Motto: „Pentru cel care este creștin, idealul este să se mântuiască, să dorească mântuirea. Adică eliberarea de rău, de întuneric, de ură, de tot ceea ce este rău cu adevărat. Să se elibereze și să intre în lumină, în lumina lui Dumnezeu. Pentru aceasta trăim noi oamenii, pentru această mântuire”. (Păr. Sofian Boghiu)
În prefața cărții scrisă de preot stavrofor Radu
Botiș se pornește de la premisa că: „ Acceptând că întreg Universul este o
lumină, dar o lumină dependentă de o lumină supremă, deci o lumină creată în
relație cu o existență, care e lumina necreată și creatoare avem o șansă
primordială și apare nevoia de mântuire
a omenirii din robia răului, mântuire care a fost simțită de toate popoarele.”
Miturile și legendele multor popoare din antichitatea păgână exprimă în
diferite forme nădejdea într-un Răscumpărător. Dumnezeu n-a dorit moartea cea
veșnică a omului, căci nu de aceea L-a creat pe om. Pentru aceasta, în
nemărginita Sa bunătate și iubire de oameni Dumnezeu a găsit, prin
înțelepciunea Sa, mijlocul cel mai bun al izbăvirii de rău, hotărând astfel
întruparea Fiului pentru mântuirea lumii ( Efeseni2, 4-5).
Întruparea Fiului pe pământ a fost concepută și
hotărâtă de către Dumnezeu, din eternitate- întrucât EL fiind mai presus de
timp, știa că omul va cădea. În Sfânta Scriptură această hotărâre referitoare la mântuirea
omului se numește „Taină a voii Sale după bunăvoința Sa”, precum mai înainte a
hotărât întru Sine, Taina cea din veac ascunsă în Dumnezeu. Lucrarea
mântuitoare a lui Iisus Hristos se identifică cu creștinismul, aceasta
nefiind altceva decât o religie a iertării, împăcării, a întoarcerii fiului
risipitor în brațele părintești și a salvării omului din păcatul strămoșesc. Prin
jertfa Sa pe cruce a adus înpăcarea omului cu Dumnezeu. În actul mântuirii cea mai mare poruncă este:„ Iubește
pe Dumnezeu, iubește pe aproapele ca pe tine însuți” și mântuirea este în
același timp și restaurarea omului căzut din drepturile de fiu al lui Dumnezeu,
scoaterea din iad și așezarea lui în Împărăția lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament la început, cuvântul „mântuire”
avea sensul metaforic „libertate fără limite” înțelegându-se ca fiind
eliberarea de boală, necaz sau dușmani iar cuvintele de „Dumnezeu” și
„Mântuitor” erau identice.
În introducere se relevă faptul că:
„ Mântuirea a fost adusă de Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, prin întruparea, moartea și Învierea Sa. El este Dumnezeu adevărat și
Om adevărat și a arătat în persoana Sa, iubirea lui Dumnezeu Tatăl „făcându-se
ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.”( Filipeni 2,8 ). Biserica
ne învață, pe temeiul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții că Iisus Hristos
este Dumnezeu-Om, adică Dumnezeu adevărat și Om adevărat, întru toate asemenea
nouă afară de păcat; este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu.” Numindu-se pe Sine
Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, ...având aceeași putere ca și Tatăl din
ceruri.
Natura omenească a fost luată din Fecioara Maria și
este întru totul asemenea naturii noastre afară de păcat. Iisus Hristos este om
adevărat dar și Dumnezeu adevărat cu însușiri dumnezeiești și omenești în
același timp. Omul nu se poate mântui prin propriile sale puteri, fără ajutor
divin este absolut imposibilă mântuirea, jertfa supremă s-a făcut pentru noi
oamenii; azi prin Euharistie se perpetuează „amintirea” faptului că Hristos S-a
întrupat, S-a jertfit și a înviat în Euharistie, numai așa putem muri și învia
și noi împreună cu El-devenind părtași vieții veșnice.
Dna. profesoară de religie Sorina Botiș împărtășește
de zeci de ani cunoștințe religioase
învățăceilor săi formându-le deprinderi de comportament moral creștin iar prin
această carte împrăștie raze ale cunoașterii legilor moralei creștin-ortodoxe
explicând pe înțelesul tuturor problema mântuirii prin harul lui Dumnezeu. Prin
comunicarea cuvintelor dumnezeiești din Sfânta Scriptură profesorul de religie
completează și întărește aspectele pozitive ale educației familiale modelând
personalitatea elevului.
Mântuirea obiectivă, adusă de Iisus Hristos și
însușită subiectiv, de fiecare credincios prin credință și fapte bune se
numește mântuire subiectivă sau personală. Mântuirea personală este
lucrarea fiecărui om în parte ca membru al Bisericii lui Hristos ca să intrăm
în raiul ceresc; căci dacă Dumnezeu l-a creat pe om fără voia omului, EL nu
vrea să-l mântuiască fără voia și contribuția sa la lucrarea mântuirii care
este o lucrare de durată și al cărui început are loc odată cu primirea Sfintei Taine a Botezului, continuată
cu educația religioasă în familie, în școală și apoi prin Biserică.
Mântuirea
(ni se explică în cartea scrisă de profesoara de religie Sorina Botiș-având la
bază solide documentații) înseamnă relație, o relație cu Dumnezeu prin Fiul Său
Iisus Hristos, faptele lui Iisus sunt
brațe întinse asupra noastră prin care încearcă să ne elibereze în viața
aceasta de păcat iar în cea viitoare de stricăciune, se confirmă prin fapte
învățătura Sa, El se identifică ce ceea ce zice de aceea poate spune despre
sine: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”(
Ioan, 14,6) sau: „Eu sunt Lumina Lumii” ( Ioan 8,12), „Eu sunt ...alfa și
omega...începutul și sfârșitul, cel dintâi și cel de pe urmă” ( Apocalipsa(
12,13) Hristos fiind cel mai mare profet, Profetul profeților.
Pentru încheiere voi apela la două citate despre har
și iubire din cartea Sorinei Botiș Mihaela:
„Harul este energie dumnezeiască necreată,
distinctă de ființa divină, dar nedespărțită de aceasta, care se împărtășește
oamenilor în Biserică, de către Duhul Sfânt sau de Hristos însuși în Duhul
Sfânt prin Sfintele Taine spre mântuire...harul nu este obținut de noi ca plată
pentru faptele noastre, ci ni se dă în mod gratuit ...sunteți îndreptați în dar
cu harul Lui, prin răscumpărarea cea
întru Hristos Iisus”. ( Romani 3,24 ).
Cum lucrează iubirea?
„Dragostea îndelung rabdă, dragostea este
plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește,
dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de
mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură în
adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le
rabdă.”( Corinteni 13-4-7)
Aduc felicitări autoarei acestei cărți, carte care
n-ar trebui să lipsească din bibliotecile școlare.
Prof. OLIMPIA MUREȘAN, membru UZP, Asociația
Scriitorilor Baia Mare, Maramureș
