„Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe inima”

Lada de zestre a poporului român conţine, dincolo de ADN şi de mod de gândire, o comoară: proverbele noastre neaoşe, o esenţă a tuturor lucrurilor pătimite de popor de-a lungul istoriei sale. Se extinde la fiecare popor, e drept, dar ne referim la noi. Şi interesant, sunt la fel de credibile azi ca acum 100 sau 1000 de ani. „Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba./Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard. /Nu tot ce zboară se mănâncă.” Şi aşa mai departe.

Dar să le aplicăm la ce trăim acum? Adică, nu în general, ci ACUM? Gigi Becali intră în lista de parlamentari a AUR, după ce mai ieri zicea că-l caută Simion să-i ceară bani. „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!” Clar? Clar. PSD a votat în unanimitate să nu dea drept preşedintelui să candideze la Senat. Suntem ironici, dar „Prostia și domnia se plătește”. De nu cumva chiar „Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”.

În altă ordine de idei, ne-ar durea inima şi de palestinieni că li se dărâmă locuinţele, ba şi de israelieni că plouă cu rachete la ei de o vreme, în loc de ploaie-ploaie. Ba şi de hezbollahi că le-au explodat în mâini pagerele şi staţiile de emisie recepţie…”A împuşca doi iepuri dintr-un foc”, am zice noi. Dar cum să ţi se rupă inima de oameni mici şi răi care nu văd în faţă decât răzbunare, bombe, gâturi tăiate, Allah şi Moise, Coran şi Torah? Ireconciliabili, războinici până la prostie, până la limita propriei distrugeri, în numele…Credinţei? În secolul 21 mileniul 3. Dar zeii, zeii lor, unde-s? S-ar presupune că sunt zei paşnici, i-ar putea opri. Dacă ar putea. Dacă ar exista. „Ajută-te singur şi Domnul te va ajuta” zice înţelepciunea românească. Numai că da, tot a noastră înţelepciune zicea şi „Capul ce se pleacă sabia nu-l taie”, iar acum fugim de istorie, o rescriem cu fapte de vitejie ce nu s-au prea petrecut.

Ba ne-ar fi milă şi de ucraineni. Doar că, vedeţi Dvs, ne-am oxidat, am obosit. Îi vedem cum fug cu zecile de acasă, de la propriul război. Nema patriotism! Ba chiar ne-ar fi milă de boschetarii, pensionarii, liceenii ruşi ce ajung carne de tun. Dar îi vedem dând declaraţii belicoase, sunt îmbuibaţi cu propaganda Poporului Ales ce trebuie să stăpânească. Că de nu, dăm cu bomba. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie, cum ar zice proverbul românesc. Şi aici, la fel de ireconciliabili, iar dacă ne punem să judecăm mai din adânc, să nu uităm că de-o parte şi de alta sunt catolici-ucrainenii şi ortodocşi-ruşii. Şi de aici ne întoarcem iar la mentalitatea de acum mii de ani?

Ni se mai rupe inima de careva? Uite ştire. „Cel mai înfricoșător e că am început să-i pierdem și pe români. Hotelierii bulgari se plâng că nu mai au destui turiști nici de pe piețele sigure”. Cum am zice noi? „Dă-i nas lui Ivan, că se suie pe divan.”

Lista e interminabilă. De griji ale altora ce nu ne mai impresionează. Într-o lume şi da, la o generaţie ce a trecut prin aproape toate relele, de la încălzire globală la comunism, de la revoluţie la război în vecini, de la criză economică mondială la…altă criză economică, aproape că nu-ţi mai prea pasă, sensibilităţile scad direct proporţional cu chiorăitul din burtă. Şi la fel de interminabilă e şi lista înţelepciunilor noastre neaoşe. „Fă bine și așteaptă răul. Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur. Ferește-te de proști, pentru că au mintea odihnită. Fă-te frate cu dracul până treci puntea. Ferește-te de câinele mut și de omul tăcut. Fiecare greșește, dar numai prostul repetă greșeala. Foamea e cel mai bun bucătar. Frate, frate, dar brânza e pe bani. Frâul de aur nu face calul mai bun. Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă. Găina bătrână face ciorba bună. Găina vecinului pare curcă”. Doar de le-am şi aplica.

 

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

REGIZORUL GEO SAIZESCU A MURIT !!!

Geo Saizescu, unul dintre cei mai importanţi regizori români de film, a murit, luni, 23 septembrie 2013, la vârsta de 80 de ani. Regizorul a murit la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse medicale.

Saizescu a regizat mai multe lungmetraje considerate antologice pentru istoria filmului românesc de comedie, printre care "Astă seară dansăm în familie", "Păcală" şi "Secretul lui Bachus". La unele dintre filmele sale, Geo Saizescu a fost şi scenarist, şi actor.

Geo Saizescu s-a născut la 14 noiembrie 1932, la Prisăceaua în judeţul Mehedinţi. A regizat filmele Doi vecini (1958), Un surâs în plină vară (1963), Dragoste la zero grade (1964), La porţile pământului (1965), Balul de sâmbătă seara (1967), Astă seară dansăm în familie (1972), Păcală (1974), Eu, tu, şi... Ovidiu (1978), Şantaj (1980), Grăbeşte-te încet (1981), Secretul lui Bachus (1984), Sosesc păsările călătoare (1984), Secretul lui Nemesis (1987), Harababura (1990), Păcală se întoarce (2006).

Actorul Mircea Diaconu a declarat că principala caracteristică a regizorului Geo Saizescu - care a decedat la vârsta de 80 de ani - a fost aceea de prieten, fiind un om "cald şi bun".

"Un om care ne-a părăsit... şi faptul că a fost şi unul dintre regizorii noştri şi nu numai, şi prietenii noştri. Cam asta este, de fapt, până la urmă, caracteristica principală a lui Saizescu. El era un prieten, era un om cald, un om bun, chiar un prieten şi, din păcate, publicul care, în general, percepe dispariţia destul de importantă a actorilor, a oamenilor de artă, în ultima vreme parcă mai mult ca niciodată, cred că au dreptate. Se duc, se duc şi parcă nu vine destul din urmă", a declarat Diaconu pentru MEDIAFAX.

Acesta a adăugat că a fost apropiat de cineast, jucând alături de Geo Saizescu în filmul "Buletin de Bucureşti" (1982), de Virgil Calotescu. "Am fost apropiaţi, ne-am văzut în toate împrejurările, un prieten chiar dacă vârsta era mai înaintată. A fost un grup de oameni care chiar am fost foarte apropiaţi, chiar dacă vârstele erau diferite şi, din păcate, puţini mai trăiesc din acel grup de oameni de generaţia lor, din păcate prea puţini mai trăiesc", a adăugat acesta.

Criticul de film Irina Margareta Nistor a declarat că Geo Saizescu - care a murit la vârsta de 80 de ani - a fost un regizor de comedie strălucit, într-o perioadă în care exista o "cenzură acerbă", afirmând că cineastul a fost o prezenţă "extrem de cinematografică în sine".

"A fost un regizor de comedie strălucit, mai cu seamă într-o perioadă în care era o cenzură acerbă şi a reuşit să facă nişte filme extrem de speciale şi de îndrăgite de publicul nostru, inclusiv în prezent, căutate de fiecare dată când mai sunt proiectate, cred că pe primul loc aflându-se 'Păcală' şi după aceea 'Astă seară dansăm în familie'", a declarat pentru MEDIAFAX Irina Margareta Nistor.

De asemenea, aceasta a subliniat că Geo Saizescu era "un personaj" fără să facă un efort foarte mare, adăugând că "aşa i-a fost dat să fie".

"I-a reuşit foarte bine 'Eu, tu şi Ovidiu', care era o comedie muzicală, un gen mult mai rar în România şi să nu uităm că se întâmpla asta în 1977. A făcut inclusiv un film poliţist, 'Şantaj', la care a lucrat cu Rodica Ojog-Braşoveanu, şi a jucat la rândul lui, nu numai în filmele sale, unde avea o apariţie aşa ca Hitchcock (Alfred, n.r), şi în filmele altor regizori importanţi, cum ar fi Ion Popescu-Gopo, unde, în '61, juca în 'S-a furat o bombă', mai târziu avea să joace în 'Lumina palidă a durerii', care este un film extrem de dramatic, iar 'În Buletin de Bucureşti' a rămas neuitat. Era o prezenţă extrem de cinematografică în sine. Era un personaj fără să facă un efort foarte tare. Aşa i-a fost dat să fie dintotdeauna", a declarat aceasta.

A colaborat cu unii dintre cei mai populari actori români, ca Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Stela Popescu şi Horaţiu Mălăele.Sursa MEDIAFAX

                                                                            Cristian LAURENŢIU