Printre doruri și destine scrise,
Culeg cuvintele șoptite-n zori,
Pe așternutul dalbelor narcise,
Cu mii de gânduri rătăcite,
Îmi scald ochii-n roua dimineții,
Cerşind sărutul tău, iubite,
Mă-mprietenesc cu geana ceții.
Din mii de flori, adun trecutul
Și-n rouă scald dorințe multe,
În palmă-mi oblojesc trecutul
Uitând secundele durute.
Prin noaptea stelelor albastre
Înmuguresc flori argintate,
Când vântul se piteşte-n glastre
Cu aripile aplecate.
Rămâi cu mine, speranță furată,
Nu pleca prin lume, călătoare,
Mai lasă-mi zâmbetul de altădată,
Ți-oi da arginți, sinistră ursitoare.
Cu pas târziu, întoarce-te pe cale,
Asteaptă-mă la capătu-nserării
Și-n limpede oglindă de izvoare
Să aruncăm maramele uitării.
Când mă îmbrac în versuri și-n colinde,
Iubirea noastră, pe strune alese,
Ne va-nsemna cu roşu, colț de tinde
Și busuioc sfințit pe mese.
Mă voi trezi zâmbind într-o poveste,
Cu fericirea braț la braț, mereu,
Pe creştet, flori de tei ca zestre
Și în căuş, doar chipul meu.
Autor Lucia Steffens
Germania