Sâmbătă, la prânz, la Casa Marchiş din
Ocoliş, a avut loc deschiderea celei de-a X-a ediţii a Taberei Naţionale de
Literatură şi Arte Plastice ARCHEUS, organizate de Fundaţia Culturală ARCHEUS
şi Direcţia pentru Cultură Maramureş, cu sprijinul Consiliului Judeţean
Maramureş.
Cenaclu
cu o temă specială
Evenimentul a început, conform tradiţiei, cu o slujbă de
pomenire şi un parastas a scriitorilor şi artiştilor plastici dispăruţi din
această lume, inclusiv a poetului şi sculptorului Mihai Olos (fost preşedinte
de onoare al Fundaţiei Culturale ARCHEUS), oficiată la troiţa din preajma Casei
Marchiş de preoţii Călin Ţura şi Virgil Jicărean. După o masă copioasă, la care
s-au servit bucate tradiţionale, gătite din carnea unui porc Mangaliţa crescut
ecologic de familia Marchiş, a început mult aşteptatul cenaclu literar. Condus
de poetul clujean Ion Mureşan, acesta a avut o temă specială: citirea unor
poezii dedicate unor scriitori sau artişti plastici dispăruţi sau evocarea unor
amintiri cu aceştia. Au participat, alături de scriitori şi artişti plastici,
prefectul Anton Rohian, care a dat citire unui fragment din poemul „Paharul” de
Ion Mureşan, şi primarul comunei Groşi, Gheorghe Lupan. Tot cu acest prilej s-a
lansat şi numărul 10 (39) al revistei ARCHEUS, editată cu sprijinul
Municipiului Baia Mare, publicaţie care se află în cel de-al 21-lea an de
apariţie. Editorialul este semnat de Ioan Groşan şi poartă titlul „Cenaclul din
cer”, pentru că în paginile revistei sunt cuprinse exclusiv creaţii literare
ale scriitorilor plecaţi în lumea îngerilor.
În
cer, unde se discută literatură
Am stat de vorbă cu poetul Ion Mureşan, unul dintre cei
mai apreciaţi şi iubiţi oaspeţi anuali ai Ocolişului, care are o viziune
personală asupra a ceea ce înseamnă Tabăra ARCHEUS: „Ediţia din anul acesta stă
sub semnul a ceea ce Ioan Groşan numea în editorialul revistei ARCHEUS
„Cenaclul din cer”. Am participat la ritualul din fiecare an, când la troiţa de
la Ocoliş ne
adunăm toţi în jurul pământului de pe mormintele prietenilor duşi. Pentru că
Ioan Marchiş şi prietenii lui, toţi scriitorii care mai suntem în viaţă, am
adus câte o fărâmă de pământ de pe mormântul unui prieten dus şi l-am depus
aici, la troiţă. Din pământ suntem, în pământ ne vom întoarce, dar ne vom
întoarce şi în pământul depus în Ocoliş. Ioan Groşan vorbeşte despre cenaclul
din ceruri, la care îşi imagina el că participă tot mai mulţi prieteni, sigur
într-o viziune foarte frumoasă şi romantică, toţi morţii stau la aceeaşi masă
şi îşi citesc unii altora poezii şi discută într-o atmosferă paradisiacă despre
literatură. Noi, aici, suntem de fapt umbrele cenaclului din ceruri,
dar suntem tot mai puţini.”
Cei
doi mari dispăruţi
Ion Mureşan i-a evocat şi pe cei doi mari oameni de
cultură care au părăsit lumea celor vii în ultimele luni: poetul şi artistul
plastic Mihai Olos şi romancierul Alexandru Vlad. „Anul acesta a fost un an mai
trist şi pentru că de la ediţia dinainte până la ediţia aceasta a plecat dintre
noi Mihai Olos. A fost spiritul rector al revistei ARCHEUS, al Fundaţiei
ARCHEUS, era prietenul nostru mai mare, părintele nostru, geniul coborât între
noi în Maramureş. Era un prieten de la care am învăţat toţi foarte multe:
lucruri de caracter, de creaţie în pictură, de creaţie în poezie. Era un
spirit liber care a coborât între noi şi care, iată, s-a dus. Mi-a plăcut
ceea ce a spus Ioan Marchiş, că în Germania, acolo, departe, el a fost înmormântat
desculţ. În haine albe şi desculţ. Ca să poată să meargă, că eu sunt convins că
el, printr-o cărăruie pe sub pământ, revine la Ocoliş, la pământul care a
fost adus de pe pământul lui din Germania aici. Tot anul ăsta a murit şi
Alexandru Vlad, un mare prozator român, un mare prieten al meu, care a lăsat în
urmă o mare absenţă, o mare lipsă, un mare gol. Oraşul pentru mine s-a
înjumătăţit, pentru că pe străzile pe care ne întâlneam nu mă mai duc. A lăsat
însă un roman, un roman foarte bun, „Omul de la fereastră”, o carte de poezie
foarte bună, dar toţi lăsăm ceva în urmă şi ne aşteptăm rândul la cenaclul din
cer”, a spus Ion Mureşan.
Tabăra,
“o fiinţă vie, care se autoregenerează”
La aniversarea a 10 ani de existenţă a Taberei ARCHEUS,
se poate deja vorbi despre un specific al ei. Ceea ce face şi dr. Ioan Marchiş,
preşedintele Fundaţiei Culturale ARCHEUS şi directorul Direcţiei pentru Cultură
Maramureş, sufletul şi gazda evenimentului: „Ceea ce e specific ARCHEUSULUI
acum, după 10 ani, este că el se desfăşoară ca un motor care merge de la sine,
din propria energie. Trebuie să te organizezi logistic, ca după ce ajung
scriitorii să poată ei face programul taberei. Nu se mai merge forţat ca la
început: în tabăra asta sigur va citi cineva poezie, sigur va fi o seară de
critică şi aşa mai departe. Poate ei dimineaţă zic: vrem să mergem la pescuit,
că e vremea bună. Sau, mâine: mergem să vedem bisericile UNESCO din Maramureş,
şi asta facem cu ei. Nu, ei se simt ca într-o familie. ARCHEUSUL a devenit
inversul unei instituţii, în care organizarea, osatura nu se mai văd. A devenit
maleabil, ca un fel de fiinţă vie care se autoregenerează din propriile
resurse. Programul de seară depinde de cine vine în acea seară. Ce
este specific acestei tabere este nu lipsa acestui program, ci faptul că
programele toate au fost asimilate şi am rămas la acest comportament natural
cultural. Dacă ei vor, seara viitoare vine cineva de la teatru. Dacă ei îşi
doresc, săptămâna viitoare probabil o să vină Grupul Iza. Nu vreau să le
impun un program. E o libertate propice creaţiei. Noi avem şi artişti plastici
aici, avem scriitori de diferite vârste, de diferite orientări şi toate aceste
lucruri dacă se adună este foarte greu să impui ceva ce altuia nu-i place. Şi
atunci ei împreună generează singuri anumite idei despre petrecerea timpului
împreună”.
„Artiştii,
scriitorii, oamenii de cultură vor să fie împreună”
Scuptorul dr. Ioan Marchiş mărturiseşte că nu e uşor,
totuşi, să organizezi un astfel de eveniment, care durează 10 zile: „Am făcut
această tabără cu eforturi mai mari, pentru că comenzile mele de sculptură sunt
mai rare, cele cu care puteam finanţa această tabără. Noi avem ajutor de la Municipiul Baia
Mare şi Consiliul Judeţean Maramureş, însă fără aportul meu personal, din
realizările făcute cu banii încasaţi de pe sculpturi, nu se poate face o tabără
mai extinsă, cu premii adevărate, aşa că, într-un fel, material tabăra a
sărăcit, dar a crescut spiritual. Nu întotdeauna comoditatea materială sau
comoditatea aceasta logistică pe care ţi-o oferă un sponsor este cea care
determină calitatea unei tabere şi a lucrurilor care se fac acolo. Este vorba
despre entuziasm, despre starea lor psihică. Nu vin oamenii în tabără neapărat
să mănânce şi să bea foarte bine, ci să fie împreună. Artiştii, scriitorii,
oamenii de cultură vor să fie împreună. Vor să se simtă uniţi, să ştie că
există această lume a lor, să fie recunoscuţi, să se întărească. Şi ăsta este
rolul acestor tabere”.
Amintiri
sângeroase cu preotul Ioan Ţura
„Tătuca” Marchiş, aşa cum îl alintă apropiaţii, îşi
aminteşte şi el de cei care nu mai sunt printre noi: „Ziua de azi a fost nu
tristă, căci lumea se simte foarte bine, liniştită, dar a fost puţin mai
metafizică, întrucât am făcut o pomană după Mihai Olos şi după preotul Ioan
Ţura, care a deschis prima dată Tabăra ARCHEUS. El a fost tatăl părintelui
Călin Ţura, care acum a oficiat această slujbă. Ioan Ţura mi-a sfinţit şi casa,
şi fundaţia. Îmi amintesc de timpul când am făcut fundaţia acestei case, care a
devenit şi sediul de vară al Fundaţiei ARCHEUS. Noi am preluat obiceiul de la
bunicul meu din Bârsana de a sacrifica ceva. Când făcea o clădire, bunicul meu sacrifica
cocoşi sau viţei, în funcţie de mărimea ei. Aşa am făcut şi la Bogdan Vodă şi la
toate monumentele mele, am sacrificat un animal. Dănuţ a tăiat un taur şi
sângele i l-a turnat în fundaţie. Preotul tremura când ţinea slujba creştină că
dincolo se face un sacrificiu dacic, păgân. Pe urmă a înţeles că creştinii au
asimilat toate aceste obiceiuri vechi, fără să însemne neapărat că, dacă le
practici, eşti anticreştin. Dar pământul are o forţă, iar excavând, săpând
pentru o fundaţie îi slăbeşti puterea şi trebuie să îi dai o altă putere. Deci
jertfa e o chestiune de compensaţie”.
Se
pregăteşte o carte de poezie a lui Mihai Olos
În ceea
ce priveşte moştenirea spirituală a lui Mihai Olos, planurile Fundaţiei ARCHEUS
sunt ambiţioase: „Tabăra a pronit cu ideea de tristeţe pentru Mihai Olos şi de
bucurie pentru opera lui, pentru că acum va apărea revista aceasta ARCHEUS
dedicată lui Mihai Olos, iar după aceea am organizat împreună cu Ion Mureşan ca
Editura Şcoala Ardeleană din Cluj, a lui Vasile George Dâncu, să preia numărul
din ARCHEUS care, de fapt, este o carte de poezie a lui Mihai Olos, să
dezvoltăm cartea cu lucrări şi desene noi şi să producem o carte de poezie cu
adevărat naţională a lui Mihai Olos. Să o lansăm la Uniunea Scriitorilor
în Cluj, în Maramureş, în toată ţara, s-o tipărim în mii sau poate zeci de mii
de exemplare, s-o vindem în toată ţara şi s-o
traducem. Noi vrem acum şi cu ocazia acestei idei, Baia Mare – Capitală
Culturală Europeană, să nu mai facem acţiuni cu bătaie scurtă, locală sau judeţeană,
ci să ne ducem până acolo unde putem. Trebuie să-l reintroducem pe Mihai Olos
în cultura europeană şi ca poet, nu numai ca pictor”. Preluare http://www.graiul.ro/2015/07/13/familia-archeus-s-a-reunit-la-ocolis/
Tabăra,
“o fiinţă vie, care se autoregenerează”
