PRIVIGHETOAREA

(Continuare prin cântec)

 „Veniți, privighetoarea cântă/ Și liliacul a înflorit!”-cântă minunat Mirabela Dauer! –

Accesati melodia aici https://www.youtube.com/watch?v=P0-qwfkUHYQ

-De ce crezi că a ales dintre toate păsările pe privighetoare? Mă întreabă nepoțelul!

-Pentru că ea este o pasăre secretoasă , mai mult auzită, decât văzută, cântecul masculului

deoarece numai el cântă, e variat ca sunete și în timp, plăcut la auz-dar greu de redat în cuvinte.

E, totuși ușor de recunoscut, nu se confundă cu al altor păsări. Marele Beethoven a încercat în „Simfonia pastorală ” să redea prin muzică câteva note din cântecul privighetoarei ce erau triluri înalte, în popor se zice că „privighetoarea nu e frumoasă, dar cântecul îi este din rai”.

-Dar de ce cântă privighetoarea mascul? Povestea, povestea- sunt numai ochi și urechi!

-Da, o să-ți spun ca și altă dată o poveste adevărată despre această pasăre mititică. M-am întrebat și eu de multe ori de ce cântă așa de frumos și cine-i învață să cânte. Atunci am luat legătura cu un ornitolog(acel specialist care se ocupă mai mult cu studiul vieții păsărilor) și am organizat să facem un experiment. Iată ce-am făcut:

Prima dată am observat aceste păsări, atât pe mascul,  cât și pe femelă. Am format o echipă și ne-am pus întrebarea de ce tatăl de privighetoare cântă zi și noapte, de ce nu ajunge să cânte numai ziua? Am căutat cuibul cu puișorii și am luat cu noi din cuib trei dintre puii masculi, i-am dus acasă, i-am îngrijit, le-am dat să mănânce; după trei săptămâni i-am adus din nou în cuibul lor și, de atunci am reînceput să-i urmărim. Au crescut și ei alături de ceilalți frați și a venit timpul șă părăsească cuibul, au devenit maturi, puteau să-și poarte singuri de grijă. Cei trei pui care au crescut fără tată nu știau să cânte, scoteau niște țipete stridente care speriau păsările din jur. Chiar și femelele s-au speriat și au plecat, deci nu se mai puteau forma perechi cu acești masculi care, de altfel, trebuiau să cânte frumos cântecul învățat de la tatăl lor în primele săptămâni de viață. N-au format cuiburi, n-au avut urmași din partea lor.

Uite așa, acel animal  mărunt, cu capul mic și un creier minuscul parcă știa că: am doar trei săptămâni pentru a implanta în capul puilor mei acele melodii minunate, care erau necesare pentru perpetuarea speciei, deci pentru viitorul lor: masculul cântă neîncetat după apariția puișorilor, până la epuizare-zi și noapte și numai după aceea le dă drumul în  lume, ca să formeze perechi noi, să construiască alte cuiburi noi, să depună ouă, și vine generația nouă, deci există continuitate!

În mâinile noastre, ale părinților se găsesc copiii noștri cel puțin până la 18 ani; oare ce ați reușit să le transmiteți copiilor voștri, ce ați reușit să le implantați în inimile lor?

Luați seama de la păsări! Cum cântă părintele puilor, fără încetare melodia supraviețuirii speciei!

Citim mereu și ni se spune că animalele sunt inconștiente, că trăiesc numai în prezent, nu în trecut și nici în viitor. Dar,  Doamne, tot ce fac în prezent nu devine și trecut, cuibul berzei spre exemplu e folosit de viitoarea generație care se întoarce la el de peste mări și țări-la același cuib al părinților;  când revin la vechiul cuib sunt inconștiente? sau gândesc acest lucru?

Cântecul privighetorii se transmite de la o generație la alta dacă este auzit de puișori pe când aceștia sunt încă mici, Tot așa este și în cazul oamenilor, cei „șapte ani de acasă ”  îi marchează pentru totdeauna în viața viitoare de adolescent, om matur etc- pentru că în față a existat un exemplu bun de urmat.

-Deci, de ce cântă privighetoarea?

În lumea păsărilor ea are o conduită inteligentă, își construiește cuibul pentru puii ce-o să-i iasă din ouă, ea nu trăiește doar pentru prezent, ci și pentru viitor, își hrănește puii până se fac mari, îi învață să cânte așa cum cântă pasărea tată, că unele își însușesc mai bine cântecul, altele mai puțin-astfel că de la un crâng la altul nu sunt identice concertele.

Se scria pe Internet o povestioară cu o privighetoare care era hrănită de un călugăr în fiecare zi; iar privighetoarea drept mulțumire emite niște triluri minunate fiind așezată pe mâna călugărului, fiind liberă, nefiind constrânsă ca să facă acest lucru. Cred că această pasăre, deși e atât de mică și are un creier mic, are o memorie destul de bună-deoarece ori de câte ori are nevoie de hrană știe unde o găsește. În timp ce-și însușesc cântecul speciei lor, are loc la aceste păsări formarea de noi neuroni, păsările care sunt cântătoare au 50 de gene în relație cu această capacitate.

Așa cum scrie neurologul cercetător  D.C.  Dulcan: „Păsările trăiesc plăcerea de a cânta, de vreme ce sunt eliberați în același timp hormonii generatori de plăcere- dopamina și endorfinele.”

                            OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.-filiala Maramureș       

AER DE COLIBIȚA

MOTTO: "Dacă un singur soare și un singur aer există pentru toți, atunci de ce unii oameni vor cu tot dinadinsul să polueze aerul și apa, poluându-se?"

În lipsa aerului omul nu poate supraviețui mai mult de câteva minute. Putem spune că aerul este un dar de la Dumnezeu, este „viață eternă” iar noi trebuie să-i mulțumim pentru acest dar. De câte ori vedem un obiect creat de om ne întrebăm cine           este autorul. Când ne uităm la Univers-la apă și aer, n-ar trebui din nou să ne întrebăm cine le-a creat? Oare nu aceeași forță energetică superioară care ne-a creat și pe noi-oamenii? Pentru atei Dumnezeu Creatorul nu există și ei zic că între religie și știință ar fi un zid de netrecut, și că ar fi domenii diferite de studiu. Dar și teologia e tot o știință,  o știință din zona celor umaniste, de aceea nu e de mirare dacă în Biblie vor găsi și idei care expun teorii științifice. Se zice că Einstein ar fi afirmat că „știința fără religie e șchioapă și religia fără știință e oarbă.”

Despre aerul pur, curat și ozonat din România voi scrie în cele ce urmează, relatând o întâmplare care m-a impresionat în mod deosebit. Iată împrejurările!

Am hotărât verișorii primari, care am ajuns la o anumită vârstă-având copii și nepoți să ne întâlnim cu toții la Bistrița acolo unde locuia Genu (Eugen); Zis și făcut! Fiecare aducea tot ce avea mai bun pe acasă în vederea organizării unui picnic la o pensiune din zona Colibița unde vom sta două zile. De fapt e o stațiune neoficială, nu are canalizare, apă, gaz; din lacul de acumulare artificial Colibița se aprovizionează orașul Bistrița, e o apă curată de munte, aer foarte bogat în ozon; vilele care primeau oaspeți sezonieri erau particulare.

Cu un„ Doamne, ajută!” am pornit la drum vreo zece persoane spre relaxare și odihnă, unii cu mașina personală, alții cu trenul. Înainte, pe vremea lui Ceaușescu satul Colibița avea statut de stațiune balneoclimaterică, acum, în zilele noastre ca și alte stațiuni se găsește în faza de reconstrucție și revenire la forma precedentă, Pensiunea unde am fost cazați era ca un colț de rai, un loc care te lăsa fără grai; și acest lucru se întâmpla nu numai din cauza naturii mirifice, ci și a originalității acelor sate de munte înconjurate cu un verde intens al arborilor. Locul ca atare îți taie răsuflarea și te gândești imediat cum să faci ca să vizitezi pădurea prin potecile  primitoare ale ei pline de ciuperci ce se ascundeau prin frunze și ferigi de pădure.

Lacul Colibița era la un kilometru depărtare, acestuia i se spune„ Austria de România” sau „marea de la munte”, pensiunea noastră se găsea în partea de est a lacului care putea fi zărit doar printr-o a doua deplasare pe care însă n-am făcut-o-fiind fascinați de locul apropiat.

În prima zi de ședere la taifas am vorbit foarte puțin cu gazdele care erau o familie foarte prietenoasă și primitoare; ne-au pus la dispoziție bucătăria unde am pregătit platourile cu ce ne-am adus de acasă, apoi ni s-au dezlegat limbile în depănarea amintirilor de pe vremea când eram mai tineri, mergând spre cameră la odihnă la o oră destul de târzie.

Totul are un gust mai bun în aer liber și cu prietenii!-zicea Octavian Paler că :„Viața unui om este o gură de aer”-aș adăuga eu : „o gură de aer curat de Colibița”. admirativ!

 A doua zi, trebuia să fie și ultima; nu ne mai venea să plecăm, la masă ne-am întâlnit după ce am cules ciuperci din pădure-multe din ele nu erau comestibile-ne-au explicat gazdele. De obicei  acele persoane care au cabane la Colibița, au și case la Bistrița. De data aceasta ne-am întreținut cu gazdele-doi bătrânei politicoși care abia așteptau să ne abordeze. Ne-a spus că el nu pretinde pentru închirierea cabanei decât o sumă modică deoarece are mulți bani din afacerile pe care le conduce. Vara stă la cabană iar iarna îmbuteliază aer, aer-ați auzit bine, acest dar al naturii!

-Și cum se face acest lucru, am sărit cu o mie și una de întrebări!

El, ca persoană stă la baza livrării aerului pur, proaspăt de Colibița, are mulți angajați pe plan local-dar și la București; vin de la București oameni cu mașini pline de containere care iau și îmbuteliază aerul de Colibița și-l duc apoi cu vapoarele tocmai în Japonia. Astfel că la intrarea în metrou-fiecare călător își ia o pungă de aer din Colibița (România)  și nu arareori mai cumpără una sau două pungi și pentru acasă. M-am gândit că numai un evreu s-ar fi putut preta la așa ceva, la o afacere de acest gen. În același timp, acest personaj de poveste are și o crescătorie de vipere, uneori câte una mai scapă și ajunge în pădure din neatenția îngrijitorilor. O astfel de viperă l-a mușcat pe fiul unui afacerist cunoscut și deoarece n-a mers imediat la doctor, ar fi murit.

Deci aerul curat, protejat de munte de România-dacă el n-ar exista, nici noi n-am exista. S.O.S.-autorităților să grăbească lucrările de restaurare a stațiunii , pentru că și noi, românii, avem nevoie de aer nepoluat!

Omul de cultură Mircea Cărtărescu scria undeva că :„Minciuna e aerul pe care-l respirăm în România.” Dar noi avem nevoie de speranță în suflet ca de aer în piept.

PROF. OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.-filiala Maramureș

                                                                                                                                                                                                                                         

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Cerșetorul, guvernanții și... LEGEA

1. "SALVAREA POPORULUI SĂ FIE LEGEA SUPREMĂ; CEEA CE NU INTERZICE LEGEA, INTERZICE PUDOAREA, BUNUL SIMŢ".

Seneca Lucius Annaeus (4 a.Hr.- 65 d.Hr.),

om de stat, filosof, scriitor latin

 "NU AMENINŢAREA UNUI OM, CI GLASUL LEGII TREBUIE SĂ AIBĂ PUTEREA  DEPLINĂ PENTRU A DECIDE FERICIREA OAMENILOR".

Hyperide (sec IV,  î.Hr), om politic, orator grec

"AR FI DE DORIT SĂ VERIFICĂM METODELE RESTRICTIVE DE GUVERNARE ŞI SĂ FACEM DIN LEGE PROTECTORUL POPORULUI, IAR NU  TIRANUL POPORULUI".

Goldsmith Oliver (1728 -1774), scriitor englez

+ + +

2. „DOMNILOR GUVERNANȚI ȘI FRAȚI ROMÂNI; urmați o cale politică românească! Aceea de a nu tolera nici o ingerință (amestec a altui stat) exclusivă, aceea de a nu favoriza pe nimeni în mod exclusiv decât pe sine însuși și interesele noastre naționale. Noi,  românii, pe acei care i-am primit sau pe ei sau pe părinții lor, când îi vedem că... împing nația la „idei extreme” sau nume de „idei liberale”, nu trebuie și noi să zicem: „PÂNĂ AICI, ȘI NU MAI DEPARTE?”.

Mihail Kogălniceanu (1817-1891),

Ministru de interne, Ministru de externe, Ministru plenipotențiar, istoric, orator, scriitor român

+ + +

3. „DREPTATEA  ESTE  BAZA ORDINEI ȘI ARMONIEI ATÂT  ÎNTR-O  FAMILIE  CÂT  ȘI  ÎNTR-O  ȚARĂ”.

Petre Dulfu (1856-1953), poet și scriitor

+ + +

4. „Un om din Nepal, în Himalaia, cerșise douăzeci și unu de ani. El se așeza într-un anumit loc și cerșea cu gândul de a se îmbogăți. Totuși, muri sărac, iar oamenii, închipuindu-și  că el ascunsese banii săi acolo unde sta pentru cerșit, au săpat și au găsit o comoară a unui rege, care murise de mult. Cerșetorul care dorea să se îmbogățească, nu știuse că stătuse pe o asemenea bogăție”.

„Tot așa noi creștinii stăm pe o mare bogăție care este viața dată de Dumnezeu, cu toate frumusețile ei, dar o neglijăm, trecem pe lângă ea, uitând de Marele Creator Dumnezeu. Drumul nostru spre mântuire, spre fericirea pământească și cea viitoare trece prin curtea lui Dumnezeu. Numai atunci când am îmbătrânit și nu avem speranță în nimic, ne dăm seama că am stat pe o bogăție și n-am văzut-o. Dar mai este și întoarcerea ceasului al nouăzeci și nouălea...(n.a.)”

Sundar Sing (1889-1929),

Înțelept și iluminat indian trecut la creștinism

Prof. Olimpia Mureșan, L.S.R. Maramureș

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

REFLECȚII SUFLETEȘTI

- ÎNVIEREA  DOMNULUI -

         "După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii (Duminica), a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.

Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer, şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.

Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi.

Iar îngerul, răspunzând a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.

Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.

Şi degrabă mergând spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă.

Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: "BUCURAŢI-VĂ"! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.

Atunci Iisus le-a zis: "NU VĂ TEMEŢI!" Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.

Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.

Şi adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat mulţi bani ostaşilor zicând: Spuneţă că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;

Şi de se va auzi la dregătorul, noi îl vom îndupleca  şi pe voi fără grijă vă vom face.

Iar ei luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între iudei până în ziua de astăzi.

Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea la muntele unde le poruncise Iisus. Şi văzându-L, I S-au închinat, ei care se îndoiseră.

Şi apropiindu-Se Iisus le-a vorbit lor zicând: "DATU-MI-SA TOATĂ PUTEREA ÎN CER ŞI PE PĂMÂNT".

Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte V-am poruncit Eu vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor. AMIN.

P.S. Dragii mei! Este adevărat că Iisus Hristos a fost răstignit şi a înviat pentru a noastră mântuire în urmă cu aproape două mii de ani. Dar... El poate fi răstignit în fiecare zi,  de fiecare dintre noi prin faptele rele care le facem, sau... poate să învieze prin faptele noastre bune". Să ne străduim deci, ca frumoasa sărbătoare a Învierii Domnului să fie o "ÎNVIERE DUPĂ ÎNVIERE", BUCURIE DUPĂ BUCURIE", SPERANŢĂ DUPĂ SPERANŢĂ".

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu bucurie creștinească,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

                                     

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

„ZIUA de... CRĂCIUN"

1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: "Unde este regele iudeilor, Cel Care S-a născut? Căci am văzut steaua Lui la Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui". Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul odată cu El.

Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: "Unde este să se nască Hristos?" Iar ei au zis: "În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de prooroci: "Şi tu Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul, care va paşte peste poporul Meu Israel".

Atunci Irod, chemând în ascuns magii, a aflat de la ei lămurit la ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţindu-i la Betleem, le-a zis: "Mergeţi şi cercetaţi cu   de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca venind şi eu să mă închin Lui".

Iar ei, ascultând pe regele, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând steaua s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe prunc, împreună cu Maria, mama Lui, şi, căzând la pământ, s-au închinat Lui;

Şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, smirnă şi tămâie. Iar luînd înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă  la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

Evanghelia după Matei cap. 2, vers. 1-12

***

2. "RĂSUNĂ ÎNSPRE SEARĂ / AL CLOPOTELOR CÂNT, / CĂ VINE, VINE IARĂ / IISUS PE-ACEST PĂMÂNT. / EL VINE-N LEAGĂN VERDE, / DE ÎNGERAŞI  PURTAT, / SĂ SCAPE  LUMEA -NTREAGĂ / DE RĂU ŞI DE PĂCAT".

- Colind străbun -

***

3. Într-una din galeriile de pictură ale Europei, se află un tablou mai aparte. Tabloul reprezintă scena Naşterii Domnului, într-un peisaj bine cunoscut: Maria Fecioara, dreptul Iosif, păstorii, ieslea şi staulul de vite. Toate acestea se deosebesc destul de greu în umbrele nopţii, în care   s-a petrecut marea taină a creştinătăţii. Şi, totuşi de unde vine lumina? Ea nu vine de la sfeşnicul cu lumânări, nici de la luna pictată sau de la cer. Toată lumina strălucitoare  vine de la faţa Pruncului, Care se vede culcat pe o mână de paie la mijloc, ca de la un mic soare căzut pe pământ. Pictorul a reuşit să picteze cu măiestrie şi mare inspiraţie tot înţelesul evenimentului petrecut în Betleem, înţeles pe care sfânta noastră Biserică îl cântă cu atâta bucurie, de Crăciun: "NAŞTEREA TA, HRISTOASE, DUMNEZEUL NOSTRU, RĂSĂRIT-A LUMII LUMINA CUNOŞTINŢEI...".

P.S.  Rămâneți „gazde cititoare" / Cu colinda veseloasă, / Ca Naşterea lui Hristos / Să vă fie de folos!   "LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!"(n.a.)

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

PIRAMIDA

      

                        Într-o zi  de primăvară timpurie  când copacii-nvie și păsărelele încep să zboare vesele și zglobii eram la Baia Mare la plimbare prin oraș mai mult pentru a vedea ce e nou prin magazine și să cumpăr niște cărți din colecția For Your care să trateze legătura omului cu Dumnezeu asemănătoare  cărții „Conversații cu Dumnezeu”-o carte care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să încerc să citesc și alte cărți ale aceluiași autor sau  unele cărți scrise de autori cu aceleași preocupări și orientări religioase pentru a le putea compara cu ideile credinței creștin-ortodoxe.  Spre surprinderea mea, nu am găsit cărțile pe care le căutam- dar am luat altele cu subiecte care atingeau „paranormalul”-alt domeniu al preocupărilor mele din ultimul timp.

                        Începe dintr-o dată un vânt răzleț de primăvară care spulberă norii cenușii –pufoși ca de vată, lăsând să apară razele călduțe ale soarelui; apoi apare EL-STĂPÂNUL LUMINII cu o putere de nedescris- încălzind  natura-nconjurătoare.

                        Spre ora paisprezece eram atât de obosită fizic încât nu mai aveam chef nici de cumpărături diverse, nici de stat într-un parc pe o bancă,  nici la o cofetărie la o prăjitură etc. Să-atunci mi-am amintit de o veche prietenă pe care n-o văzusem de-o vreme și care stătea în apropierea locului unde mă găseam. O sun imediat; ea manifestă bucurie pentru viitoarea noastră întâlnire...deci, la drum!

                        Îată-mă sosind la  Vasilica(acea prietenă în casa căreia l-am cunoscut pe Dan Seracu atunci cînd a fost la Baia Mare și a ținut o prezentare ezoterică) care-mi deschide ușa și mă poftește să stau pe un scaun în bucătărie ca să mă servească cu o ceașcă de cafea. Trec vreo cinci minute de când m-am așezat pe scaun și dintr-o dată simt în tot corpul o odihnă binecuvântată, o pace , o liniște și ce era mai important pentru mine nu mă mai dureau picioarele. Îi spun:

                        -Ce-ai făcut, scumpă prietenă, de mă simt atât de bine dintr-odată?

                        Spuneam aceste cuvinte fiind convinsă că o atmosferă luminoasă ne însoțește atunci când petrecem timpul cu o persoană potrivită care se găsește pe aceeași lungime de undă, care vibrează la unison cu inima ta. Și mai surprinsă am fost când am auzit răspunsul ei :

                               -Ia, uită-te sub scaunul tău și-ai să găsești răspunsul! 

                               Ce să vezi și să nu crezi! Sub scaunul din bucătărie pe care mă așezasem se găsea o piramidă din carton care se pare că m-a influențat în a-mi găsi liniștea și odihna spirituală, nu mă mai durea capul, nici picioarele iar mintea mi se ascuțise în perceperea realității pe care o simțeam ca pe o minune. Era așa cum scria genialul Einstein: „Ori percepi  lumea ca pe o minune  ori nimic nu te impresionează! ”

                               Atunci am exclamat ca și Einstein odinioară:

                               -Cred în inexplicabil!

                               De atunci a început să mă preocupe „piramida”ca idee de pus în practică. Am aflat astfel  că se poate folosi energia piramidei  citind cartea:„Folosiți energia piramidei” scrisă de Ramon Plana Lopez  și apărută în anul 2001. La fel cercetările prof. dr.Marioara Godeanu dar și a radiesteziștilor români arată că piramida funcționează în planul orizontal înconjurător construcției piramidale, până la o distanță de 200-250m în raport cu proiecția focarului în plan bazal. Efectele biogeofizice diurne evidențiază o funcționare pe nivele energetice, se distinge un „regim de zi„și un „regim de noapte„care funcționează complementar și alternativ. Tot cercetătorii români au menționat influiența piramidei asupra uleiurilor uzate, ridicarea cifrei octanice a benzinei, ascuțirea sculelor așchietoare, reglarea tensiunii arteriale și refacerea echilibrului energetic.

                               În cazul meu am recunoscut  că există diferite forme de energie în jur care ne pot influența sănătatea și starea de bine: cred că după această expunere temporară la energia piramidei s-a realizat un transfer de bioenergie care a pornit din mijlocul piramidei: a fost un proces care s-a desfășurat dincolo de materie.s-a unit energia cosmică cu magnetismul terestru, deoarece corpul înafară de trup cu cele cinci simțuri e format și dintr-o parte subtilă-care ne menține practic în viață-corpul eteric.

                               Metodologia modernă exprimată prin sisteme de scanare și prelucrare matematică au dus la obținerea de imagini care pot relata  multe dintre cunoașterile venite din timpuri de demult, cunoștințe care atestă acea legătură de neînlocuit a existenței legităților naturale –cele care mențin echilibrul viului și neviului.

                               Etienne Guile-1987-spune referitor la piramidă și energiile ei.„Totul este vibrație...Totul este mișcare...Vidul fluctuează într-o manieră aleatorie între a fi și a nu fi...Cuantele create prin fluctuația vidului sunt în general virtuale, ele nu se materializează în particule reale observabile. Acestea din urmă au nevoie de o masă reală, de o energie adevărată, pentru a se materializa”.

                               Cum se materializează vibrațiile în fața materiei? Avem noi receptorii specifici pentru acest tip de vibrații? Cum evoluează ele în mediul înconjurător? Acestea sunt numai o parte din întrebările care ilustrează diferitele aspecte ale problemei legate  de energiile piramidei-energii care animă universul vizibil și invizibil al existenței umane în univers.

                               Eminescu  în lucrarea sa „Fragmentarium”se întreabă ce este piramida...și tot el răspunde:„La un pătrat care se repetă  în infinit cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă...E un finit în raport cu infinitul...un cerc care se repetă la infinit...culminează într-un vârf. Obeliscul, acul Cleopatrei. Cum că Sfinxul e o întrebare și piramida un răspuns și că amândouă la un loc sunt o ecuație, la aceasta nu a gândit nimeni:”

                               Totuși eram condusă de faptul că „fericirea  și bunăstarea nu depind  de nici o ființă, de nici un obiect exterior, ci- ele depind  numai de noi, iar fericirea și starea de bine personală e singurul lucru care se dublează, dacă îl împarți cu cineva.”

                După o anumită perioadă de timp , fiind în călătorie m-am dus rapid spre ultima destinație care era trenul spre „acasă”rămănând convinsă că acolo,  la acea prietenă  s-a întâmplat ceva  extraordinar, ceva de neexplicat, dar adevărat, ceva ce ține de suflet.

                               Să fie sufletul vechilor egipteni , „ai locuitorilor vechilor piramide” care voind să ne transmită ceva din știința lor ne-au arătat drumul spre nemurire?(care trece alături de fericire?)

                               Poate nu vom reuși niciodată să dăm un răspuns concludent la această întrebare.

                               Un lucru rămâne de lămurit; deși nu l-au deslușit  încă savanții; de ce la baza și-n imediata apropiere a piramidei lui Keops nu se produce degradarea corpurilor, putrefacția lor, de ce au murit la ceva timp primii descoperitori ai mormântului lui Tutankamon, multe și multe alte întrebări  la care știința nu are încă un răspuns.

                               Privind lucrurile dintr-o altă perspectivă e un lucru minunat ceea ce se petrece în  Munții Bucegi cu efectul piramidal care are ca și consecință vindecări miraculoase. Astfel există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele își coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul din Bucegi Din razele de soare se formează și apare o piramidă spectaculoasă și cu adevărat magică. Această zi e ziua de 28 noiembrie în fiecare an. Pe Platoul BUCEGILOR  se-ntâlnesc oameni de la noi din țară dar și din alte țări pentru a studia fenomenul , a beneficia de el  sau simplu pentru a aduce mulțumiri acestei energii pure care a avut o influență binefăcătoare asupra organismului uman.

                               Fenomenul se produce la apusul soarelui, razele soarelui înconjoară Sfinxul din Bucegi-iar coborând spre baza lui, formează o piramidă magică. Fenomenul este cunoscut doar de câteva zeci sau poate sute de persoane. Aceste persoane se-ntâlnesc în fiecare an, în aceeași zi și la aceeași oră. Deja ei se recunosc de la distanță atunci când vin din toate direcțiile urcând pe munte.

                               Doctorul din Hamburg vine în fiecare an aici pentru a căpăta energia de care are nevoie pentru a conduce propriul cabinet în care tratează zeci de bolnavi în fiecare zi. Reușita celor peste zece operații pe care nici un doctor nu le-ar putea face într-o zi rămâne un secret. Să fie oare energia pură dată de efectul de piramidă?

                               O doamnă cu o pălărie violet venită de pe meleagurile țării-din Sibiu, a fost adusă pentru prima dată într-un scaun cu rotile de nepotul ei  care este cercetotor  la I nstitutul de Mineralogie Patologică„Axente Sever”.  În prezent poate veni singură, pe propriile picioare,  mai mult pentru a mulțumi Piramidei pentru magica ei vindecare, dar și Soarelui pentru căderea lui miraculoasă și binefăcătoare în trepte piramidale și nu în ultimul rând aduce mulțumiri Sfinxului , fără de care nimic din aceste miracole nu s-ar fi putut întâmpla.

                               Cazul gemenilor din Eastwood bolnavi de artrită psoriazică s-au vindecat ca urmare a influienței Piramidei Solare din Bucegi; tânărul care a venit din Detroit până în Bucegi, suferind de fibromialgie, a fost și el vindecat de piramidă, aceasta acționând asupra lui ca un inhibitor și antidepresiv.  Se știe faptul că medicii nu au nici un tratament pentru această afecțiune, recomandând doar meditație și rugăciune. Mulți alți oameni vin în acest loc cu adevărat magic din toate colțurile lumii: unii complet vindecați, alții doar pentru a mulțumi ,în timp ce altora boala li se ameliorează fără leac medical și revin an de an  pentru acțiunea fără explicație a Piramidei Magice.

                               Cu toate aceste certitudini  ale vindecărilor spontane-explicarea științifică a efectului de piramidă rămâne un mister! Ca multe alte mistere, de altfel!

                                               OLIMPIA MUREȘAN membru L.S.R.-filiala Maramureș

                                                                                                                             Ulmeni-2017

DESPRE ȘCOALĂ ȘI EDUCAȚIE

1. Dascălul este lumină care se consumă luminându-i și fericindu-i pe alții.

***

2. Singurul mod rezonabil de a educa este acela de a fi o pildă de urmat. A. Einstein (1879-1955) fizician german, autorul„ teoriei relativității”.

***

3. Educația este dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar și o pregătire pentru un viitor în bună măsură imprevizibil. Jacques Delors (1925-2016) om politic francez.

***

4. Munca învățătorului are efect asupra eternității și nu se poate spune niciodată unde se oprește influiența sa. Maximă americană.

***

5. Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie. Plutarh ( 46-127 e.n.) scriitor antic.

***

6. Fericit este copilul care găsește în fiecare etapă a drumului pe educatorul capabil să insufle treptat forța și elanul necesare împlinirii destinului său ca om. Maurice Debesse ( 1903-1998) psiholog și pedagog francez.

***

7. Dacă te gândești la anul următor-însămânțează pământul, dacă te gândești la următorii zece ani-plantează un copac, dacă te gândești la următorii o sută de ani-educă oamenii. (Proverb chinezesc).

***

8. Școala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă. A.Einstein (1879-1955), fizician genial.

***

9. Școala nu este un institut de învățătură, ci un templu ai cărui preoți sunt profesorii. Regele Carol al II-lea (1893-1953)-regele României între anii 1930-1940.

***

10. Baza oricărei formări intelectuale, civice, morale, trebuie pusă în anii școlii primare. Ștefan Augustin Doinaș (1922-2002)- poet și politician român.

***

11. Educația unui popor se judecă după ținuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă-ești sigur că o vei găsi și în casă. Edmondo de Amicis (1846-1908)- scriitor italian.

***

12. Rădăcinile educației sunt amare, dar fructul este dulce. Aristotel (384-322 î. Hr.).

***

13. Cel ce deschide o școală- închide o temniță.Victor Hugo (1802-1885) scriitor francez, scrie romanul„Mizerabilii”.

***

14. Cusururile necombătute în timpul școlii-devin vicii în viața omului. Honore de Balzac (1799-1850)- scriitor francez.

***

15. Sufletul omului, precum pământul țării: pentru a da roade, trebuie cultivat. Mihai Eminescu (15 ian.1850-15 iun.1889)- poet, prozator, jurnalist.

***

16. Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat. M.Eminescu

***

17. Învățământul ar trebui astfel conceput, încât ceea ce oferă să fie perceput ca un dar neprețuit, nu ca o datorie apăsătoare. Albert Enstein (1879-1955).

***

18. Fără școală să nu aștepte nimeni nici părinți buni, nici fii buni, și prin urmare nici stat bine organizat și bine cârmuit și păstorit. I. H. Rădulescu (1802-1872) scriitor și om politic

***

19. O școală bună rumegă gândirea altora, nu o memorează. Vasile Ghica ( 1940-autor de aforisme).

***

20. Nu zidurile fac o școală, ci spiritual ce domnește într-însa. Ferdinand I(1865-1927) rege al României din 1914 până la moartea sa.

***

21. Școala cea mai bună e aceea în care înveți înainte de toate „a învăța”. N. Iorga (1871-1940) filozof al istoriei românilor.

***

22. Școala nu poate avea decât două scopuri. Primul e să dăm copilului cunoștințe generale de care, bineînțeles, va avea nevoie să se servească-aceasta este instrucția. Cealaltă e să pregătim copilul de azi pentru omul de mâine, și aceasta este educația. Gaston Berger(1896-1960)- filozof francez.

***

23. Școala cea bună e aceea în care și școlarul învață pe profesor. N. Iorga (1871-1940)- istoric român.

***

24. A căpăta obiceiul de a citi înseamnă a-ți crea un refugiu personal față de toate nenorocirile lumii. W.S.Maugham (1874-1965)- scriitor englez.

***

25. Toată viața este o școală. J.A.Comenius (1592-1670) scriitor și pedagog ceh, considerat „părintele educației moderne”.

***

26. Nu există artă mai frumoasă decât arta educației, pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul creează un chip viu, uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu. Ioan Gură De Aur (327-407d. Hr.)-Părinte al Bisericii, arhiepiscop de Constantinopol.

selecţie MUREȘAN OLIMPIA-membră în L.S.R.-Filiala MM