Se afișează postările cu eticheta Poezii pentru copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii pentru copii. Afișați toate postările

joi, 26 septembrie 2019

Poezii dedicate elevilor săi de către poetul și profesorul pentru învățământul primar Marian Hotca



Trei rățuște

Lângă baltă trei rățuște
Stau la picnic, la răcoare
Și mănâncă-ncet găluște
Trei la număr - fiecare.

Mac-mac-mac, faceți-mi loc
Chiar aici pe baltă,
Vreau cu peștii să mă joc
Uite, ce frumos ei saltă!

Iar pe cap noi pălărioare
Falnice purtăm -
Să ne apere de soare
Și mai mult să ne jucăm.

Apoi, când am obosit,
Tot la umbră stăm
Somnul dulce a sosit
Noapte bună, noi visăm!



Scufița Roșie

Azi vă dau o veste
Una inedită:
Scufița din poveste
Poartă dinamită.

Acum nu i-e frică
De lupul cel rău,
Merge singurică
Am văzut-o, zău!

De când e la școală
A-nvățat karate
Și trage cu zoală
Tot la aparate.

Cu așa Scufiță
Nu e de glumit, 
Chiar de e fetiță
Lupu-i îngrozit.

Și plânge-n ascunziș
De aproape-un an,
Gătind doar măcriș
Că-i vegetarian.

El nu mai consumă
Scufițe și bunici,
Hrana-i se rezumă
La ceapă și urzici.


Baba Cloanța

Astăzi Baba Cloanța
Mi-e jenă să vă spun:
Mănâncă acadele
Și face bule de săpun.

De-o perioadă bună
Ea e prea modernă,
Citește din reviste
Seara la lanternă.

Ea nu mai călărește
Vechiul măturoi
Și singură-și prepară
Creme din ou de pițigoi.

Riduri n-are multe
Că s-a operat:
Zici că-i domnișoară
De la noi din sat.

Și zău că-mi pare bine
S-o văd fericită
Când ea ne-ochește
La ceai pe toți ne-nvită.

Și face prăjituri
Ah, ce gospodină!
Brioșe și eclere
Cu miere de albină.

Cu-așa Babă Cloanță
Nu-i lucru de mirat:
De un an încoace
Tot satul s-a-ngrășat!


Zmeul și merele

Prâslea cel voinic
Noaptea doarme dus,
Sisteme de-alarmă
În livad-a pus.

Merele sunt coapte
Bune de mâncat,
Zmeul nu se-apropie
Că s-a-nfricoșat.

A-ncercat odată
Gardul ca să sară
Și s-a curentat,
Iar a dat-o-n bară!

De acum încolo
Furtu-i interzis,
Că la târg sunt mere
Ieftine - v-am zis.

Orice zmeu, luați seama,
I-un băiat de treabă,
Când cumpără mere
Doar de la tarabă.

Și nu le mănâncă,
Avid - cum îl știați,
Mai întâi le spală
De colb și de nitrați.

















luni, 3 iunie 2019

POEZII PENTRU COPII


STOPUL

Pe ger aspru sau pe ploaie
Sau când vântul pomi îndoaie,
Un prieten stă pe stradă,
Trecătorii să îl vadă.
El e stopul care spune
Cui ascultă, reguli bune
Și pe rând, câte-o culoare
Te-ajută la traversare.
Roșul  este-acela care
Zice: ,,Stai, pericol mare!,,
Interzisă-i traversarea
Te anunță clar, culoarea.
Galbenul te pregătește
Și atenția-ți sporește
Căci șoferul, câteodată,
Are pană la o roată,
Poate-i amorțește mâna
Sau mai știi, nu-i ține frâna.
Verdele îți spune: ,,Iată,
Treci strada cât e de lată!,,
Căci mașina stă o leacă
Pietonul ca să treacă
Și-i aruncă o privire
Stopului ca mulțumire.

COPILUL PICTOR

Prin mâna ta, din basm apar
Prințese, zâne, ursuleți,
Feciori de împărat. Răsar
Voinici cu buzdugan, isteți.
Arici, albine, brotăcei
În joc sprințar se veselesc.
Ce zarvă mare mai fac ei,
Se dau de-a dura, se trântesc…
Și uite tu, ce ochi frumoși
Au cei ce te iubesc nespus
Și scapă-o lacrimă, duioși,
Când viața lor e la apus…
Fiindcă tu, un pictor mic,
Atingi cu pensula culori
Și deodată, din nimic,
Răsar pe fila albă flori.

DE VORBĂ CU PISICUŢELE

-Spuneți voi, dragi pisicuțe,
Când vă spălați pe lăbuțe?
--Totdeauna ne spălăm
Și numai apoi mâncăm.
Avem mare grijă, toate,
Ca să fim cât mai curate.
Noi și dinții îngrijim
Să nu ne îmbolnăvim.
--Și copiii dinții-și spală,
Dimineața când se scoală,
Cu pastă și perie,
Microbii să-i sperie.
Dacă sunt curați e bine,
Cresc frumos, așa ca tine.
Pisicuțe și copii
Tare sănătoși vor fi!

CURĂȚENIE ÎN PARC

În pom o ciocănitoare
Ciocănește des și tare:
--Gândăcei drăguți și mici,
Viermișori, sunteți aici?
Tare dor îmi e de voi!...
Am putea s-o credem noi?
Doar ușița au crăpat
Că flămânda i-a-înhățat!
În boscheți și pe alei,
O mulțime de căței,
Între dânșii, Azorică,
Cu făraș și măturică,
E pus serios pe treabă
Ca să curețe degrabă
Murdăria-împrăștiată
De căței veniți în ceată.
Se înclină frunze verzi
Proaspete de prin livezi,
Salutând copiii care
Au sosit cu mic, cu mare,
Curățenie să facă
Lângă locul lor de joacă.
Parcul vor din nou să fie
Plin de flori și veselie.

Gabriela Genţiana Groza

P.S.

 Domnule Dragoş Gelu, vă doresc o zi minunată!
Trandafirii din poză sunt din fața casei noastre din Tinca, Bihor, unde locuim, eu și soțul meu, vara.(Poza cu chipul meu este din anii când eram profesoară de biologie la C.N. George Coșbuc , Cluj. Mi-am amintit cu emoție clipele de final de clasa a XII-a azi când am primit vești frumoase de la Colegiu)
Cu recunoștință pentru publicarea creațiilor mele, numai bine,
Gențiana



marți, 22 august 2017

Poezii pentru copii de Marian Hotca

Motănelul și albinuța

Motănelul Angheluș
E pufos, parcă-i din pluș,
Este foarte răsfățat
Și de toți e alintat.

Astăzi, să vă spun eu drept,
S-a crezut el cam deștept
Și-a zărit într-un borcan
O albină, bâzâind sub celofan.

Dar naivul motănel,
Vânând botu-n borcănel,
A primit o-nțepătură
Și tot zbiară că-l ustură.

„Leneșă mai ești, albină,
Zbori, pe-afară în grădină!
Că sunt flori înmiresmate
Poți strânge polen din toate.

Tu tragi chiulul din prisacă
De-ațipești pe coajă-n cracă
Și mai furi dulcețuri fine,
Las′, te fac eu de rușine!

Nu ți-e milă surioară,
Să mă bagi pe mine-n boală!
Tot boticul mi-e umflat,
De ce oare m-ai-nțepat?”

 Școala din mușuroi

O furnică hărnicuță
Încărcată cu povești,
Urcă-ncet pe potecuță
Și te-nvață să citești.

Iar în școala unde-nvață
Toți copiii de furnici,
Vine-n orice dimineață -
Azi, cărți a adus vreo cinci.

Toți elevii o ascultă
Fiindcă-i profesoara lor,
Știe carte multă, multă,
Chiar le e de ajutor!

Și când soarele răsare
Clopoțelul sună lin,
Cu-ghiozdanele-n spinare
Furnicuțele-n roi vin.

Însă, nu fac gălăgie,
Cum fac azi prea mulți copii;
Sunt ascultători, se știe,
De ți-e drag când i-ai zări.

La școala din mușuroi,
Elevii-nvață să citească
Și învață lucruri noi
Doar în limba furnicească.


 Ursulețul și mierea

Astăzi ursul Martinel,
Trist se plimbă pe cărare
Și-i flămând, e vai de el,
N-are nimic de mâncare.

El tot merge prin poiană,
Abătut și necăjit,
Apăsat de greaua-i blană -
Nicio mură n-a găsit.

Mai departe-n dumbrăvioară
Un stup mare-a mirosit,
Plin cu miere-i, surioară,
Galben, bun, zaharisit.

Ursul lacom nasu-și vâră
În culcușul plin cu miere,
De-a primit o-nțepătură
Și-acum piere și tot piere.

„Mor, mor, mor, regină dragă!
Că sunt vai de pielea mea,
Nu vă luam eu mierea-ntreagă
Multă încă rămânea!” 

 Viața unei păpădii

A-nflorit întâia oară,
Azi, un prunc de păpădie,
Și-a deschis corol-afară
Din scufia-i pământie.

Dar parcă nu este floare,
M-am mirat în al meu gând
Dă impresia că-i soare
Legănat de-un dulce vânt.

El tot crește în lumină,
Sfătuit de-un strop de rouă,
Să vestească în grădină
Că natura-i-n haină nouă.

„Mândră floare, păpădie
Ca un soare lucitor
Vântul o să-ți fie ție
Cel mai aspru prădător!

Și-ai să vezi că-n asfințit
Vei fi albă și bătrână,”
Spuse melcul îngrozit
Tot târându-se n țărână.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Iar trifoii se mirară -
C-al meu pui e de pierit.

Un vânt rău venit din sat,
A suflat, așa, deodată,
Că pe sus i-a spulberat
Umbreluțele-i de vată.

Acum singură-n grădină,
Zace păpădia mea,
Frunza fragedă-i țărână
Și sămânța sus în stea.







miercuri, 20 august 2014

Poezii pentru copii de Valeria Tămaş

Buburuza

Peste câmpul plin de flori
O pornesc încă din zori,
În rochiţa cu buline,
Cine-i frumoasă ca mine?
Sus, în cuib sub rămurele,
Plâng doi pui de păsărele,
Foame li-e şi mama lor
Vine înspre mine-n zbor.
Of, bine că am scăpat,
Un fluture a-nhăţat!


Brotăcelul

Oac-oac-oac si oac-oac-oac
Plânge-ntruna un brotac,
S-a pierdut de mama lui
C-a pornit prin lac hai-hui.
Fii cuminte brotăcel,
Intră-n mâl tu uşurel
Totdeauna-i bună paza,
Uite ce-aproape-i barza!

Rândunica

Sus, sub streaşina bunicii,
Este cuibul rândunicii!
Cip-cirip se-aude-n zori,
Plâng de foame, puişori.
Rândunica-i pe tarlale
Să caute de mâncare,
Fluturi sau o gâză mică,
Pentru puii care ţipă.
Gata-i linişte în cuib,
Gâze-s vara din belşug.
O să creşteţi iute mari
Motănel, tu unde sari?!

Ploaia

S-a pornit aşa deodată
Dintr-un nor, peste câmpie.
Ea, în rochie-argintie
Cu o trenă-nvolburată.

S-a întins ca o mătasă
Peste câmp, fără de maluri
Curge peste tot, în valuri,
Nebunatică, frumoasă!

Şi-ntr-o clipă se opreşte,
Iar începe vodevilul
Păsări, de cleştar au trilul
Şi soarele străluceşte.

De-ale toamnei

Şiruri, şiruri trec cocorii,
Mic e muntele din zare,
Păsările migratoare
Punte fac pe-ntinsul mării.

Pe câmp zburdă doar tractorul,
Ce pământul răscoleşte;
Bobul mic, sub glii trudeşte
Să-şi ridice căpuşorul.

Râul noaptea-i plin de stele
Ziua, pare de mărgean
Şi grăbind către ocean
Poartă gândurile mele.

Albe flori ce-mbrăcau merii
Azi căzute-s în uitare,
Mere roşii stau în soare,
Sub pomi roată, prichideii.

Pere-mprăştie mireasma
Printre boabe aurii,
Printre gureşi-i copii
Mama-şi duce-n casă cazna.

Prin cuptoare pâinea creşte,
Se rumenesc cozonacii,
Trece-un an, urmează alţii
Până caierul sfârşeşte.

Sună-n vale clopoţelul,
Pe drumeag fac rând voinicii,
Mărişori, mărunţi, mai micii
Toţi cărându-şi ghiozdănelul.

De pe gard cioara priveşte,
Cu ochii negri şi câi
Ar vrea şi ea-n clasa-ntâi
Dar şcoala de ciori, lipseşte!

Râde-n gard o vrăbiuţă
Sporindu-i mai mult amarul,
Eu încep abecedarul,
Cu stăpâna cea micuţă!

Ce sunt copiii?

Decât clipe de iubire
cu drag împărţite
spre a fi reprimite
în zilele în care
afară nu-i soare
şi tristeţile
pun lacrimi în obraji.
Copiii sunt cei care cu privirea senină
ne aduc mereu în suflete
lumină.

Ce sunt copiii?
Decât nişte seminţe de flori
ce cu drag sunt sădite
chiar de Creator,
cu har dăruite
să umple viaţa părinţilor
de clipe fericite
sau poate comori
ce cresc zi de zi
în palatul fericirii
din ţara iubirii.

Ce sunt copiii?
Cei care pictează pereţii,
culeg toţi scaieţii,
adună toate vânătăile
şi cu toate acestea
la mămici şi tătici
împart cu generozitate
pupici.

Ce sunt copiii?
Dimineţi senine,
cupe veşnic pline
cu cel mai extraordinar nectar
date tuturor părinţilor în dar.

Căutând răspunsuri
unele poate le vom afla,
altele însă vor rămâne
necunoscute
deoarece tot ce este frumos
la uşă are o cheie la care
singur Dumnezeu
are descuietoare.

Ce sunt copiii?
Albine ce zboară
din zori până-n seară
prin curte, pe stradă
ori chiar prin odaie,
nu ţin cont dacă e
soare sau ploaie.
Ele strâng din miezul
clipelor nectarul
aducând părinţilor
bucurie cu carul.


                   selecţie G.D.L.