S- a întors acasă doar unul. Acum 3 zile, și ultimul dintre ei a plecat la ceruri…

La 103 ani, maiorul în retragere Damian URSULESCU a închis ultima filă a unei vieți care poartă în ea istoria, suferința și sacrificiul unei generații pe care nu avem voie să o uităm.

Pe 6 octombrie, inima unui erou de război a încetat să mai bată. Astăzi, 9 octombrie, la Cimitirul Fărășești din județul Timiș, a fost condus pe ultimul drum cu onoruri militare, așa cum se cuvine celor care au pus patria mai presus de propria viață.

Dar rămâne în urma lui o poveste... Unsprezece tineri au plecat din satul lor spre front. Unsprezece vieți, unsprezece destine, unsprezece familii care au așteptat întoarcerea lor. Dintre toți, doar Damian Ursulescu s-a mai întors. El a rămas să poarte în suflet amintirea camarazilor căzuți, frigul, suferința, păduchii, spaima și toate acele imagini pe care nici trecerea timpului nu le poate șterge. A fost mitralior în Regimentul 5 Roșiori – Instrucție Lugoj și a cunoscut, pe viu, prețul cumplit al războiului.

A supraviețuit acolo unde alții și-au pierdut viața. S-a întors acasă și a continuat să trăiască, ducând cu el povara amintirilor și demnitatea unei generații care a cunoscut sacrificiul nu din cărți, ci din propria suferință.

A ajuns la venerabila vârstă de 103 ani. A primit gradul de maior în retragere și a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941–1945”.

Însă, poate că cea mai mare distincție a sa a fost însăși viața pe care a dus-o: o mărturie vie a istoriei, o punte între generații și o lecție tăcută despre curaj, datorie și iubirea de țară.

Astăzi, când drumul său pe acest pământ s-a încheiat, militarii și reprezentanții ai Asociației Naționale a Veteranilor de Război-Filiala Timiș, Asociației Cultul Eroilor ”Regina Maria”- Filiala Timiș, ai autorităților locale, familia, prietenii și cei care l-au prețuit i-au adus un ultim omagiu.

S-a stins un om. S-a încheiat un capitol de istorie. Dar datoria noastră de a-i păstra vie memoria abia începe.

Să nu uităm niciodată că libertatea și pacea de care ne bucurăm astăzi au fost apărate de oameni care au cunoscut ororile războiului și care, uneori, și-au văzut toți camarazii căzând în jurul lor.

Maiorul în retragere Damian Ursulescu nu mai este printre noi, dar povestea lui rămâne. Iar cât timp vom vorbi despre acești oameni, cât timp le vom rosti numele și le vom cinsti sacrificiul, ei nu vor dispărea cu adevărat.

Drum lin către cer, domnule maior! Vă mulțumim pentru sacrificiu, pentru curaj și pentru tot ceea ce ați reprezentat pentru România. Dumnezeu să vă odihnească în pace și să vă așeze sufletul în lumină!

Text: Mirela Daniluc

Foto: Arhiva DCVP

A plecat la Domnul colegul nostru Ioan Micle!

Există oameni care, fără să-și dorească vreodată să fie în centrul atenției, lasă în urma lor respect, recunoștință și amintiri, câștigând locul în sufletele celor din jur prin bunătate, modestie și felul firesc de a fi. Așa a fost și a trăit colegul nostru IOAN MICLE. Ni-l vom aminti cu zâmbetul său larg, cu seninătatea ochilor albaștri și cu bunătatea care îi însoțea fiecare gest. Ani la rând, în calitatea sa de administrator, a avut grijă de locul în care ne-am desfășurat activitatea cu aceeași responsabilitate cu care îți îngrijești propria casă. Dincolo de îndatoririle sale, a construit legături de încredere și prietenie. Pentru mulți dintre noi, făcea parte din firescul fiecărei zile. Ne rămân amintirile, respectul și recunoștința pe care timpul nu le va șterge.

Dumnezeu să te ierte, să te odihnească în pace și să-ți dăruiască lumină!

Suntem alături de familia îndurerată și îi transmitem întreaga noastră compasiune.

Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

A trecut Styxul celebra avocată băimăreană Georgeta Maria BIG

 

Despre Domnia sa, judecătoarea Ana Bozai, fosta președinte al Tribunalului Județean Maramureș a spus:„A iubit atât de mult viața, dar sfârșitul ei nu l-a putut evita. Avocata Georgeta Maria Big a fost o femeie veselă, muncitoare, dornică să cunoască întreaga lume și să comenteze orice pentru buna dispoziție a celor prezenți. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul ei!”

Familia greu încercată anunță că înmormântarea va avea loc sâmbătă, 2 mai 2026, ora 12,oo la Cimitirul Dealul Florilor.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Fost campion în Premier League, cât și în Serie A, Alexander Manninger a decedat la doar 48 ani

 

Fostul portar al lui Arsenal Londra și Juventus Torino, Alexander Manninger, a decedat la vârsta de 48 de ani, în urma unui accident. Vestea tragică a fost anunțată de un alt fost club al fotbalistului, Red Bull Salzburg din Austria.

Tragicul accident a avut loc chiar în orașul natal al lui Manninger, Salzburg. Mașina fostului fotbalist a fost lovită de un tren, conform sportal.bg.

Dumnezeu să-l ierte și odihnească în pace!

C.S.

 

A decedat părintele-scriitor Ilie BUCUR. Dumnezeu să-i dea odihna binemeritată!

 

𝗣𝗮̆𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 Ilie Bucur 𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝗹𝗮 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝘃𝗲𝘀̦𝗻𝗶𝗰𝗲

A fost un model de credință, blândețe și dăruire. Prin cuvântul și fapta sa, a luminat suflete, a mângâiat inimi și a unit întreaga parohie într-o mare familie creștină.

Dumnezeu să-l înveșnicească în lumina Învierii Sale!

Sincere condoleanțe familiei și celor dragi!…

Dinuca BURIAN

S-a stins din viață un mare campion de box, Calistrat Cuțov!

 

S-a stins un mare campion al boxului românesc.

Medaliatul olimpic de box Calistrat Cuțov s-a stins din viață.

Calistrat Cuțov a fost unul dintre boxerii de legendă ai României.

Palmaresul său cuprinde un bronz la Jocurile Olimpice din 1968, și 3 medalii la Campionatele Europene: aur în 1969, argint în 1971, și bronz în 1977.

Transmitem familiei sincere condoleanțe. Dumnezeu să-l ierte!

Federația Română de Box

„Veșnică pomenire!”

A plecat dintre noi poetul Ioan Meteș-Morar  Chelințanu, născut în 5 aprilie 1954, Chelința, comuna Ulmeni, actual Oraș-Ulmeni. A debutat în anul 2011 cu „Monografia satului Chelința”, sat pe care l-a purtat mereu în suflet, oriunde l-a dus viața. De altfel, în anul 2014 a reeditat, revizuind și îmbogățind această monografie. 

Volume apărute: „Monografia satului Chelința”, Baia Mare, Editura Minulescu, 2011, „Suflet de-o clipă”, Tecuci, Editura Transilvania, 2012.

„Valuri de plumb”, Tecuci, Editura Transilvania, 2013.

„Monografia satului Chelința”, Cluj-Napoca, Risoprint, 2014. (Ediție revizuită și adăugită.), „Stâlpii care sprijină cerul”, Cluj-Napoca, Napoca Nova, 2016.

 Ioan Meteș-Morar Chelințanu  a frecventat: Cenaclul Scriitorilor din Maramureş, Liga Scriitorilor Români, Filiala Maramureș, Clubul „Spinul”, clubul epigramiștilor maramureșeni, Cenaclul literar „Petre Dulfu” din comuna Satulung. Cât i-a permis sănătatea a fost mereu prezent la întâlnirile Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. De altfel, este prezent  cu poezii  în multe numere din Antologia „Cuvânt în lume”, antologie a Festivalului Internațional de poezie „Cuvânt în lume”, organizat de Colegiul „Mihai Eminescu” cu participarea cenaclului nostru. A fost  alături de noi , când i-a permis timpul, la lansările acestei antologii. Este prezent și în antologia cenaclului „Pași împreună” și în antologiile  bilingve, româno-albaneze. 

A fost un coleg bun, soț și părinte responsabil, preocupat de bunăstarea familiei. Abia a trecut un an de când a plecat dintre noi binecunoscutul poet și prozator Vasile Morar, născut  și trăitor în Chelința, iată că pleacă și colegul Ioan Meteș-Morar Chelințanu. Prin dispariția celor doi poeți -- de factură și anvergură diferită, dar iubitori în aceeași măsură a satului de dincolo de Someș --  satul lor și al rapsodului popular Emil Gavriș rămâne mai sărac. Implicit pierderea se răsfrânge și asupra orașului  Ulmeni și asupra vieții culturale băimărene. 

Dragă Ioan, drum lin printre stele!  „Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace!” pe toți cei plecați dintre noi în Cenaclul Ceresc. Sincere condoleanțe familiei!

Florica Bud și Colectivul  Cenaclului Scriitorilor din Maramureș.

Baia Mare, 18.02.2025

Dragă Ilie, deja îți simțim lipsa...

 

În pauza de la ora 9 fără zece am primit un telefon ca să intru pe pagina de facebook a doamnei prof. Mihaela Cristina Gherheș să văd că dr. Ilie Gherheș, profesorul meu de la UVVG nu mai este! Am rămas înmărmurit și văzând cruntul adevăr cu ochii mei, le-am spus colegilor de cutremurătoarea și neașteptata veste. Toți s-au întristat. M-am gândit, nu știu de ce, la aforismul „Mulți dintre cei care trăiesc merită moartea, iar unii dintre cei care mor merită să trăiască” poate și pentru faptul că avea proiecte importante în lucru, era pregătit să ne mai ofere crâmpeie de românism cu dovezi istorice. 

Ultima oară ne-am întâlnit la Muzeul Satului când am participat cu elevii mei din clasa I la proiectul „Crăciun în Satu de pe Deal” . La plecare l-am zărit la poarta de intrare pe domnul profesor. I-am adunat pe copilași și le-am spus că mai doresc o ultimă colindă pe care să o cânte cu toată puterea și dragostea lor profesorului meu drag. Așa am și procedat, iar lui Ilie i s-au umezit ochii. S-a scuzat că nu are nimic pregătit să le dea „cuconilor”. Aceasta a fost ultima noastră întâlnire. De unde era să știu?!Nu mă gândeam că nu ne vom mai revedea.  La fiecare întâlnire, fie la evenimente culturale, la muzeu, pe holurile Consiliului județean, la Biblioteca județeană, îmi încărcam sufletul cu sentimentele cele mai înălțătoare. Vorbea atât de frumos despre țara noastră, despre trecutul ei, despre Maramureș încât era o adevărată plăcere să-l asculți. Erau lecții gratuite de istorie. Știa răspuns argumentat la toate întrebările sau nedumeririle mele. Nu se sfia să vorbească cu adâncă plecăciune de obârșiile sale din Petrova, de pe Vișeu, în care a fost zămislit, a crescut și căreia i-a purtat dintotdeauna onoare și profunda recunoștință. Dar destinul ne poartă pe cărările lui nebănuite, nedrepte și implacabile...

Prietene Ilie, familiile Ioan și Gelu Dragoș o să-ți simtă lipsa de azi înainte!  Suntem alături de tine, dragă Mihaela Cristina! Sincere condoleanțe!

                                                                     Gelu DRAGOȘ

A murit o legendă a handbalului! Cornel Oțelea, singurul triplu campion mondial din istoria României...

 

Cornel Oțelea este, din punct de vedere al trofeelor câștigate, cel mai mare handbalist din istoria României. Este singurul care a câștigat de trei ori Campionatul Mondial cu echipa națională, în 1961, 1964 și 1970. De asemenea, Cornel Oțelea a cucerit de două ori Cupa Campionilor Europeni cu Steaua. O dată ca antrenor, în 1968, și o dată ca antrenor, în 1977.

„Ne-a părăsit Cornel Oțelea, cel mai medaliat handbalist român din istorie!

O zi tristă pentru sportul românesc și stelist. Cornel Oțelea, singurul handbalist român care a câștigat de trei ori titlul mondial, s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani. A contribuit la succesul echipei naționale la turneele finale de la Dortmund 1961, Praga 1964 și Paris 1970.

A câștigat, de asemenea, Cupa Campionilor Europeni atât din postura de sportiv, în anul 1968, cât și din cea de antrenor, în 1977. Este considerat, de mulți, drept cel mai valoros handbalist pe care l-a avut România.

Cornel Oțelea a îmbrăcat de 92 de ori tricoul echipei naționale pentru care a marcat 147 goluri. Între 1983-1984, iar apoi între 1991-1997, Cornel Oțelea a fost comandantul Clubului Steaua București. Tot el a fost primul handbalist avansat la gradul de general.

Nea Cornel va rămâne pentru totdeauna scris în cartea de aur a sportului românesc drept un uriaș sportiv, un mare antrenor, dar și unul dintre cei mai valoroși conducători. Clubul Steaua transmite condoleanțe familiei îndoliate! Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a informat clubul Steaua.

C.S.

Doliu în Literatura română - filosoful maramureșean Aurel Ion Brumaru

 Fiindcă, spre a ne adânci în și mai multă tristețe, aflăm că s-a săvârșit din lumea aceasta filosoful AUREL ION BRUMARU (n. 2 aprilie 1943, comuna Strâmtura, județul Maramureş – d. 5 ianuarie 2025, Brașov), cel căruia îi datorează atât de mult mulți eseiști și scriitori, nu doar din Maramureșul natal, ci și din țară, mai ales din Brașov (unde lăsat discipoli), orașul în care a locuit în ultimii 50 de ani ai vieții sale.

Cu o admirație extraordinară pentru opera lui Constantin Noica (pe care l-a frecventat, la Păltiniș), a cărui Gândire a continuat-o, cu o originalitate excepțională, în opera sa, prin volumele:

DESPRE FIINȚA ROMÂNEASCĂ, Editura Scrisul românesc, București, 2001;

FIINȚA MUZICALĂ, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005),

a fost cel mai important discipol al lui Petre Țuțea, între 1965-1969, căruia i-a dedicat volumul PARIUL CU LEGENDA SAU VIAȚA LUI PETRE ȚUȚEA AȘA CUM A FOST EA, publicat la Editura Athena, București, 1995.

Aurel Ion Brumaru ne-a lăsat, de asemenea, trei cărți de Gândire fundamentale:

FIINȚĂ ȘI LOC, Editura „Dacia” Cluj-Napoca, 1990;

LECȚIA LABIRINTULUI. 11 PRELEGERI DE FILOSOFIE A CULTURII ȘI O ADDENDA (NOUĂ TEME LA PROPUNEREA STUDENȚILOR), Editura Kron Art, Brașov, 2012;

FORMA FILOSOFICĂ, Editura Kron Art, Brașov, 2017.

Ultimele sale volume au fost publicate în anul 2019:

PUSTIA ȘI CĂLĂTORUL, VERSURI REGĂSITE (1969-1974) , Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2019 și

APOLOGII & NAVIGAȚII, Editura Eikon, București, 2019.

În planul emoțiilor mele, stăruie câteva amintiri, care nu se vor șterge niciodată, legate de AUREL ION BRUMARU. Prima mea amintire dăinuie din Decembrie 1987, atunci când mi s-a decernat Marele Premiu al Concursului național de poezie de la Brașov, organizat de revista ASTRA - făcea parte din juriu, alături de criticul literar Laurențiu Ulici, scriitorul Daniel Drăgan, directorul publicației de cultură, poeta Miruna Runcan și scriitorul Vasile Gogea.

Ulterior, am mai fost publicat în celebra revistă și am reușit să mai avem câteva întâlniri. În anul 1990, primăvara, mi-a făcut un cadou, de ziua mea, publicându-mi în Astra, o pagină întreagă de poezie. Mai târziu, grație scriitorului brașovean Adrian Lesenciuc, alături de care, și împreună cu scriitorul băimărean Gavril Alexa Bâle, am refondat revista Aisberg - Baia-Mare, Cluj-Napoca, Brașov - am reușit să îl reîntâlnesc, în câteva rânduri, Aurel Ion Brumaru fiind colaboratorul și susținătorul de prestigiu moral al publicației noastre.

Așa cum l-am cunoscut eu, distinsul și marele filosof lăsa în preajma lui o modestie desăvârșită, care în mulțime îl plasa în anonimat. Dar ce Om! Dar ce Suflet! Dar ce Gânditor! Gândirea sa fusese elogiată de Adrian Marino.

Cei care l-au avut mai aproape, mă refer la cei dintre brașoveni care i-au fost (ce fericire!), discipoli, au avut bucuria de a-i simți marea charismă.

S-a dus un mare om de spirit! În vremuri tulburi, într-o zi de iarnă săracă în iarnă. Și, în urma sa, rămân să cadă lacrimile culturii române.

Dumnezeu să te odihnească, Aurel Ion Brumaru!

Horia MUNTENUȘ

LITERATURA MEHEDINTEANA, ÎN DOLIU

Cu profundă durere, devastat sufletește, anunț încetarea din viață acelei care a fost marea, excepționala scriitoare de prestigiu național, ILEANA ROMAN.

Lasă în urmă, pentru eternitate, o operă vastă, valoroasă, complexă, care îi va rezerva pentru totdeauna un loc de prestigiu în ISTORIA LITERATURII ROMÂNE.

Dumnezeu să o odihnească în pace și lumină!

Victor RUSU

A mai căzut o stea din constelația handbalului românesc!

FR Handbal anunţă, duminică, decesul la 82 de ani al lui Valentin Samungi, component al naţionalei care câştiga titlul mondial în 1970. Valentin Samungi a jucat pentru echipa naţională între anii 1961-1973, în 113 meciuri oficiale, marcând 134 de goluri.

A câştigat titlul mondial în 1970 şi medalia mondială de bronz în 1967, obţinând şi bronzul olimpic în 1972. A fost antrenor al naţionalelor de juniori şi seniori, cu echipa mare fiind medaliat cu bronz la CM din 1990.

Din 1991 a fost numit consilier în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, iar în 1995 a fost detaşat ca preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, funcţie pe care a deţinut-o până în 1996. Ulterior a fost numit vicepreşedinte al CS Dinamo Bucureşti, iar între 1999 si 2000 a fost secretar general al FRH.

„Îi vom păstra vie amintirea şi îi vom onora întotdeauna moştenirea în handbalul românesc. Transmitem sincere condoleanţe familiei şi celor apropiaţi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a transmis FR Handbal. 

Cristi SOMEȘAN

A plecat la Ceruri poetul maramureșean Ioan Es. Pop din Vărai! Dumnezeu să-l ierte!

 

Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere încetarea din viață a poetului Ioan Es. Pop. Prin dispariția lui poezia română suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească.

Foto: Ioan Es. Pop la primirea Premiului Național Lucian Blaga, 9 mai 2024.

A plecat prea devreme, lăsând în urmă amintiri, tristeți şi durere...

 

Azi trebuia să-i spunem La mulți ani, de Ziua Învățătorului! Și o spunem, dar cu noduri în gât. Mi-e greu să aștern în cuvinte condoleanțele!

Gândurile îmi scotocesc prin cufărul cu amintiri, ochii înlăcrimați printre fotografii din care îmi zâmbește un om drag, care azi e praf de stele.... A ales să sărbătorească cu îngerii. Sufletul ei amintea mereu de îngeri. Privirea ei blândă îmi spune, negreșit, că este printre ei și, cândva, dacă voi reuși să ajung la “înălțimea umană” similară cu a Domniei Sale, ne vom întâlni!

O să înghesui amintirile într-o cămăruță din memorie...și sper că voi uita că nu mai este în acest plan. Dar sentimentele te găsesc în multe momente de slăbiciune....nu poți vorbi despre suferință deschis, numai după ce trece...lumea noastră nu e cu nimic mai durabilă decât un val al oceanului.. și toate durerile și bucuriile trăite, se vor împrăștia la mal...totul se dizolvă în timp. E mai bine să nu ne întrebăm de ce avem parte de bucurii sau de tristeți. Să acceptăm și să mergem mai departe. Nu prea ne mai alegem viețile, după ce am ales Pământul. Cred că ele ne aleg.

Pentru mine, doamna Rujița Naghi, rămâne “izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe “cărări întortocheate”, în care și-a îndeplinit misiunea pe toate palierele vieții. A condus zeci de generații spre ținta succesului. După patru decenii, în care a pus umărul în a presta serviciul imens societății, de a-i asigura viitorul, avea încă puterea să se arunce în “văpaie” și a spune: Da, când era solicitată să fie în fața clasei. A avut mereu ceva de spus și de dăruit copiilor și lumii. Ca și alți dascăli înnobilează timpul, societatea și locul acesta. A fost mereu conștientă că a fost investită cu obligațiile unui ghid, în drumul prin hățișurile lui “trebuie” și ale complicațiilor ce răsar din aplicarea socială a binelui și a răului. Personalitatea doamnei învățătoare s-a concretizat în dezvoltarea sa multilaterală și armonioasă, în integritatea sa plenară în universul cunoașterii, în competența sa pedagogică teoretică și practică, în fizionomia sa morală, în comportarea sa în familie și societate, în respectarea legilor simple de civilizație, în farmecul politeții și a bunei cuviințe. A știut să pătrundă esența valorilor umane și să se integreze plenar în exigențele societății.

Am avut bucuria să muncesc alături de doamna Rujița, mulți și frumoși ani. M-au impresionat încă de la început, nouă fiind în școală în calitate de dascăl, multe virtuți umane: seninătate și coeziune interioară, noblețe și modestie, generozitate și discreție iar peste toate acestea, o imensă iubire de oameni. Lecția umană a doamnei învățătoare este cea a unui om care a îmblânzit cu grație timpul și a rămas tânără în spirit și gest. Poate că secretul rezidă în a fi mereu “întru”, cu devoțiune, integritate și disciplină. Încă mă străduiesc să-i urmez exemplu, deși nu mai sunt la catedră, să aduc, cum pot și unde pot, bucuria de “a fi” , cu plăcere nedisimulată, în această lume. Același soare, în lume, oricând, răsare pentru unii, iar pentru alții apune. Nu ne rămâne decât să adunăm în inimă, frumusețea apusului și explozia nesfârșită a răsăritului. Dar azi parcă, soarele și-a pierdut puțin din căldura razelor sale, sau poate noi, cei care am iubit-o și am respectat-o, purtăm doliul întunericului ce rămâne în urma doamnei Rujița.

A plecat prea devreme, lăsând în urmă amintiri, tristeți şi durere. Fie ca bunul Dumnezeu s-o țină în lumină! Condoleanțe familiei!

Prof. înv. primar Emilia POP

A trecut la Domnul - învățătoarea Rozalia Naghi (Rujița pentru noi toți)

 

EPITAPHIUM DISCIPULORUM VESTRUM

În această zi anastasică, clopotele ne vestesc tri-stihic mutarea în veșnicie a celei care a fost, este și va rămâne pentru multe generații "o altă mamă".

Cred că nu este deloc forțat acest apelativ, deoarece, ÎNVĂȚĂTOAREA, cea care te ajută să ții stiloul în mână și să buchisești primele silabe, este a doua ta "născătoare" în această lume. Nașterea naturală nu este cu nimic mai înaltă față de nașterea duhovnicească: acestea sunt necesare, complementare și sinecvanonice pentru conviețuire și mântuire.

Învățătoarea este o "persoană-cheie" în procesul duhovnicesc. Cu ea și prin ea, un copil deslușește tainele lumii, creației și credinței.

Azi ne cuprind multe gânduri nostalgice... Sunt gânduri din primăvara vieții, gânduri și amintiri ce ne-au marcat și care stau la baza devenirii noastre de ieri, astăzi și de mâine...

Vă mulțumim, doamnă educatoare, pentru TOT și TOATE!

Uitarea este neputincioasă în fața iubirii.

Dumnezeu să vă odihnească!

ADRIAN LES

Zi de doliu! Un mare sportiv băimărean, o mare pierdere pentru voleiul românesc!

 

Fostul campion naţional Sorin Pop II, antrenor secund la Ştiinţa Explorări Baia Mare, a încetat din viaţă la doar 56 de ani. Sorin Pop II a jucat în carieră la Explorări Baia Mare, Dinamo Bucureşti şi Elcond Zalău, dar şi la VBC Paderborn (Germania) şi Papiron Szeged (Ungaria).

Sorin Pop II a fost omul cu cel mai bogat palmares din voleiul băimărean, reușind să cucerească în calitate de jucător al echipelor Explorări, Elcond Zalău și Dinamo, 3 titluri de campion național, un loc II, 3 locuri III, 3 Cupe ale României, un titlu de campion la beach - volley, 2 locuri II la CE rezervate politiștilor.

Alături de antrenorul principal Marius Botea, Sorin Pop II a pregătit echipa Știința Explorări din anul 2004, cu o pauză de un sezon (2020-2021) când a cucerit argintul cu SCM Zalău, în calitate de principal.

Cu echipa noastră a avut în palmares un titlu de vicecampion național (2011), trei locuri 4 (2006, 2013 și 2016), două finale de Cupa României (2010, 2016), un loc 2 și două locuri 3 în Cupa Balcanică (2010 si 2008, 2012).

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Grigore CIASCAI

Drum lin printre stele, domnule Nicolae Manolescu!

 

Sincere condoleanțe, Irina, Horia!

Sincere condoleanțe familiei!

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

Odihnă și veșnică pomenire!

Să-i fie drumul lin, Florica Bud

                                                          **********

„Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere încetarea din viață a academicianului Nicolae Manolescu (1939-2024), Președintele Uniunii Scriitorilor, director al săptămînalului „România literară”, critic și istoric literar de mare reputație, una dintre cele mai mari personalități ale literaturii române din toate timpurile. Nicolae Manolescu s-a identificat cu literatura română, a fost în permanență în centrul literaturii vii, a fost îndrumător a sute de studenți și doctoranzi, ca profesor, precum și al tinerilor scriitori din mai multe generații. Ca om politic și ziarist de atitudine a militat pentru democrație și libertate.

Prin dispariția lui Nicolae Manolescu, cultura română suferă o grea, ireparabilă pierdere.”

(Horia Gărbea)

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață a scriitorului Titu Popescu

 

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață a scriitorului Titu Popescu. Titu POPESCU (1 mai 1942, Ciprian Porumbescu/Suceava – 11 martie 2024, Cluj-Napoca). Critic literar, estetician, prozator. Facultatea de Filologie a UBB Cluj Napoca (1965). Doctorat în estetică. Debut absolut în Tribuna, 1965. Stabilit în Germania (din 1987, azil politic).

Volume: Mihail Dragomirescu estetician, 1973; Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea, 1974; Specificul naţional în doctrinele estetice româneşti, 1977; Necesitatea esteticii, 1979; Cărţi cu ieşire la mare, 1980; Arta ca trăire şi interpretare, 1982; Concepte şi atitudini estetice, 1983; D. Caracostea – un critic modern, 1987; Un an cât o speranţă, München, Carnetele Observator, 1989; ediţia a II-a: Sibiu, 1992; Radu Maier, album de artă, Verlag Südostdeutsche Kulturwerk, München, 1989; Poetul Horia Stamatu, monografie, München, 1993; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 2006; Povestiri din Italia, München, Carnetele Observator, 1993; ediţia a II-a: Senzaţie la Florenţa, Sibiu, 1995; Estetica paradoxismului, 1995; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită: 2001; The aesthetics of paradoxism, 2002; Calul troian, povestiri, Verlag Radu Bărbulescu, München, 1996; Sibiu – album sentimental, Casa Verlag, Germania / Editura Triton, Sibiu, 1998; Der steinerne Mensch, Sammlung DL-Prosa, München, 1999; Editoriale, Editura Dorul (Danemarca), 2000; Nimeni nu-i profet în ţara lui, ci în exil, 2000; Martin Frei – fascinaţia culorii, album de artă, 2000; Convorbiri despre exil şi literatură, 2001; Antichitatea mirabilă, Carnetele Observator, München, 2002; Din perspectiva exilului, 2002; După zece ani, jurnal de exil, 2004; Mirela – un paradox, eseu, Pop Verlag, Ludwigsburg / Editura Marineasa, Timişoara, 2005; Calul troian – povestiri din lume, 2005; Colonia compatrioţilor, povestiri, Criterion publishing, Norcross (SUA), 2006; Sibiu – identitate spirituală (în colab.), 2007; Estetica mişcării, 2007; Astaloş – valoarea stilistică a întregului, monografie, 2007; Autori şi climate, 2009; Frumosul natural şi frumosul artistic, 2009; Psihiatrie politică, 2011; Estetica Paradisului, 2011 ; Întîmplări sentimentale, 2014; Omul ambiental, 2016; Terra mirabilis, 2018; Adrian Popescu sau poezia reminiscențelor sacre, 2019; Secvențele senectuții, 2020; Secvențele senectuții (II), 2021; Atitudini reprobabile , 2022; Despre contemplație, 2023;

 În ţară a făcut parte din redacţia mai multor ziare şi reviste (ultima – revista Transilvania), colaborează la mai multe publicaţii ale românilor din exil, redactor-şef al periodicului Curentul (München, 1989-1993); după 1990, şi-a reluat colaborarea la reviste de cultură şi literare din ţară.

Premii: Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu (1983), Premiul Asociaţiei Internaţionale a Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Români, Literart XXI, şi al revistei Origini (USA) (2002, 2005). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1974), membru al Uniunii Ziariştilor din România, al Asociaţiei Ziariştilor şi al Asociaţiei Autorilor din Germania.

Odihnească-se în pace!

Asociaţia Editorilor din România regretă dispariţia criticului şi istoricului literar Alex Ştefănescu,

 

Asociaţia Editorilor din România regretă dispariţia criticului şi istoricului literar Alex Ştefănescu, decedat duminică, 25 februarie 2024.

”Alex Ştefănescu a fost un intelectual cu o vastă cultură, un savuros spirit polemic, care şi-a făcut o misiune din promovarea literaturii române. Lucrarea sa, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), rămâne un reper pentru cercetători şi pasionaţii domeniului. Pe lângă activitatea de critic literar, Alex Ştefănescu a fost un prolific autor de eseuri, jurnale şi publicistică, a susţinut numeroase conferinţe şi a participat la diverse emisiuni de radio şi televiziune, fiind o prezenţă constantă la ediţiile Bookfest, unde a încurajat îndeosebi autorii tineri” – se arată într-un comunicat al Asociației.

Sursa foto:Facebook/ Alex Ștefănescu

Ne-a părăsit Mircea Tutovan

Mircea Tutovan, unul dintre cei mai mari jucători pe care i-a avut voleiul românesc, a încetat din viaţă la 71 de ani, a anunţat Federaţia Română de Volei.

Cel care a scris istorie pentru România, a ajuns sâmbătă seara la spitalul din Zalău. O infecţie puternică i-a afectat organismul, dar avea şi probleme cardiace. Fiul său, Marius Tutovan este cel care a anunţat decesul.

Mircea Tutovan este jucătorul care a revoluţionat voleiul din România prin puterea serviciului său. În palmaresul său figurează Cupa Campionilor Europeni, dar şi 10 titluri de campion naţional cu Dinamo. În 1977 a luat locul trei la Europene cu naţionala României, turneu disputat în Finlanda. Tot atunci s-a alcătuit prima echipă ideală a Europei, Tutovan fiind ales să facă parte din ea, alături de doi jucători ruşi, doi polonezi şi un maghiar.

După perioada petrecută la Dinamo, Tutovan a ajuns la Şimleu Silvaniei, formaţie cu care a cucerit Cupa Balcanică. Ulterior, a ajuns câteva sezoane şi la Elcond Zalău. Tutovan s-a retras la vârsta de 41 de ani.

Pentru naţionala României a jucat peste 300 de partide. A cucerit medaliile de bronz la Campionatele Europene din 1971 şi 1977. Mai mult, la Jocurile Olimpice din 1972, de la Munchen, cu Tutovan în teren, România a ocupat locul 5.

În 13 martie, anul acesta, ar fi împlinit 72 de ani...

Cristi SOMEȘAN