România suveranistă

Câștigarea de către Călin Georgescu a primului loc în turul I al prezidențialelor poate fi considerată o adevărată revoluție suveranistă a românilor, cu implicații majore inclusiv pe harta politică a Europei.

România, subestimată in acest moment din cauza propriilor politici fără consistență și fără coloană vertebrală, este totuși, în mod natural, a doua mare țară din Est după Polonia și o foarte importantă barieră NATO împotriva expansiunii rusești.

Ca urmare, în eventualitatea extinderii acestei victorii până la final, UE va trebui să-și ajusteze politicile greșite care calcă în picioare interesele națiunilor componente și să fie foarte atentă la ce dorește și Estul european.

Văzută astfel, România poate redeveni, ca în perioada interbelică, o adevărată capitală a Balcanilor si a Europei de Est. Urmează turul II care va naște noi alianțe politice interne ce se vor pregăti pentru bătălia finală dar și pentru pacea care va urma.

Cei care se consideră astăzi polul de dreapta nu pot vota pentru stânga fără a se compromite.

Vor fi oare neutri sau vor opta pentru candidatul apărut peste noapte care, oricum, nu este de stânga? Suveraniștii din AUR vor trebui să voteze pentru crezul suveranist. Iar aceștia reprezintă aproape 20% din votanți.

Candidatul PSD a avut în spate însăși partidul de guvernământ cel mai mare, cel mai puternic și cu resurse financiare imense. Dar după „uriașa performanță” de a ieși în spatele unui quasi necunoscut, fără partid și fără resurse, Ciolacu este extrem de vulnerabil în sânul propriului partid și simte că îl paște debarcarea.

PSD-ul are deja frisoane și va începe o campanie murdară și disperată împotriva candidatului independent. Călin Georgescu a venit singur, din neant promovând curentul suveranist care astăzi mătură lumea, din Statele Unite și până în țări din UE.

După anii de „politică înțeleaptă” ai acceptării în genunchi a politicilor globaliste care au dus, printre altele, la depopularea țării, românii îndrăznesc astăzi să se ridice în picioare pentru a alege un Președinte care promite sa spună NU acestor politici.

El nu cere ieșirea României din NATO, nu cere ieșirea României din UE.

El dorește ca UE să țină cont și de interesele UE de Est, nu doar să impună interesele UE de Vest.

El dorește renegocieri oneste între parteneri egali, nu dictate economice și ideologice.

Poate că a venit o nouă șansă istorică pentru România de care nația noastră ar trebui să profite.

Mircea Popescu