Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările

luni, 30 martie 2026

In memoriam Nichita Stănescu

 NICHITA STĂNESCU


(31.03.1933-13.12.1983)
„Edict”
„Pot să fiu uitat, pentru că
nu țin la brațe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
și cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sângele meu se varsă în mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca niște bariere.
E lumină destulă .Privirile mele
nu văd decât o singură mască.
Dar ea nu există încă,
așa că e loc, e loc, este.”

sâmbătă, 13 decembrie 2025

Evenimentele zilei de 13 decembrie 2025

 


Evenimente 13 decembrie

1524: 

Este confirmat la Istanbul, ca domn al Țării Românești, Radu de la Afumați (1522–1529), în urma victoriilor obținute de domnitorul român în perioada 1522–1524.

1642: 

Noua Zeelandă a fost descoperită de navigatorul olandez Abel Tasman.

1863: 

Guvernul Kogălniceanu votează legea secularizării averilor mânăstirești, deziderat al Revoluției de la 1848.

1921: 

Demisia guvernului condus de generalul Alexandru Averescu.

1928: 

Are loc, la Filarmonica din New York, premiera compoziției Un american la Paris, de George Gershwin.

1941: 

Al Doilea Război Mondial: România și Ungaria declară război Statelor Unite.

1960: 

În timp ce împăratul Haile Selassie I al Etiopiei vizitează Brazilia, Garda Imperială preia capitala și îl proclamă împărat pe fiul acestuia, Prințul Moștenitor Asfa Wossen.

1981: 

Generalul Jaruzelski decretează legea marțială în Polonia. Măsura era luată ca urmare a amplelor manifestări sociale organizate de sindicatul Solidaritatea.

1990: 

A fost înființat Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), prin Legea nr.

39/13.12.1990. Scopul declarat al acestei instituții este: „organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța statului în timp de pace, cât și de război”.
1991: 

Este semnat, la Seul, Acordul privind reconcilierea, neagresiunea, cooperarea și schimburile dintre Nordul și Sudul Coreii, intrat în vigoare la 19.02.1992. A fost semnată declarația privind crearea unei zone denuclearizate în peninsula Coreea.

1996: 

Liderii Uniunii Europene au prezentat design–ul bancnotelor EURO.

1996: 

Kofi Annan a devenit secretarul general al ONU.

2000: 

Scriitorului rus Aleksandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, i–a fost decernat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe Morale și Politice.

2002: 

Uniunea Europeană anunță că Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia vor deveni membre de la 1 mai 2004.

2003: 

Președintele irakian Saddam Hussein este capturat în apropierea orașului Tikrit.

2005: 

A fost inaugurat noul sediu al Bibliotecii Academiei Române.

2011: 

Un atac armat a avut loc la Liège, în Belgia, soldat cu șase morți și 125 de răniți.


Celebrări 13 decembrie

Heinrich Heine1797: 

S-a născut Heinrich Heine.

Talcott Parsons1902: 

S-a născut Talcott Parsons.

George Pratt Shultz1920: 

S-a născut George Pratt Shultz.

James Wright1927: 

S-a născut James Wright.

Angel Ganivet García1865: 

S-a născut Angel Ganivet García.

Radu D. Rosetti1874: 

S-a născut Radu D. Rosetti.


Comemorări 13 decembrie

Nichita Stănescu1983: 

A murit poetul național Nichita Stănescu - FOTO.

Dosoftei1693: 

A murit Dosoftei.

Samuel Johnson1784: 

A murit Samuel Johnson.

Gustave Le Bon1931: 

A murit Gustave Le Bon.

Mary Renault1983: 

A murit Mary Renault.

2006: 

A murit Richard Carlson.


Sursa: Wikipedia

luni, 31 martie 2025

Poesis - In memorian NICHITA STĂNESCU

 


Luna în câmp                    

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur sa sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
... si ai putea, uitand, sa ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.


Leoaica tânara iubirea                        

Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Ma pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lânga ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...


Ce bine ca esti                        

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.


Ploaie în luna lui Marte                        

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Viata mea se ilumineaza                        

Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.

Mai lasa-ma un minut.
Mai lasa-ma o secunda.
Mai lasa-ma o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-ma o briza, o unda.
Mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp.


Poveste sentimentala                        

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pamânt,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.

Catre Galateea                        

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si ma rog de tine,
naste-ma. Naste-ma.


Muzica                        

Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.

Dupa aceea au inceput sa cânte
si melodia a intins spre tine
bratele ei reci.

Melodia intindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit când te-a-mbratisat
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da inserarea,
electric si-ntunecat.

Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.

Când mi-am întors spre tine chipul
vazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.

O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste mâna,
scheletul clipei strabatind eternul...

În dulcele stil clasic                        

Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
în reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita.

Nu pune mana peste mine daca-i vara
caci n-ai sa intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

De dragoste                        

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.
Eu ma inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine ma infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

A mea                        

Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pâna o face de paisprezece carate
si tocmai sa calce pe dinsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca sa se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca sa-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
sa nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.

Tinerii                        

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti,
Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare sa se sarute
decât cu dintii.


Estompare                        

Din ce în ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.

Abia te tin intr-un cuvint,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pamânt
de somn, de vis.

Daca-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
daca respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul si ma sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...

Semnificațiile zilei de 31 martie 2025

 


Evenime

nte

Ruinele bisericii medievale din Rodna, grav avariate în 31 martie 1241
1889: A fost inaugurat Turnul Eiffel, cea mai înaltă construcție din lume la acea vreme (324m) și percepută de către majoritatea populației orașului Paris ca fiind o "rușine" care ar trebui să rămână doar 20 de ani.

Nașteri

Decese


Sursa: Wikipedia