Rod Dreher: Zig-zag prin războiul cultural

 

Etapa dinaintea transumanismului

Când am fost în România weekendul trecut (aprilie 2023, n.n.), am dat peste o transcriere a unei prelegeri susținute de Paul Kingsnorth în acea țară anul trecut. Este în română pe un site web ortodox român, dar browserul meu Chrome l-a tradus automat în engleză. În discuție, Kingsnorth i-a avertizat pe români că transgenderismul va veni și peste ei și că ar fi bine să fie pregătiți pentru asta. Ceea ce îmi place la această prezentare este că nu are nimic de „dreapta” în ea. De fapt, în memoria vie, aspectele despre care vorbește Paul aici ar fi fost în perfectă consonanță cu un mod de gândire de stânga al lui Wendell Berry, în special cu avertismentul său despre modul în care capitalismul susține ideologia de gen ca o modalitate de a crea noi piețe pentru chirurgie și diverse alte produse.

Extras:

„Acest argument l-am putea rezuma astfel: mișcarea transgender care ni se prezintă astăzi ca „o luptă pentru drepturile civile” este, de fapt, altceva. Prin divorțul dintre „gen” și sex, promovarea „identităților” multiple la persoanele tinere și vulnerabile, prin ideea că trupul dat este o problemă de rezolvat și prin afirmația că „identitatea” noastră, chiar și biologia noastră, nu țin de natura noastră, ci sunt constructe ale conștiinței noastre -, asistăm la ultima etapă a lungii rebeliuni a modernității împotriva firii create.

Această rebeliune se manifestă în prezent ca o încercare bine finanțată și bine organizată de a normaliza o umanitate sterilizată, post-biologică, în care bărbatul și femeia, mama și tatăl, familia și, în cele din urmă, natura devin noțiuni „problematice”. Care este finalul logic al acestui proces de separare a biologiei de sex, și a trupului de conștiință? Îl putem vedea suficient de clar, dacă alegem să privim aceste aspecte în față. Și unii activiști transgender proeminenți nu se sfiesc să vorbească explicit despre asta.

Să luăm exemplul lui Martine (fostul Martin) Rothblatt, femeie transgender de afaceri miliardară și tehnocrat proeminent. În cartea sa din 2011 «De la transgender la transuman: un manifest despre libertatea formei» (From Transgender to Transhuman: A Manifesto On the Freedom Of Form), destinația acestei mișcări este explicită. „Transgenderismul”, scrie Rothblatt, „este rampa către transumanism”. Rothblatt prezintă dorința de a transcende „binaritatea de gen” ca parte a procesului mai larg de transcendere a tuturor limitelor care există în mod natural. Abandonarea genului va duce la abandonarea sexului și, în cele din urmă, la abandonarea completă a trupului”.

Mai mult:

„Problema reală este că o generație de tineri hiperurbanizați, hiperactivi, din ce în ce mai alienați de natură, care cresc într-o anticultură psihologizată, cu tendințe introvertite, este condusă spre concluzia că biologia este „o problemă ce poate fi depășită”, că trupul lor este „o formă de opresiune” și că soluția la durerea lor poate merge dincolo de un nou set de pronume sau chiar de o intervenție chirurgicală invazivă, către nanotehnologie, „software de conștiință cibernetică” și, poate, în cele din urmă, către sfârșitul întruchipării lor fizice cu totul.

Unde va duce această tendință? Timpul ne va spune, dar poate că ar fi indicat să lăsăm ultimul cuvânt unui alt transumanist, Zoltan Istvan, care vede în viitor o lume în care trupul – dezordonat, limitat, îmbătrânit, sexualizat, generator al tuturor vulnerabilităților noastre – este desființat: „Vom avea un conflict între cine fuzionează cu AI și cine nu. Probabil va fi un fel de război civil. În cele din urmă, oamenii nu vor putea opri progresul, iar majoritatea se vor încărca în noi lumi în care nu vor muri și nu vor mai fi nevoiți să lucreze sau să trăiască ca ființe biologice supuse suferinței. Veți renunța la controlul asupra vieții voastre, și acesta va fi prețul pentru a exista în această lume. Va fi o lume cvasi-perfectă, plină de fericire și de progres”.

Cititorule, nu este cazul să muști momeala că aceasta n-ar fi altceva decât o poveste despre „drepturi civile”. La mijlocul anilor 2000, când activiștii pentru căsătoriile între persoane de același sex spuneau că tot ce-și doresc este numai să schimbe un pic definiția căsătoriei pentru a-i include și pe ei, și atât, oameni ca mine au avertizat că aceasta este o capcană – că nu există nicio modalitate de a face asta fără a legitima persoanele transgender.

Acest aspect poate că nu părea evident, pentru că homosexualitatea nu este la fel cu transgenderismul, în ciuda a ceea ce susțin activiștii. Motivul este că, pentru a legitima căsătoria între persoane de același sex, era nevoie să negăm relevanța trupului sexual. „Dragostea este dragoste” („Love is love”, slogan LGTB – n.) presupune credința că legitimitatea, normativitatea sau iubirea căsătoriei se bazează numai pe sentimentele subiective ale îndrăgostiților. Dacă acest aspect ar fi adevărat, atunci pe ce temei am refuza statutul marital pentru grupuri de trei persoane sau alte aranjamente poligame? Nu există temeiuri solide dacă plecăm la drum cu astfel de premise, motiv pentru care sunt sigur că voi trăi să văd poligamia legală în anumite părți ale Americii. Și dacă acest aspect este adevărat – dacă nu contează trupurile sexuale – atunci nu este greu de văzut cum aluneci în fluiditatea de gen din această poziție.

De fapt, exact asta s-a petrecut. Dar erai numit fanatic și instigator pentru că atrăgeai atenția asupra acestui aspect la vremea respectivă. De aici a apărut Legea Imposibilității Meritate: „nu se va petrece niciodată acel fapt de care vă temeți, iar când se va petrece, voi, bigoților, o meritați!”.

Kingsnorth nu intră în aspectul homosexual al tuturor acestor elemente. El se concentrează asupra fenomenului trans ca front principal al războiului tehno-capitalismului împotriva naturii și a limitelor naturale. Merită să privim aceste aspecte și în acest mod. Transgenderismul este pe cale să devină normalizat peste tot – este deja, în America Albastră (cea dominată de Partidul Democrat, a cărui culoare electorală este albastrul – n.n.) și în instituțiile dominate de Albastru, iar dacă aceasta se va petrece, nu vor exista obstacole puternice în calea transumanismului.

Și ne mai întrebăm de ce o mare parte din lume a ajuns să privească cu scepticism povestea americană…

NYT: Războiul Anti-Trans este un război cultural susținut de Partidul Republican

Pentru un exemplu perfect al modului în care servitorii mass-media ai regimului încadrează ideologic istoria, nu este nevoie să căutați mai departe de această relatare recentă din The New York Times, în care reporterii ziarului au interpretat rezistența conservatoare la inițiativele pro-trans ca fiind o încercare cinică a Dreptei de a strânge bani atacând săracii și hăituiții oameni trans. Extras:

„Drept urmare, conservatorii au căutat o nouă abordare a problemei. Organizația domnului Schilling, de exemplu, a efectuat sondaje pentru a determina dacă măsurile de limitare a drepturilor transgender au avut rezonanță în rândul alegătorilor – și, dacă au făcut-o, care este cel mai bun mod pentru candidați de a vorbi despre asta. În 2019, cercetările făcute de acest grup a constatat că alegătorii erau mult mai predispuși să susțină un candidat republican care a favorizat interzicerea participării fetelor transgender la sporturi școlare – în special atunci când este formulată prin întrebarea dacă „să permită bărbaților și băieților să concureze împotriva femeilor și fetelor” – decât ar susține un candidat care militează pentru interzicerea folosirii toaletei la alegere de către persoanele transgender.

Cu aceste studii în mână și cu sportivii transgender câștigând atenție, în special în mass-media de dreapta, conservatorii au decis să se concentreze pe două fronturi principale: legislația care abordează participarea în sporturi și legile care limitează accesul minorilor la tratamente de tranziție medicală”.

Premisa nedeclarată aici este că, dacă nu ar fi existat campanii bine finanțate ale dreptei conservatoare, toată lumea ar fi fost de acord cu bărbații biologici care invadează sporturile feminine, iar minorii – uneori împreună cu școlile care i-au pregătit în secret pentru asta – ar fi căutat sterilizarea permanentă și mutilarea chirurgicală a sânilor sau a organelor genitale masculine. Adevăratul război cultural, vedeți, nu reușește să accepte fiecare idee nouă cu care vine Stânga culturală. A apăra ceea ce avem este bigotism, este înapoiere, este o dovadă de răutate. Așa ne manipulează mass-media Regimului pe toți.

Gândește-te la Bob Gates care spune că America nu are altceva de făcut decât să-și spună povestea mai eficient. Guvernul SUA condus de Democrați (și mass-media regimului) numesc, de exemplu, Ungaria nedemocratică și autoritară, deoarece refuză să afirme viziunea Washington – New York City – Bruxelles asupra lumii. Aceștia sunt aceiași oameni care spun că cei care nu vor să promoveze transgenderismul nu sunt decât niște cinici conservatori rău intenționați. Totul este o manipulare. Absolut totul.

Împotriva teoriei rasei critice? RASIST!

Vorbind de narațiuni false din mass-media, New Orleans Times-Picayune pare să mânjească Partidul Republican din Louisiana cu acest reportaj:

„Oficialii Partidului Republican din Louisiana doresc ca parlamentarii statului să interzică studiul rasismului în colegii și universități, argumentând, într-o rezoluție aprobată sâmbătă, că acele cursuri care examinează „aspectele rușinoase” ale istoriei Statelor Unite generează prea multă divizare.

Rezoluția, adoptată prin vot vocal, fără niciun dezacord vizibil, la reuniunea trimestrială a partidului de la Baton Rouge, cere Legislativului să adopte legi care să elimine departamentele și agențiile pentru diversitate, echitate și incluziune „în cadrul fiecărei instituții de învățământ superior din stat”. Fără a prezenta dovezi, rezoluția afirmă că aceste programe au bugete umflate și au aprins tensiunile politice în campusuri”.

Dar dacă citești mai departe articolul, vezi că republicanii nu își propun deloc să interzică „studiul rasismului”; este vorba despre Teoria Critică a Rasei și programele DEI. Asta e o diferență foarte, foarte mare! Încă un exemplu de ce este imposibil să ai încredere în mass-media atunci când vine vorba de raportări despre rasă, sex sau gen.

Autor: Rod Dreher

Sursa: anonimus.ro

Notă. Raymond Oliver Dreher Jr., cunoscut sub numele de Rod Dreher, este un scriitor și editor american expatriat care trăiește în Ungaria. A fost editorialist la The American Conservative timp de 12 ani, până în martie 2023, și rămâne redactor la această publicație.

 

Rod Dreher ne propune ”Să nu trăim în minciună”!

 

O apariție editorială de excepție este cartea „Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini” de Rod Dreher, tradusă în românește la Editura Contra Mundum (2021). Cartea merită citită cu creionul în mână. Este efortul eseistic al unui american convertit în 2006 la Ortodoxie. Cartea este o frescă exhaustivă a lumii contemporane cuprinsă de un nou tip de totalitarism, ceva mai ”cool” decât geamănul ”frate mai mare„ sovietic, un fel de ”dictatură roz”. Autorul, deși scrie cu empatie despre rezistența spiritual la persecuția comunistă din țările socialiste și în fosta URSS, se simte în subsidiar, din text, că nu a trait ”live” dramele și nu le-a cunoscut în mod direct, explicit, la crunta durere personală. Cartea este extrem de utilă însă pentru cititorii americani și cei occidentali, în general, să înțeleagă persecuția religioasă în fostul lagăr comunist, dar nu intră în sens metanoic în subteranele și catacombele dramei comunismului. E și firesc, și o recunoaște în carte, pentru că autorul Rod Dreher este Senior Editor la publicația The American Conservative și blogger ortodox, deci nu a trăit în comunism, dar încearcă să-i facă pe ”vestici” să înțeleagă ceea ce li se întâmplă, prin așa-zisa ”dictatură” lingvistică, economic și socială a ”corectitudinii politice”. Articolele sale au fost publicate în numeroase publicații din SUA, printre care New York Post, National Review, Wall Street Journal și este extrem de apreciat de publicul conservator american. „Să nu trăim în minciună! – Un manual pentru disidenții creștini” este cea mai recentă carte (apărută în SUA, recent în vara anului 2020) a scriitorului american. Cartea se propune ca un manual pentru disidenții creștini și are o prefață scrisă de părintele Gheorghe Holbea. El prevede pe viitor o dictatură, mai ales împotriva libertății religioase în SUA, într-un fel asemănătoare cu cea din epoca lagărului sovietic. Autorul, în această carte, anunță semnele unui totalitarism de tip nou care pare să se instaleze încet, dar sigur, în America și în Occidentul zilelor noastre sub asaltul ideologiei de stânga. Un totalitarism (pe care Dreher îl numește „de mătase”) promovat, prin asalt ideologic, de așa-numitele elite culturale (din universități sau de la Hollywood), de corporații ori de mass-media și implementat, prin metode de cenzură și de supraveghere a persoanei, fără precedent în istorie, prin complicitatea guverne-Big Tech. El denumește această dictatură ca ”totalitarism de mătase”.

„În această carte, remarcabil de profetică, Rod Dreher face din apelul mereu actual al lui Alexandr Soljenițîn ‘Să nu trăim în minciună’ punctul de plecare pentru un avertisment care debordează de curaj. Punctul său de vedere, și anume că asistăm la nașterea unei societăți postcreștine, ‘pre-totalitare’ este imposibil de contracarat în lumina argumentației sale migăloase” scrie Ignat Soljenițîn, dirijor și pianist. Rod Dreher consideră că ”oamenii care au emigrat în America din țările comuniste spun că ceea ce se întâmplă acum în România și în general în Occident este un nou tip de totalitarism. Iar acesta ne cere să trăim în minciună. Nici în comunism nu aveai de ales: trebuia să te arăți de acord cu ideologia comunistă. Altfel, aveai de suferit.” El a ”dorit să le spun povestea aceasta cititorilor mei americani, ca să vadă cum l-au ajutat Dumnezeu și credința creștin ortodoxă pe Părintele Gheorghe Calciu. Și să le spun că și noi putem primi același ajutor dacă ne deschidem mintea și inima către aceasta”. Rod Dreher face o analiză completă a cauzelor ”noului tip de totalitarism”, dar nu oferă o explicație logică privind alianța dintre ”corporatism” și ”stânga radicală” privind introducerea ”dictaturii corectitudinii politce” în lumea occidentală. Face o radiografie corectă a ideologizării universităților americane, care au aruncat pe piața muncii activiști ”pavlovieni”, nu absolvenți ai liberalismului clasic democratic, care impun agenda de stânga de colaratură neo-marxistă și care implementează o agendă ideolologică în viața culturală, economică, social-politică. Nu mai contează adevărul intrinsec sau realitatea nudă, ci doar cine îl/o spune și cum se propune societății de cei care impun forțat agenda ”corectitudinii politice” prin propaganda, sterotipii și ideologizare. Cercurile conservatoare sunt în defensivă și nu știu cum să răspundă/reacționeze la dispariția liberalismului clasic, care este înlocuit de un marxism utopic și totalitar. Chiar și cartea lui Rod Dreher suferă de o ”deznădejde” contextuală și subliminală, de un defetism defensiv în fața noilor realități ale ”totalitarismului de mătase”. Această introvertire semantică a autorului poate provine din ignorarea rădăcinilor alianței capitalismului corporatism cu activiștii stângii radicale, care urmăresc ca omul să nu fie teandric, ci doar consumator. De ce marile corporații finanțează ong-uri marxiste sau stângiste, care spun că luptă împotriva capitalului și exploatării, în fond pe plan social-economic și politic fac jocurile interesate ale celor mai bogați? Răspunsul la această întrebare Rod Dreher nu-l dă, deși face un excurs istoric excelent privind istoria stângii marxiste și revoluției bolșevice din Rusia. Rod Dreher propune un model de trăire spirituală, după cel al primelor confrerii creștine, în noul totalitarism de ”mătase sau roz”, prin preformatarea societății controlate de ”pandemia digitală”, care a ajuns să controleze și sancționeze online lumea mai puternic decât orice regim stalinist, nazist sau maoist. Ca și în romanele ”minunatei lumi noi” ale lui Huxley, putem fi fericiți doar ca ”John sălbaticul” dacă acceptăm existența nefericirii și crucea creștină, utopia fericirii forțate a dus în istorie doar la gulag și crime ca în fostul lagăr sovietic. Refuzul controlului și utopiei egalitarismului este cheia libertății. Autorul pornește în privința rezistenței la noul tip de totalitarism, oferind exemplul unui preot martir slovac Tomislav Kolakovik, care în timpul ocupației naziste a creat mici grupuri de creștini catolici hotărâți să reziste la asaltul nazismului și ateismului comunist. Această rezistență prin întruniri, consfături, conferințe, seminarii clandestine, toate în format redus, cu participarea a puține persoane, care își împărtășesc crezurile creștine și culturale despre libertate, au reușit să reziste opresiunii statului totalitar și acum asaltului controlului digital al corporațiilor. Aceste mici celule ale rezistenței spirituale au dus la crearea marelui miting al Lumânărilor aprinse din Bratislava anului 1988, care au dus la căderea regimului comunist cehoslovac. Importantă e idea de a fi în comuniune și împreună cei care împărtășesc aceleași crezuri creștine. Autorul face o frescă a rezistenței din fostele țări socialiste, care prin aceste mici comunități de credință, libere și cu trăire hristică, din Rusia sovietică, Polonia Solidarității, Ungariei după 1956, Cehiei cu Charta 77 și România lui Gheorghe Calciu au reușit să submineze totalitarismul marxist clasic. Rod Dreher propune ca modele pentru occidentali, a acestor dizidenți creștini, care cu înțelegere și dragoste, în alianță cu liberalii, unii atei, au dat lovitura mortală comunismului de tip sovietic. Autorul propune înființarea acestor celule spirituale pentru credință și libertate în Occident pentru a se rezista unui capitalism transnațional obsesiv, care dorește să controleze societatea prin digitalizare forțată și care ne vrea rupți de credința creștină și care își folosește ”soldații„ ideologici din lagărul stângii pseudo-marxiste, ce face jocurile, în acest context complicat și comprehensiv, doar celor foarte bogați. Lovirea Bisericii de către statul, controlat/finanțat de de către multinaționale și ruperea legăturii omului de transcendent, prin anihilarea credinței, este alianța celor bogați cu activiștii noului ”comunism de mătase”, pentru ca ”cei bogați să fie și mai bogați și să-i poată controla sau manipula pe cei mulți și tot mai săraci”. Secretul victoriei în fața morții este ca omul să devină mărturisitor, ca Soljenițin, și să refuze să trăiască în minciună, cu toate riscurile ce decurg de aici, pentru că până la urmă adevărul întotdeauna învinge. Acest paralelism între gulagul sovietic și ”totalitarismul de mătase” din Occident, pare forțat, dar sunt și elemente comune trans-istorice, mai ales, în legătură cu persecuția credincioșilor și cenzurarea discursului religios. Acceptarea sacrificiului și suferinței este cheia cărții lui Rod Dreher, care vede în ”corectitudinea politică” și cenzurarea libertății religioase, un adevărat pericol pentru democrație și libertate în SUA. Rod Dreher, în cartea sa, îmi pare prea pesismist, într-o lume ce se transformă rapid, până la urmă digitalizarea poate fi și o armă în mâinile celor care iubesc libertatea, democrația și pe Hristos și care refuză ”online-ul” cultului imanentului și consumului deșănțat.

 Ionuț Țene