Conflictul din Ucraina nu a fost deschis de Rusia pe 24 februarie, ci de Ucraina cu o săptămână înainte. OSCE este martor la acest lucru. Acest conflict periferic fusese planificat de Washington pentru a impune o Nouă Ordine Mondială din care Rusia, apoi China, urmau să fie excluse. Nu vă lăsați păcăliți!
Operațiunile militare ale Rusiei în Ucraina se
desfășoară de mai bine de o lună, iar operațiunile de propagandă ale NATO de o
lună și jumătate.
Ca întotdeauna, propaganda de război a
anglo-saxonilor este coordonată de la Londra. De la Primul Război Mondial,
britanicii au dobândit un know-how de neegalat. În 1914, ei reușiseră să-și
convingă propria populație că armata germană a comis violuri în masă în Belgia
și că era datoria fiecărui britanic să vină în salvarea acestor femei sărmane.
A fost o versiune mai curată a încercării lui Kaiser
Wilhelm al II-lea de a concura cu imperiul colonial britanic. La sfârșitul
conflictului, populația britanică a cerut despăgubiri victimelor. S-a făcut un
recensământ și s-a constatat că faptele fuseseră extraordinar de exagerate.
Președintele Zelensky a declarat război Rusiei,
ordonând trupelor banderiste încorporate în armata sa să atace cetățenii ruși în
Donbass din 17 februarie. Apoi a fluturat cârpa roșie în fața liderilor
politici ai țărilor membre NATO și a declarat că va achiziționa bomba atomică
cu încălcarea tratatelor internaționale.
De data aceasta, în 2022, britanicii au reușit să-i
convingă pe europeni că pe 24 februarie rușii atacaseră Ucraina pentru a o
invada și a o anexa. Moscova încerca să reconstituie Uniunea Sovietică și se
pregătea să atace succesiv toate fostele sale posesiuni.
Această versiune este mai onorabilă pentru Occident
decât evocarea „capcanei lui Tucidide” – voi reveni la asta. În realitate,
trupele Kievului și-au atacat propria populație în Donbass în după-amiaza zilei
de 17 februarie.
Apoi, Ucraina a fluturat o cârpă roșie în fața
taurului rus cu discursul președintelui Zelenski către liderii politici și
militari ai NATO reuniți la Munchen, în timpul căruia a anunțat că țara lui
urma să ACHIZIȚIONEZE ARME NUCLEARE pentru a se proteja de Rusia.
Nu mă crezi? Iată lecturile OSCE de la granița
Donbass. Nu au existat lupte de luni de zile, dar observatorii organizației
neutre au observat 1.400 de explozii pe zi în după-amiaza zilei de 17
februarie. Imediat, provinciile rebele Donețk și Lugansk, care încă se
considerau ucrainene, dar pretindeau autonomie în cadrul Ucrainei, și-au mutat.
peste 100.000 de civili pentru a-i proteja. Majoritatea s-au retras în
interiorul Donbassului, alții au fugit în Rusia.
În 2014 și 2015, când, în urma războiului civil
dintre Kiev și Donestk și Lugansk, pagubele materiale și umane au fost doar o
chestiune de afaceri interne ale Ucrainei. Cu toate acestea, în decursul
timpului, aproape întreaga populație ucraineană din Donbass s-a gândit să
emigreze și a dobândit dublă cetățenie rusă. Prin urmare, atacul Kievului
asupra populației din Donbass din 17 februarie a fost un atac asupra
cetățenilor ucraineni-ruși.
Cronologia este incontestabilă. Nu Moscova a vrut
acest război, ci Kievul, în ciuda prețului previzibil pe care ar trebui să-l
plătească. Președintele Zelensky și-a pus în mod deliberat poporul în pericol
și poartă singura responsabilitate pentru ceea ce îndure astăzi.
De ce a făcut asta? De la începutul mandatului său,
Volodimir Zelenski a continuat sprijinul statului ucrainean, care a început cu
predecesorul său Petro Poroșenko, pentru deturnarea de fonduri de către
sponsorii săi americani și pentru extremiștii din țara sa, banderiștii.
Președintele Putin l-a numit pe primul „o grămadă de dependenți de droguri”,
iar pe cei din urmă „o grămadă de neo-naziști”.
Nu numai că Volodymyr Zelensky a declarat public că
nu dorește să rezolve conflictul din Donbass prin implementarea Acordurilor de
la Minsk, dar le-a interzis concetățenilor săi să vorbească rusă în școli și
administrații și, mai rău, a semnat o lege rasială la 1 iulie 2021. , excluzând
de facto ucrainenii care își revendică originea slavă de la exercitarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Armata rusă a invadat mai întâi teritoriul
ucrainean, nu din Donbass, ci din Belarus și Crimeea. A distrus toate
instalațiile militare ucrainene folosite de NATO ani de zile și a luptat cu
regimentele de bandiți. Acum este dedicată anihilării lor în estul țării.
Propagandiștii de la Londra și cele aproape 150 de agenții de comunicare ale
lor din întreaga lume ne asigură că, respinsă de glorioasa Rezistență
ucraineană, armata rusă învinsă a renunțat la obiectivul ei inițial de a lua
Kievul.
Cu toate acestea, niciodată, absolut niciodată,
președintele Putin nu a spus că Rusia va lua Kievul, îl va răsturna pe
președintele ales Zelensky și îi va ocupa țara. Dimpotrivă, el a spus
întotdeauna că scopurile lui de război erau denazificarea Ucrainei și
eliminarea stocurilor de arme străine (NATO). Acesta este exact ceea ce face.
Populația ucraineană suferă. Descoperim că războiul
este crud, că omoară mereu oameni nevinovați. Astăzi suntem copleșiți de
emoțiile noastre și, pe măsură ce ignorăm atacul ucrainean din 17 februarie,
dăm vina pe ruși, pe care îi numim greșit „agresori”. Nu simțim aceeași
compasiune pentru victimele războiului simultan din Yemen, cei 200.000 de
morți, inclusiv 85.000 de copii, care au murit de foame. Dar este adevărat că
yemeniții sunt, în ochii Occidentului, „numai arabi”.
Faptul de a suferi nu trebuie interpretat a priori
ca o dovadă că cineva are dreptate. Criminalii suferă ca nevinovații.
Grafic: Numărul de explozii înregistrate în Donbass
(14-22 februarie 2022) Sursa: Raport zilnic al OSCE SMM
https://www.europereloaded.com/the-new-world-order-thats…/
