sigur că înfrângerea electorală a lui Igor Dodon este salutară, pentru că era promotorul unui statalism și moldovenism periculos pentru România. Dar nu cred că, în recenta campanie electorală, Igor Dodon mai era ”omul rușilor”. Dimpotrivă în ultimii doi ani, Igor Dodon era ignorat programatic de Moscova, care nu mai vedea în el un ”cap de pod” spre controlul estului european. ”Europenismul” și ”globalismul” Maiei Sandu este mai unctuos în relațiile cu partenerii Uniunii Europene. Războaiele hibride se duc acum pe alte planuri. Sigur că Maia Sandu are o imagine cosmetizată de pro-român, în realitate ea este mai degrabă vectorul politic al ”europenismului” te tip bruxellez, fiind apropiată de Monica Macovei și Dacian Cioloș, ca activistă Renew Europe. Agenda Maiei Sandu nu este unirea și românismul, ci pare că este satisfacerea sponsorilor europeni de la Bruxelles și interesele globale și europene ale Berlinului. Ea este vârful, nu al României la Chișinău, ci al Bruxellului? Ea nu a fost ajutată ca să câștige pentru a desființa frontiera de la Prut, ci a duce mai departe interesele politice, ideologice și economice al Comisiei Europene? Sigur că față de statalismul prăfuit moldovenist al lui Igor Dodon, omul Bruxellului Maia Sandu aduce un aer proaspăt, parfumat cu noua ideologie europeană, neo-liberală și anti-conservatoare. Dar lucrurile trebuie înțelese în claritatea lor: Maia Sandu nu este promotor al românismului, ci al ”europenismului” la Chișinău.

Sigur că în aceast marș spre est al Bruxellui pot converge mai multe interese ale României din punct de vedere european la Chișinău, dar nu ca paradigmă, ci ca un vector adiacent. România nu contează în noua ecuație modovenească. Jocurile le-a făcut Comisia Europeană, Germania și Rusia la Chișinău. Este evident că Kremlinul a mers pe ”mâna germană”, nu pe viziunea retractilă a lui Dodon. Pentru mine nu este ciudat că ”omul Moscovei” Renato Usatâi a fost cel care și-a oferit generos voturile pro-ruse Maiei Sandu. Ca la o comandă toți vorbitorii de rusă și rusofonii din Rep. Moldova au votat cu Maia Sandu. Sunt multe emisiuni înregistrate la televiziunile ruse în care Maia Sandu vorbește într-o rusă perfectă și le prezintă/promite rusofonilor proiectul său politic. Mai mult, oamenii fostului partid democrat oportunist al lui Plahotniuc au votat cu Maia Sandu, iar Usatâi ia dăruit un imens buchet de trandafiri galbeni Maiei Sandu în ziua victoriei cu care aceasta a defilat mândră la conferința de presă. Victoria Maiei Sandu este de fapt succesul noului binom ruso-german în Europa Centrală, doar Macron mai visează că mai contează suficient în organizația europeană? Ca să cred că Maia Sandu are intenții bune spre românism, cred că primul act pe care trebuie să-l semneze: decretul de anulare a interdicției unionistului român George Simion, liderul AUR, de a intra în Republica Moldova. Apoi să recunoască oficial că, așa-zisa ”limbă moldovenească”, este limba română, iar programa din școli să fie cu scriitori din România, să unească cele două academii într-una singură, iar apoi să candideze în 2024 la președinția României pentru a desființa frontiera ilegală de la Prut. Dacă nu face aceste lucruri simbolice pentru România, Maia Sandu nu este decât un pion pe tabla de șah germano-rusă, ca în 1939. Sunt curios dacă va declara că este româncă, nu moldoveancă?

Ionuț Țene

Maia Sandu și urcarea Golgotei

 

                                                                                                        de Gheorghe Pârja

 După ce vor trece aplauzele, felicitările, mesajele protocolare pentru victoria Maiei Sandu la președinția Republicii Moldova, trebuie să îmbrăcăm cămașa lucidității, să analizăm la rece contextul politic din țară. Mai ales raportul de forțe dintre Președinție și Parlament. Din această ecuație nu poate lipsi Guvernul. Scriam, cu două zile în urmă, că Maia Sandu este soluția pentru drumul spre Vest al țării. De ce spre Vest? Deoarece istoria, mai veche și mai nouă, ne-a dovedit că din această parte vine o stare mai bună pentru om. Argumentul ne este la îndemână. În ultimele două decenii, peste un milion de basarabeni lucrează în Occident. Nu știu câți lucrează în Federația Rusă dar, oricum, mult mai puțini. Nu vă pot îndemna la un entuziasm fără cunoașterea realității.

Nunta ține o zi și o noapte, truda toată viața. Cei patru ani, pe care-i are, deocamdată, în față noul președinte, stau sub semnul multor interogații. Ca unul care sunt preocupat de fenomenul politic basarabean, socotesc că este o nouă haltă în drumul spre deschiderea țării spre lume. Ceea ce nu este puțin. Dar în interior, cum spuneam, președintele are serioase opreliști. Rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova atestă faptul că Dodon nu mai avea sprijin financiar și nici politic. Așa a devenit un personaj al trecutului. Un politician fără proptele răsăritene. Dar Dodon pune la cale scenarii după model american. Chiar ar putea fi premier, poziție din care s-ar opune Maiei Sandu. Dar nu neglijez voința votului popular.

Vocile din diaspora au sporit victoria, de care se va ține seama de acum înainte. Și mai ales noua aleasă trebuie să țină seama de opțiunea basarabenilor plecați peste hotare. O tânără, intervievată la Londra, tocmai asta spunea. Dacă se relaxează situația în țara ei, are de gând să deschidă o afacere la Chișinău. Deja s-au auzit comentarii că Occidentul și-a vârât coada. O fi, dar basarabenii care lucrează prin țările Europei au termen de comparație. Așa că au votat pentru speranța reîntoarcerii acasă. Maia Sandu are legitimitate. A câștigat, dar este un comandant fără armată. Politologul Dan Dungaciu, care cunoaște foarte bine starea de spirit de la Chișinău, se întreabă: câte divizii are Maia Sandu? Cum va putea colabora Președintele cu Parlamentul și Guvernul?

Maia Sandu, deocamdată, nu poate promite multe. Și mai ales că nu va putea oferi mult. Depinde cu cine va negocia pentru a-și împlini platforma din campania electorală, cea cu anticorupția. Când negociatorii de la masă vin de pe insula mănoasă a corupției. Sunt în calcul și eventuale alegeri anticipate, dacă știm cine domină legis­lativul. O soluție imediată, și cu efect, este sprijinul popular. Cu un efect minim, când este vorba de a negocia puterea. Să nu uităm nici statutul nebulos al Transnistriei, oricând un rezervor de posibile conflicte. Unioniștii nu au câștigat prea mult. Curentul nu are prea mulți aderenți. Maia Sandu propagă un moldovenism european, care nu este antiromânesc, dar nici unionist nu este. În Republica Moldova predomină curentul suveranist și apoi cel unionist. Ea poate întreține sentimentul lui Mircea Druc. Care, în urmă cu trei decenii, îmi spunea la Chiși­nău: „Trebuie să fim convinși că Dumnezeul independenței cere sacrificii.

Deci lupta continuă și vom învinge!” Poate speranța fostului premier Druc se poate întrupa în Maia Sandu. Profesorul Dungaciu a sintetizat starea de fapt: „Până la urmă, miza proiectului politic Maia Sandu este dacă va fi de partea valurilor care se duc și se sparg de țărm, sau de partea ancorei ferme.” Votul de duminică, 15 noiembrie, a fost profund geopolitic. Occidentul a câștigat, prin orientarea strategică. Liderii europeni au reacționat la votul din Basarabia. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a felicitat-o pe Maia Sandu în cuvinte măgulitoare. Și președintele Iohannis a fost receptiv. Acum se poate pregăti de o vizită oficială la Chișinău. Putin a trimis o telegramă protocolară de felicitare. Dar alți lideri ruși nu-s împăcați cu ideea că la Chișinău funcția supremă în stat va fi ocupată de un politician proeuropean. Care va avea relații bune cu România și SUA.

Cred că Putin a înțeles că trebuie să cedeze ceva după Crimeea. La masă erau Germania, SUA, Franța și România. Poate s-a ținut seama și de faptul că peste un milion de basarabeni sunt și cetățeni români. Deci europeni. Pașii de urmat de către noul lider suprem de la Chișinău sunt grei. Maia Sandu are de urcat Golgota. Este bine că foarte mulți ochi ai Basarabiei au privit cu încredere țara. Ceea ce este bine. Să ne vedem în ajunul Crăciunului, când se va depune jurământul.

Dan Dungaciu: Câte divizii are Maia Sandu?!

 A rămas celebru răspunsul lui Stalin la dorinţa papei Pius al XII-lea ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace: „Dar câte divizii are papa?”… Cam aşa se pune problema şi astăzi dincolo de Prut: victorioasă cu un scor fără precedent, Maia Sandu va trebui, după ce fanfarele plecă din piaţă şi steagurile nu mai flutură, să răspundă la această întrebare irepresibilă: câte divizii are, până la urmă, preşedintele Maia Sandu, se întreabă Dan Dungaciu în https://adevarul.ro.

Să schiţăm, pe scurt şi la cald, sub semnul acestei interogaţii, tabloul (post)electoral de la Chişinău.

Rezultatul alegerilor prezidenţiale din R. Moldova nu a fost chiar o surpriză şi, pe fond, era predictibil chiar din primul tur. Ieşirea în/din decor a lui Vladimir Plahotniuc în 2019 l-a lăsat descoperit pe Igor Dodon, reprezentantul său la putere şi la guvernare pe vremea Binomului Plahotniuc-Dodon. Iar lăsat singur, Dodon nu reuşeşte nimic. A fost permanent un secund, un Voronin în pantaloni scurţi, un personaj proptit. Şi când proptele au dispărut, a căzut şi el. Igor Dodon a rămas un politician al trecutului, incapabil să iasă din propria mediocritate. O copie palidă, niciodată un original. Între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale şi-a dat arama pe faţă: a jignit, a ameninţat, a folosit tot portofoliul electoral a lui Vladimir Voronin, în vremurile negre ale acestuia, reeşapat: a vorbit chiar despre un scenariu Belarus în R. Moldova, a considerat diaspora „un electorat paralel”, a vrut să „dea la bot” celor care i se opun. Pe scurt, un om înfrânt înainte de turul al doilea. Ultima găselniţă a socialiştilor după care Igor Dodon ar putea deveni, după o renunţare la funcţia de preşedinte, premier – numit de preşedintele interimar Zinaida Greiceanîi, actualul speaker al parlamentului – şi să preia guvernul şi majoritatea parlamentară, devine şi mai ridicolă în lumina diferenţei de scor dintre el şi Maia Sandu. Un asemenea scenariu, chiar dacă ar fi posibil, teoretic vorbind, este imposibil pentru un personaj precum Dodon… Pentru liderul socialist, clopotele politice au început să bată. Voturile din diaspora au amplificat victoria, nu au fost decisive, dar prezenţa lor masivă sunt un element care nu mai poate fi neglijat de aici înainte. Pachetul de control, cel puţin la prezidenţiale, va trece, treptat, în afara R. Moldova! Vestea bună e că sunt voturi europene, ceea ce arată că posesorii de cetăţenii româneşti sau de paşapoarte româneşti (fiecare după cum preferă) nu au plecat, politic vorbind, definitiv din R. Moldova pro-europeană sau pro-românească. Şi asta nu e rău deloc. Contribuţia lor economică (remitenţele) s-a dovedit esenţială pentru supravieţuirea ca stat a republicii, contribuţia lor politică se va dovedi de aici înainte decisivă pentru orientarea strategică a republicii. „Ăştia decid soarta noastră, ăştia ne decid soarta…”, zicea, la un moment dat, cu năduf, un cetăţean aflat în localitatea Varniţa – printre acei cetăţeni de pe malul drept al Nistrului care erau acolo încercând să împiedice ca cei din stânga Nistrului să fie aduşi organizat (adică plătit) la vot, iar voturile transnistrene să nu se deverseze în apa electorală din R. Moldova şi să o infesteze. Adică să modifice, pervers, rezultatul. De data asta Tiraspolul nu a reuşit. Dar ceva rămâne: Transnistria va deveni, în fiecare campanie de alegeri, o ameninţare. Dacă până acum regiunea separatistă era o ameninţare „externă”, adică purta riscul unei federalizări/statut special a republicii care periclita orice şansă, fie şi teoretică, de apropiere a R. Moldova de UE sau România, acum, mult mai concret, Transnistria devine o ameninţare „internă”, adică ceva care, la limită, poate perturba sau denatura un proces electoral din stânga Prutului. Ceva bun tot a ieşit de aici: inclusiv din raţiuni electorale, nimănui nu îi va mai trece prin minte să (re)deschidă dosarul „soluţionării” transnistrene (includerea regiunii în condiţiile actuale ar muta controlul politic şi strategic la Tiraspol). Legitimitatea politică a Maiei Sandu este acum la apogeu. Pe bună dreptate. A câştigat glorios, dar, pe fond, este un comandant fără armată. Indiferent cât de bine se vede victoria ei din afară – şi se vede bine! -, mingea e în R. Moldova. Care va fi relaţia între instituţii, cum se vor aşeza unele faţă de altele puterile din stat, cum va putea (con)lucra preşedintele cu guvernul sau parlamentul. Căci indiferent unde va face Maia Sandu prima vizită în calitate de şef de stat – chiar indiferent nu e! -, ea nu poate promite mult şi nici nu poate primi mult. Totul depinde de guvern, de majoritatea parlamentară. Şi asta va deveni limpede repede pentru toate ţările dispuse, teoretic, să dea o mână de ajutor republicii. Să o dea, cui? Când candidezi pe o platformă anticorupţie e relativ simplu să fii inclusiv, să aduni în jurul tău mulţimi diverse şi cu agende nu neapărat comune. Problema este că, ulterior, trebuie să fii extrem de exclusiv, adică exclusivist, respectiv să fii foarte atent cu cine te aliezi şi pe cine girezi. Căci cei care te-au susţinut pentru lupta ta anti-corupţie nu e clar pe cine aveau în primul rând în minte când se gândeau la corupţie! Iar azi, în parlamentul R. Moldova, este plin de asemenea potenţiale „candidaturi”. Nici PSRM (partidul coruptului Igor Dodon), nici PDM, nici Pro-Moldova, nici Partidul Shor nu mai pot deveni parteneri de dialog, nici măcar „soluţii imorale”. Orice alianţă cu aceştia ar deveni o anulare din start a oricărui proiect politic Maia Sandu. Ar însemna anularea fulgerătoare a unei legitimităţi fantastice şi câştigate cu greu. Şi totuşi, ce e de făcut? Anticipatele sunt misiune (practic) imposibilă, mai ales dacă le faci cu Constituţia în mână. Strada te poate ajuta, prin presiuni, dar nu mai mult. Deci, cum o faci? Aici nu avem niciun răspuns ferm. Important este pentru Maia Sandu să nu facă paşi greşiţi. Timpul va răspunde la această întrebare, probabil că presiunea – tacită – a străzii, legitimitatea Maiei Sandu plus anumite condiţionalităţi din afară pentru finanţarea unei republici aproape pe butuci vor fi elementele care vor debloca procesul. Inclusiv anticipatele. Ce înseamnă să nu facă paşi greşiţi? Chestiunea revenirii la „consensul” din iunie 2019, evident, nu se mai pune. Dacă nu se pot genera anticipate, ce mai poate face până în 2023, anul alegerilor parlamentare la termen? Un joc de rezistenţă politică. Flancată de o echipă solidă de consilieri, Maia Sandu poate începe o luptă la baionetă cu o majoritate parlamentară şi un guvern ostile. Cu un veritabil „guvern din umbră”, preşedinţia ar ţine sub o presiune enormă executivul şi legislativul. Responsabilităţi mari nu va avea, dar va avea o tribună redutabilă, şi internă şi internaţională. În acest scenariu, teoretic, în 2023, proiectul politic Maia Sandu – la nivel de legislativ şi executiv – va putea deveni realitate. Şi cel mai puternic din republică. Unioniştii sunt perdanţii principali ai acestor alegeri, cel puţin la nivelul proiectului politic distinct. Altminteri, ca pro-europeni, au câştigat. Doar că ei nu sunt doar atât, dacă vor să fie ceva. „Moldovenismul europenist” al Maia Sandu nu este anti-românesc, dar nici nu poate fi foarte pro-românesc; nu se află în contradicţie/opoziţie cu unionismul basarabenilor dar nici nu se suprapune cu el. Suportul liderilor unionişti pentru Maia Sandu a fost explicit şi de înţeles. Dar de aici înainte e de urmărit cum va funcţiona această relaţie. Până la urmă, în perspectiva unor anticipate, când vor fi fiind ele, sau a alegerilor la termen, unionismul nu se poate identifica cu proiectul politic al Maiei Sandu fără riscul anihilării lui politice. Sigur, sunt şi ei (pe) acolo, pro-europeni, dar unioniştii nu trebuie să fie indistincţi. Căci dacă nu îşi mai asumă nicio diferenţă, de ce i-ar mai vota cineva? Mai bine o votează direct pe Maia Sandu. În politică, nimeni nu votează copia când are la îndemână originalul. Petru cineva de la Bucureşti care a urmărit alegerile din republică, un gând care i-ar veni în minte ar fi că R. Moldova seamănă izbitor cu România: vot masiv în diaspora pentru prezidenţiale, secţii de vot fără buletine suficiente, cozi interminabile… Da, dar să nu exagerăm. Dihotomia românească din dreapta Prutului nu este între Est şi Vest, precum ruptura adâncă din R. Moldova (Maia Sandu o fi încercat să nu divizeze societatea, dar va prezida deasupra uneia gata dezbinate de predecesorul Igor Dodon!). Ca să ilustrăm printr-o metaforă: în România nu există, la nicio alegere, două rânduri de cozi electorale, ca în R. Moldova. Două rânduri de cozi care ilustrează, în mic, destinul republicii desprinse din fosta URSS. Despre ce e vorba? Despre cozile la vot de la Varniţa (unde transnistrenii pro-ruşi votau masiv pentru Dodon) şi cozile de la Frankfurt (unde pro-europenii votau masiv pentru Maia Sandu)… Ele reprezintă, în realitate, contradicţia şi tensiunea strategică a republicii. Două cozi electorale ca două cordoane ombilicale care leagă R. Moldova de spaţii diferite. Ca să folosim expresia lui Igor Dodon, o leagă, concomitent, de două „lumi paralele”… De data asta, în 2020, a învins Frankfurtul. Dar ce va fi mâine, nu vom şti, într-o republică politică cu suişuri şi coborâşuri, cu iluziile unora şi deziluziile altora, niciodată decisive, niciodată definitive. Căci viaţa politică din stânga Prutului pluteşte, bezmetic, în valuri, când unii sus, când alţii jos, fără ca tabăra Est sau Vest să repurteze vreo victorie decisivă, fără ca republica să-şi găsească vreo ancoră solidă care, cel puţin, dacă nu o împinge în Vest, măcar să o oprească de a se mai întoarce vreodată în Est. Până la urmă, miza proiectului politic Maia Sandu este dacă va fi de partea valurilor care se duc şi se sparg de ţărm, sau de partea ancorei ferme.

Prima femeie aleasă președinte în Republica Moldova, pro-europeana Maia Sandu

 
Candidata pro-europeană Maia Sandu a câștigat duminică alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, devenind prima femeie președinte din istoria țării. Maia Sandu (48 de ani) devine șef al statului învingându-l pe actualul președinte, socialistul Igor Dodon.

Dupa prelucrarea a 98,69% din procesele verbale, Maia Sandu are 56,28% din voturi, iar Igor Dodon - 43,72%.

In Chisinau, unde prelucrarea proceselor verbale s-a incheiat, castigatoare este tot Maia Sandu, cu 59.70% din voturi, fata de 40,30% ale lui Dodon.

Diaspora a votat masiv cu Maia Sandu, aceasta avand pana in prezent un scor de 91,73%, pentru Igor Dodon votand 8,27%.

Maia Sandu s-a adresat multimii adunate la sediul PAS: "Le multumesc tuturor oamenilor care au iesit la vot, oamenii care au crezut in puterea votului lor. Ne vom uni cu totii, avem nevoie de o societate unita. Acesta este primul lucru pe care trebuie sa-l facem dupa alegeri. Prima sarcina este sa unim societatea in jurul obiectivelor comune. Cu totii vrem sa traim bine, aici, acasa, sa avem un stat care sa ne protejeze, sa lucreze pentru oameni, nu pentru hoti. Avem nevoie de o economie dezvoltata, care sa ofere oportunitati aici, acasa, asa incat oamenii nostri sa nu fie fortati sa plece departe de cei dragi. Avem aceasta agenda comuna si trebuie sa muncim cu totii asa, incat sa realizam aceste obiective".

La randul sau, Igor Dodon a multumit celor care au venit la urne si a facut un apel la calm.

"Ma bucur ca majoritatea cetatenilor constientizeaza responsabilitatea pentru soarta tarii, acest lucru fiind demonstrat de prezenta la vot, care a fost mai mare atat in tara, cat si in strainatate. Urmeaza sa fie facute rezultatele scrutinului. Doresc membrilor comisiilor electorale sanatate si rabdare. Ii indemn pe toti la calm, indiferent de rezultatele alegerilor", afirma el.

Dodon învins în primul tur al alegerilor din Republica Moldova!

 După numărarea a peste 99% din voturi, Maia Sandu conduce cu 35,94% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale de dincolo de Prut, fiind urmată de președintele în exercițiu și omul Moscovei de la Chișinău, Igor Dodon, transmite Romanian Global News.

Pe locurile 3 și 4 se află doi candidați pro- Moscova, Renato Ursatîi cu 16,94 și Violeta Ivanov cu 6,52.
Candidații declarați unioniști au luat, așa cum Romanian Global News a prevăzut anterior, scoruri mici, cei circa 35% dintre unioniștii din R. Moldova neasumând reprezentarea de către Octvian Țîcu sau Dorin Chirtoacă.
Astfel Octavian Țîcu a luat 2%, iar Dorin Chirtoacă 1,19%.
Un scor pe măsura personajului a obținut și Andrei Năstase care abia a atins 3,26%.