Semnificaţii istorice pentru data de 28 iunie

1712 - S-a născut Jean Jacques Rousseau, scriitor şi filosof. (scrieri: "Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni", "Contractul social") ( m. 2 iulie 1778)

1837 - S-a născut Petre P. Carp, unul dintre întemeietorii ''Junimii'', şeful Partidului Conservator (1907-1912), de mai multe ori ministru şi prim-ministru, critic literar şi traducător. (m. 19 iunie 1919)

1873 - A murit Andrei Şaguna, patriot român transilvănean. A fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania (n. ianuarie 1809)

1912 - S-a născut dirijorul de renume mondial Sergiu Celibidache. ( m . 14 august 1996)

1914 - Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg la Sarajevo a marcat izbucnirea primului război mondial

1919 - A fost încheiat Tratatul de pace de la Versailles, între Puterile Aliate şi Germania. Delegaţia română, prezentă la Conferinţa de Pace, formată din I.I.C. Brătianu şi Constantin Coandă, a semnat Tratatul de pace cu Germania

1920 - România şi Finlanda au stabilit relaţii diplomatice la nivel de legaţie

1940 - A doua notă ultimativă adresată de URSS prin care România a fost silită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei

1982 - Fostul preşedinte al SUA, R. Nixon, a făcut o vizită în România

1984 - Marea Adunare Naţională adoptă “Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”

1990 - Premierul Petre Roman a prezentat Declaraţia - program a Guvernului şi componenţa Cabinetului

2004 - Au început lucrările summit-ului NATO de la Istanbul, primul summit în formulă largită de 26 de membri, la care România a participat în calitate de membru al Alianţei

2006 - Muntenegru a devenit cel de-al 192-lea stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la o lună după ce a rupt parteneriatul vechi de 88 de ani cu Serbia, finalizând astfel procesul de destrămare a fostei Iugoslavii.

                                                                                                   I.I.Dragoş

Nu va mai avea România un şef de Stat ca Nicolae Ceauşescu!

A fost profund cinstit, fără nici o avere. A fost patriot. A făcut tot ce este omeneşte posibil să dezvolte şi să modernizeze ţara. A avut o putere de muncă extraordinară. A fost un excelent diplomat, făcîndu-i pe cei mai importanţi oameni politici ai Planetei să vină în pelerinaj, în România, ca la sfintele moaşte. De altfel, în imaginile alăturate îl vedeţi cu Charles De Gaulle, Richard Nixon şi Regina Angliei. A fost un om de o moralitate ireproşabilă. A avut numeroase alte calităţi. A avut şi defecte, desigur, şi a comis greşeli – dar ele sînt estompate de marile lui virtuţi. E inutil să mai precizez că eu, unul, nu l-am cunoscut pe Nicolae Ceauşescu. N-am avut onoarea să dau mîna cu el.

Ba chiar am fost sancţionat, din ordinul lui, pentru curajul de a da de pămînt cu Mafia externă şi de a apăra, prea violent, cauza naţională. În septembrie 1980, după ce am publicat, pe pagina 1 a revistei „Săptămîna”, editorialul „Idealuri” – în care ceream tipărirea discursurilor şi textelor unor mari patrioţi, ca Ion şi Ionel I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Aurel C. Popovici, Octavian Goga, Nicolae Iorga – mi s-a luat dreptul de semnătură timp de 4 luni. În aprilie 1984, pentru curajul de a-l apăra pe Mihai Eminescu în faţa furiei distructive a rabinului Mozes Rozen, mi s-a luat dreptul de semnătură 8 luni (aşadar, dublu), iar cartea mea de versuri „Saturnalii” a fost retrasă din librării şi biblioteci şi dată la topit. Dar n-am fost arestat. N-am fost omorît.

L-am înţeles atunci pe Ceauşescu şi n-am fost supărat pe el. Poate că, în locul lui, aş fi procedat la fel, din raţiuni de stat. Aşa că să nu-mi vorbească, mie, nimeni de „dizidenţă” şi „rezistenţă”. Motanul Arpagic? Haida-de! Unde erau toţi pleşii şi liicenii cînd Mozes Rozen l-a împroşcat cu noroi pe Eminescu, făcîndu-l fascist, huligan şi pornograf? Unde? Cu capul la cutie! Pe care l-au scos, ca dintr-o jucărie cu arc de resort, în decembrie 1989, cînd s-a dat liber la furat. Iată de ce eu nu m-am dezis de Ceauşescu. Iată de ce eu l-am elogiat, în anii ’80: fiindcă un instinct imbatabil îmi spunea că, după el, ţara se va prăbuşi în haos. Ca să fiu sincer, nici în visele mele cele mai rele nu bănuiam că dezastrul va fi atît de cumplit. Praful şi pulberea s-au ales de ţara asta! Lovitura de stat care a fost dată în decembrie 1989, pusă în scenă de numeroase forţe străine – ruşi, americani, evrei, unguri, sîrbi – a adus la Putere nişte agenţi ai Moscovei şi mai multe bande de profitori şi interlopi. Reformatorul României a fost „judecat” într-o mascaradă de proces, fiind împuşcat, apoi, ca un cîine. Asta e realitatea.

Dacă nici acum, după 25 de ani, nu spunem lucrurilor pe nume sîntem complici cu acei ticăloşi. Şi cu nemernicii care au răspîndit cele mai ordinare minciuni: că Ceauşescu a ucis 64.000 de oameni (?!), că a adus palestinieni să tragă în populaţie (?!), că are conturi în bănci străine (?!), că robinetele băii sale erau de aur (?!) etc. Ce ruşine! Ce mare ruşine! Toţi cei care au lătrat atunci, dar şi după aceea, sînt vinovaţi de dezastrul ţării. Dezastru care e în marş! „Aspru e poporul cînd scapă de nenorocire” – scria Eschil. Dar cum poate fi etichetat acel popor care scapă de o nenorocire băgîndu-şi, singur, gîtul în ştreang? Sau aruncîndu-se în prăpastie? Ori dîndu-şi foc? Imbecil, aşa se numeşte. A spus-o Petre Ţuţea înaintea mea: „Am făcut 13 ani de puşcărie pentru un popor de imbecili”. Şi, înaintea lui Petre Ţuţea a spus-o Octavian Goga: „Ţară minoră, ţară de secături”. O ţară în care nişte infractori de drept comun şi paraşute ajung miniştri, parlamentari, primari, consilieri prezidenţiali îşi merită soarta şi nu poate fi oprită din tentativa sa prelungită de sinucidere.

Acum, la 25 de ani de la uciderea lui Nicolae Ceauşescu, profeţia făcută de el la acea înscenare de proces se adevereşte, cu vîrf şi îndesat. Pînă şi aici a avut dreptate. Pînă şi aici a fost mare. Încă nu-i prea tîrziu ca ucigaşii lui să plătească.

Dar, să închei într-o notă ceva mai veselă. Iată o scenă de film, care dovedeşte că Ceauşescu avea mult umor. Priviţi ce am descoperit într-un document al Departamentului de Stat al SUA despre experienţa pe care a avut-o Robert Martens, adjunct al ambasadorului american la Bucureşti, în perioada 1971-1974. Acesta se referă la o vînătoare, desfăşurată, evident, după invadarea Cehoslovaciei. Ambasadorul URSS la acea oră era temutul Ivan Basov: „Cu siguranţă că Ceauşescu a fost un bun vînător. În orice caz mult mai bun decît mine, fără îndoială.

Avea, de asemenea, un pronunţat simţ al umorului. Mi-aduc aminte că, la prima din cele două vînători cu Corpul Diplomatic la care am participat, la sfîrşit a avut loc o mică ceremonie de iniţiere, într-un luminiş din pădure – presupun că era vorba de o tradiţie românească – unde şeful partidei de vînătoare, cu un băţ, se prefăcea că îi «bate» la spate pe novicii participanţi pentru prima oară la o vînătoare. Aşa că noi, «vechii vînători», stăteam deoparte, iar cei nou-veniţi trebuiau să îndeplinească ritualul. Ambasadorul sovietic trecuse şi el, mai demult, prin el, dar noul ambasador cehoslovac, un tip mai în vîrstă şi mai pirpiriu, nu – aşa că s-a dus cuminte la locul «supliciului», iar Ceauşescu, rîzînd, s-a întors către ambasadorul sovietic şi i-a dat băţul, spunîndu-i:

«Dumneavoastră sînteţi obişnuiţi să le daţi o porţie de bătaie cehilor, de ce să n-o faceţi şi acum?» Şi a adăugat: «Dar fără folosirea forţei sau a ameninţării cu forţa». A fost, într-adevăr, foarte amuzant, această ultimă frază, la vremea respectivă, părea să fie prezentă, practic, în orice discurs sau text oficial, aşa că am adăugat: «Vedeţi, am ştiut eu că dvs. sînteţi în favoarea nefolosirii forţei sau a ameninţării cu forţa». Toată lumea a rîs”.

CORNELIU VADIM TUDOR

13 august 2014

SEMNIFICAŢII ISTORICE PENTRU 2 AUGUST 2013

Evenimente

* 338 î.Chr.: Bătălia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea şi atenieni.

* 216 î.Chr.: O armată cartagineză condusă de Hannibal a învins o armată romană superioară numeric în bătălia de la Cannae, în Apulia.

* 1589: Henri de Navara devine Rege al Franţei sub numele Henric al IV-lea.

* 1776: Se semnează Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii.

* 1829: Împăratul Braziliei, Pedro I, se căsătoreşte prin procură, la München, la Palatul Leuchtenberg, cu frumoasa Amélie de Leuchtenberg.

* 1830: Carol al X-lea al Franţei abdică în favoarea nepotului său Henri, Duce de Bordeaux. Totuşi, Camera Deputaţilor controlată de liberali a refuzat să-l confirme pe ducele de Bordeaux drept Henric al V-lea, votîndu-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept Rege al Franţei.

* 1923: Calvin Coolidge devine al 30-lea preşedinte al Statelor Unite.

* 1929: Se înfiinţează Regia Autonomă a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (PCA) care ia în exploatare şi administrare căile de comunicaţie pe apă, porturile, vasele aferente, instalaţiile de orice fel ş.a.

* 1932: Fizicianul american Carl D. Anderson descoperă pozitronul, pentru care va primi Premiul Nobel.

* 1934: Preşedintele Germaniei, Paul von Hindenburg, moare la Neudeck, Adolf Hitler îşi asumă titlul de Führer şi Cancelar al Germaniei.

* 1936: Ediţia a XI-a a Jocurilor Olimpice – Berlin, Germania (2 august – 16 august); România a obţinut 1 medalie de argint.

* 1939: Albert Einstein şi Leo Szilárd trimit o scrisoare preşedintelui Franklin D. Roosevelt, îndemnîndu-l să înceapă proiectul Manhattan pentru a dezvolta o armă nucleară.

* 1940: Stalin semnează un decret abuziv (fără nici un fel de consultare a locuitorilor regiunii) de creare a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti pe o parte din pămîntul românesc ocupat cu forţa de Armata Roşie

* 1945: S-a încheiat Conferinţa de la Potsdam, în care Puterile Aliate au discutat viitorul Germaniei după al II-lea război mondial.

* 1953: Se fondează Stadionul 23 August din Bucureşti.

* 1969: Vizita lui Richard Nixon (primul preşedinte american la Bucureşti) în România.

* 1985: Inaugurarea crucişătorului „Muntenia”, construit la Şantierul naval din Mangalia.

* 1990: Irakul a invadat Kuweitul, declanşînd Războiul din Golf.

* 1994: Se promulgă Legea privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează.

* 1995: Atentat nereuşit asupra preşedintelui Georgiei, Eduard Şevarnadze.

* 1997: La Catedrala greco-catolică „Sfînta Treime” din Blaj sînt depuse osemintele marelui iluminist român Ioan Inocenţiu Micu (Klein), personalitate marcantă a Şcolii Ardelene, aduse de la Roma, după 230 de ani de la moartea sa. Au loc cu acest prilej ceremonii religioase, cu participarea înalţilor prelaţi ai Bisericii greco-catolice. Rămăşiţele pămînteşti ale episcopului greco-catolic au fost reînhumate în catedrală, în octombrie 1997.

Naşteri

* 1674: Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franţei pentru Ludovic al XV-lea (d. 1723).

* 1824: Francisca a Braziliei, fiică a împăratului Pedro I (d. 1898).

* 1834: Frédéric Auguste Bartholdi, sculptor francez, autor al Statuii Libertăţii (d. 1904).

* 1858: Emma de Waldeck şi Pyrmont, regină a Ţărilor de Jos (d. 1934).

* 1868: Regele Constantin I al Greciei (d. 1923).

* 1878: Prinţesa Ingeborg a Danemarcei, ducesă de Västergötland (d. 1958).

* 1891: Mihail Jora, compozitor, dirijor, pianist român (d. 1971).

* 1893: Alfred Alessandrescu, compozitor, dirijor, pianist şi muzicolog român (d. 1959).

* 1923: Shimon Peres, politician israelian, al 9-lea preşedinte al Israelului.

* 1932: Peter O’Toole, actor britanic.

* 1943: Stere Gulea, regizor şi scenarist român.

* 1948: Cornel Dinu, fotbalist şi antrenor român.

* 1951: Marcel Iureş, actor român de teatru şi film.

* 1955: Eugen Nicolăescu, politician român.

* 1969: Codruţ Şereş, politician român.

* 1981: Vlad Miriţă, tenor român.

Decese

* 1100: Regele William al II-lea al Angliei (n. 1056).

* 1589: Regele Henric al III-lea al Franţei (n. 1551).

* 1827: William Blake, pictor şi tipograf englez (n. 1757).

* 1921: Enrico Caruso, tenor italian (n. 1873)

* 1922: Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului (n. 1847).

* 1923: Warren G. Harding, al 29-lea preşedinte al SUA (n. 1865).

* 1934: Paul von Hindenburg, feldmareşal şi om politic german (n. 1847).

* 1945: Pietro Mascagni, compozitor şi dirijor italian (n. 1863).

* 1976: Fritz Lang, regizor german de film (n. 1890).

Sărbători

* Aducerea moaştelor Sf. Întîiul Mc. şi Arhid. Ştefan; Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare (Calendar Ortodox).

* Ziua naţională a Macedoniei.