Sf. ŞTEFAN... primul martir creştin

 

- 27 decembrie-2022

 

Motto:

„Au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut și voi acuma”! (Fapte cap. 7 vers. 52)

 

 

290. „Iar ŞTEFAN, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

Şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului, stând de-a dreapta lui Dumnezeu!"

Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui.

Şi scoţindu-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

Şi îl băteau cu pietre pe ŞTAFAN , care se ruga şi zicea: „DOAMNE IISUSE, PRIMEŞTE DUHUL MEU!"

Şi îngenunchind a strigat cu glas mare: „DOAMNE, NU LE SOCOTI LOR PĂCATUL ACESTA! ŞI ZICÂND ACESTEA A MURIT".

 

Faptele Apostolilor cap. 7, vers. 55-60

A treia zi de Crăciun

 

+ + +

 

291. „SFÂNTUL ŞTEFAN" sau Stephanus (1-35 d.Hr.) după Noul Testament a fost diacon  iudeu (evreu) din Ierusalim. El a fost unul din cei şapte, bărbaţi plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, aleşi de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. ŞTEFAN a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care l-a urmat pretutindeni şi care a asistat direct la faptele Lui. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ştefan  a fost numit Arhidiacon. În Biserica primară rolul diaconului era mult mai important decât astăzi; Această misiune a diaconatului a intrat rapid în atenţia fariseilor, care erau nemulţumiţi de faptul că el predica  public învăţăturile lui Iisus. A fost prins şi dus în faţa sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. A fost condamnat la moarte prin lapidare (ucidere cu pietre). După pronunţarea sentinţei a fost dus înafara cetăţii unde a fost omorât cu pietre, devenind primul creştin martir. Înaintea morţii a avut o premoniţie: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 51-51). Mormântul Sf. Ştefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu  osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta Bisericii „San Lorenzo fuori le Mura" din Roma.

 

+ + +

 

292. „Este ultima sărbătoare din anul binecuvântat de Dumnezeu 2022. Peste câteva zile, intrăm în noul an 2023. Să ne rugăm Atotputernicului Dumnezeu să ne învrednicească de mai multă linişte şi pace, de bună înţelegere în casele noastre, în ţara noastră şi în lumea întreagă. Pentru că noi sântem ardeleni, şi pentru că valuri de nori tulburi se răsucesc asupra noastră, să-L rugăm pe Dumnezeu, Atotînţeleptul, să ne dea puterea trezirii la realitate, până nu este prea tîrziu, iar aceia pe care i-am trimis să ne reprezinte în Parlamentul României să se trezească din somnul letargic în care se află, fiindcă aşa cum spune un cântec folk": „Mulţi nebuni ne conduc în ţara aceasta".

„SFINTE MARTIRE ŞTEFANE, ROAGĂ-TE PENTRU NOI PĂCĂTOŞII". AMIN!

  

  „LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI”, acelora care se învrednicesc a purta numele primului martir -ȘTEFAN-, cu toate diminutivele aferente.

                         Ilie BUCUR&Olimpia MUREȘAN

 

Sfântul Ştefan este celebrat pe 27 decembrie, a treia zi de Crăciun

 

 Sfântul Ştefan, primul martir creștin, este celebrat pe 27 decembrie, a treia zi de Crăciun. Peste 500.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Ştefan Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus. Se spune că acesta îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme. Tradiția spune că în ziua Sfântului Ștefan persoanele certate trebuie să se împace.

 Sfântul Ştefan este unul dintre cei şapte diaconi aleşi din rândul evreilor elenişti, pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac. Ceilalţi diaconi erau: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae Antiohianul. După alegerea lor din rândul credincioşilor, aceştia au fost duşi înaintea apostolilor, iar ei rugându-se şi-au pus mâinile peste ei şi i-au făcut diaconi. Ştefan, fiind plin de credinţă şi de putere, era cel dintâi dintre dânşii, pentru aceasta a fost numit arhidiacon. Sfântul Ştefan, bărbat puternic în lucru şi în cuvânt, întărea pe credincioşi în credinţă, mustra pe cei necredincioşi, spunându-le din lege şi din proroci, că din zavistie şi din nedreptate au omorât pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel aştepat din veac. 

Odată, într-o adunare în Ierusalim, făcîndu-se întrebare despre Iisus Hristos, unii ziceau că este proroc, iar alţii amăgitor şi alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Atunci Sfântul Ştefan a vorbit dintr-un loc mai înalt şi a vestit tuturor pe Iisus Hristos, spunând: "Bărbaţi, fraţi, aflaţi pentru ce s-au înmulţit răutăţile între voi şi s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos, pentru că Acesta este cel Care a plecat cerurile şi S-a pogorît pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre a purtat. Pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei leproşi i-a curăţit şi dracii a izgonit" (Vieţile Sfinţilor). Aceia, neputând să mai spună ceva împotriva adevărului, s-au aprins de mânie şi, cuprinzându-i zavistia, au chemat pe nişte bărbaţi, care iubeau minciuna, să spună arhiereilor, că ar fi auzit pe Ştefan grăind cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise. A fost dus în sinedriu şi învinuit de martorii mincinoşi că rosteşte cuvinte de hulă împotriva templului şi a Legii. "Sfântul Ştefan stătea în mijlocul acelei adunări ucigaşe ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind cu lumina dumnezeiescului dar, precum odinioară Moise s-a preamărit cu strălucirea feţei lui, şi toţi cei ce şedeau în adunare, căutând la dânsul, au văzut faţa lui ca faţa îngerului" (Vieţile Sfinţilor). L-a întrebat arhiereul dacă sunt adevărate cele spuse de martori. A început atunci să vorbească Sfântul Ştefan, arătând cu evlavie şi credinţă ce s-a întâmplat de la Avraam până la Moise, că nicidecum nu este hulitor al lui Moise, nici al legii lui Dumnezeu celei date prin Moise, iar despre mărturia mincinoasă că ar fi hulit asupra locului sfânt, a spus că dimpotrivă cinsteşte locaşul făcut de mâini omeneşti întru slava lui Dumnezeu, însă mărturiseşte că Dumnezeu voieşte mult mai mult să a petreacă în locurile nemateriale şi nefăcute de mâini, adică în sufletele omeneşti cele curate. "

Apoi, umplându-se de râvnă dumnezeiască, precum şi Ilie odinioară, a adus cuvânt de mustrare, zicând către dânşii: Voi cei tari la cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea vă împotriviţi Duhului Sfânt, precum părinţii voştri aşa şi voi! Pe cine din proroci n-au izgonit părinţii voştri? Şi au omorât pe cei ce mai înainte au vestit despre venirea lui Mesia cel aşteptat (Fapte 7,47-52)" (Vieţile Sfinţilor). Cuvintele Sfântului Ştefan au provocat întreaga adunare: "căci, auzind acestea, se iuţeau în inimile lor şi scrâşneau cu dinţii asupra lui. Însă el nu băga în seamă mânia lor, că era plin de Duhul Sfânt, care îl făcea cu bărbăţie şi de Dumnezeu vorbitor" (Vieţile Sfinţilor). "

Apoi, căutând la cer a văzut slava lui Dumnezeu, pe care mai înainte dorea să o vadă şi cu credinţă neîndoită nădăjduia a o dobîndi. Pe aceasta mai înainte de vreme a început a o vedea, ca şi cum ar fi ieşit din trup şi ar primi răsplătirea. Deci a văzut şi pe Iisus Hristos, Stăpânul şi Domnul său, ca şi cum venea către sine, căci dezlegându-se degrabă de trup, avea să meargă către El, ca unde este Domnul, acolo şi sluga lui să fie. Ceea ce a văzut singur, aceea a vestit-o tuturor, strigând cu glas mare: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu".

În picioare spune Nicolae Steinhardt - monahul Nicolae Delarohia, făcând distincţie între verbul a şedea şi verbul a sta, reţinut în textul Noului Testament, acesta arată că: "Nu încape îndoială că pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Şi pentru care pricină? Din respect pentru Arhidiaconul Ştefan şi spre ai aduce osebită cinstire. La acest dintâi act de jertă, mărturisire şi curaj, Domnul înţelege să asiste din ceruri într-o atitudine cinstitoare. Domnul îl respectă şi-l admiră pe Ştefan pentru curajul de care dă dovadă, pentru că Îl mărturiseşte şi nu se leapădă şi nu se ruşinează de Mântuitorul său, pentru că şi-a înfruntat potrivnicii şi s-a străduit să le demonstreze adevărul dreptei credinţe".

Sfântul Ştefan a fost osândit la moarte şi a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat - care se află între Eleon şi între Ierusalim, lângă pârâul Cedrilor. "Multă ploaie de pietre zburând asupra lui şi cu totul roşindu-se de sângele lui, iar cu trupul slăbind şi din legăturile cele fireşti dezlegându-se, îl durea inima pentru cei ce-l ucideau şi mai cu sârguinţă se ruga pentru ei, decât pentru sine. Căci pentru sine a zis: 'Doamne, Iisuse, primeşte sufletul meu!' Iar pentru ei, plecându-şi genunchii şi cu glas mare strigând, a zis: 'Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta'".

 O veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să se aducă în casă icoana care îl înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane. Tradiția mai spune că, pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite, este bine ca, pe 27 decembrie, să se dăruiască o icoană a Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă. În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ştefan. În unele zone din Muntenia se prepară pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.

  Peste 500.000 de români îşi sărbătoresc, marţi, onomastica, de sărbătorea Sfântului Ştefan. Potrivit Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor, este vorba despre 359.675 de bărbaţi şi 148.924 de femei. Dintre bărbaţi, cel mai întâlnit prenume este Ştefan - 307.196 persoane, iar la femei Ştefania - 121.107 persoane. Printre derivatele masculine se numără: Fane - 497 persoane, Fănel - 8.166, Fănică - 4.695, Istvan - 32.443, Ştefănel - 3.502, Ştefănuş - 4, Ştefănuţ - 3.172. La femei, derivatele sunt: Fana - 30, Fănica - 8.130, Fănuţa - 1.005 şi Ştefana - 18.652.

 Editor: GDL

Urare Inspectoratul de Jandarmi Județean Maramureș

Ziua de 27 decembrie este una dintre cele mai importante sărbători creștine, ziua în care îl sărbătorim pe Sfântul Ștefan.

Astăzi, cu acest prilej de sărbătoare, transmitem urări de sănătate şi un călduros „La mulţi ani” colegilor noştri care îşi serbează ziua onomastică precum şi tuturor maramureşenilor care poartă numele Sfântului Ștefan!

IJJ MM

Sfântul Ştefan, primul care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, devenind primul martir al Bisericii!

 

Sfântul Ştefan, primul care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, devenind primul martir al Bisericii, este sărbătorit de creştini în a treia zi de Crăciun, potrivt news.ro.

Sfântul Ştefan este considerat primul care a vestit şi a mărturisit credinţa în Iisus Hristos, iar pentru aceasta a fost ucis cu pietre.

De origine iudeu, Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi aleşi de către Sfinţii Apostoli din Ierusalim. Sfântul Ştefan a ajutat la împărţirea zilnică a bunurilor, în special a hranei. El s-a bucurat de întâietate în rândul diaconilor, fiind socotit arhidiacon. Numele său este însă de origine greacă, însemnând „coroană”.

Sfântul Ştefan era un bun cunoscător al Vechiului Testament, precum şi al învăţăturilor lui Iisus Hristos. El a fost judecat de Sinedriu pentru  blasfemie la adresa lui Moise şi a lui Dumnezeu.

Sfântul Ştefan a fost scos afară din cetate şi omorât cu pietre, devenind astfel primul martir creştin. În timp ce era ucis, el a cerut iertare pentru cei care îl omorau. Potrivit tradiţiei, trupul său a fost înmormântat într-o peşteră de Gamaliel.

Potrivit tradiţiei, persoanele cu probleme de sănătate trebuie să aducă în casă, în ziua Sfântului Ştefan, o icoană a acestuia. De altfel, se consideră că icoana Sfântului Ştefan este bine să fie dăruită pentru sporul casei şi pentru sănătate, iar persoanele care sunt certate să se împace.

Nu există obiceiuri speciale pentru ziua Sfântului Ştefan, dar ţăranii – ca şi orăşenii – o ţin. Sunt mulţi cei care poartă numele Sfântului şi de aceea îl respectă ca pe un sfânt patron.

„Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor“, spune Ecclesiastul. Pe vremuri numele era ales cu mare grijă. Nou-născutul primea un nume de sfânt (care îi devenea sfânt patron) sau unul cu rolul de a speria duhurile necurate, precum Urs, Lup, Grozavu, Stoian. Onomasticile în sat se topeau întru câtva în sărbătoarea Sfântului. De pildă, în ziua de Sângiorz, între multe altele, erau sărbătoriţi şi oamenii care purtau numele de Gheorghe. Oraşul, sărac în sărbători, dar atent cu individul, dă mare importanţă onomasticilor, deşi în viaţa de zi cu zi numele de sfinţi sunt abandonate în favoarea unor diminutive. Cine mai are curajul să se numească azi Gheorghe, chiar dacă aşa „este scris“ în acte? Spui Geo, spui Gigi, spui Gelu sau George. Gheorghe eşti numai de ziua ta, ba nici atunci.

Sfântul sărbătorit în a treia zi de Crăciun a fost primul care a vestit şi mărturisit credinţa în Hristos. Pentru credinţa lui a fost ucis cu pietre. În timp ce pietrele îl loveau, Ştefan se ruga pentru cei care le aruncau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.” Sacrificiul lui a dat roade imediat. Un tânăr care păzea hainele celor ce aruncau cu pietre a fost tulburat de moartea mucenicului. După întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului, tânărul, pe nume Saul, l-a urmat şi a devenit Apostolul Pavel”, scrie Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor româneşti”.

                                                                                     Cristian LAURENȚIU

 

 

A treia zi de Crăciun este Ziua Sfântului Ştefan, primul martir creştin !

In a treia zi de Craciun, crestinii ortodocsi si greco catolici il sarbatoresc pe Arhidiaconul Ştefan. Peste 400 000 de români isi serbeaza onomastica. El era unul dintre cei 7 diaconi, alesi de Apostoli dupa inaltarea lui Iisus Hristos la cer.

Diaconii aveau sarcina de a ajuta la impartirea bunurilor pe care crestinii din prima comunitate intemeiata la Ierusalim le aveau in comun.

Ştefan, pe langa spiritul practic, necesar implinirii eficiente a lucrarii sale, avea si darul de a ajunge prin cuvant la sufletul celor care voiau sa stie mai multe despre Iisus.

Cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament spune ca Ştefan facea minuni si semne mari in popor si atragea pe multi la credinta crestina.

Succesul lui a deranjat pe conducatorii evreilor. Ei, care rasuflasera usurati dupa condamnarea si rastignirea lui Iisus, se confruntau acum cu acelasi tip de mesaj pe care-l considerau antiiudaic.

L-au arestat pe Ştefan si l-au judecat. Diaconul a fost condamnat la moarte prin lovirea cu pietre. Era pedeapsa destinata blasfemiatorilor. In timp ce primea loviturile, Stefan se ruga asa: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!".

                                                                                          C.L.

Sfântul Ştefan, primul diacon şi martir al Bisericii, serbat astăzi în a treia zi de Crăciun

Sfântul Ştefan, serbat pe 27 decembrie, in a treia zi dupa Nasterea lui Iisus Hristos, avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii sa aduca in casa icoana care-l infatiseaza, despre care se spune ca-i ajuta pe cei cu probleme de sanatate.

Intotdeauna in a treia zi de Craciun, pe 27 decembrie, Biserica ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Apostol Intaiul Mucenic si Arhimandrit Stefan, condamnat la moarte in anul 33, de autoritatile iudaice, cel care a vestit si a marturisit credinta in Hristos, deschizand drumul unui impresionant sir de martiri crestini, pedepsiti pentru credinta lor, spune preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei.

Sfantul Stefan era de neam ales si provenea din semintia lui Avraam. In limba greaca, Stefan inseamna "coroana" si se refera atat la ravna de care acesta a dat dovada in a face cunoscuta lucrarea lui Iisus Hristos cat si la faptul ca el este primul dintr-un nesfarsit sir de martiri din lumea crestina.

Misiunea Sfantului Stefan era aceea de a demonstra ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci in Vechiul Testament. Datorita ravnei si credintei sale, Dumnezeu l-a invrednicit cu puterea de a savarsi minuni si de a arata semne mari in popor. Avand harul divin al minunilor, care-i insoteau adesea propovaduirile, Sfantul Stefan a starnit mania autoritatilor iudaice, care l-au chemat la judecata in fata Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzandu-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar si de faptul ca strica Legea lui Moise.

In fata Sinedriului, Stefan si-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, aratand ca legea se implineste prin Hristos, adica prin Mesia, cel prezis de profeti, dar nu a reusit sa-i convinga pe judecatori, fiind alungat din cetate si lovit cu pietre. Prabusit sub povara bolovanilor aruncati asupra lui, Stefan a avut totusi puterea ca, inainte de a muri, sa ceara iertare pentru ucigasii lui: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta".

O veche traditie spune ca de ziua Sfantului Stefan este bine sa aducem in casa icoana care-l infatiseaza pe acest martir, sfantul ajutandu-i pe crestinii care au probleme de sanatate, dar si pe cei care se judeca de multa vreme cu alte persoane.

In aceasta zi, in biserici se pomenesc crestinii care au murit in imprejurari dramatice si se impart pachete cu alimente celor care poarta numele Sfantului Stefan. in unele zone din Muntenia se prepara Painicile lui Stefan, care au forma rotunda si sunt facute dintr-un aluat asemanator cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste painici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfantul Stefan. Dupa ce se sfintesc de catre preot, la biserica, se impart de pomana copiilor saraci.

Sfantulu Stefan a fost ucis cu pietre in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin. Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau a fost scris "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Numele este de origine greceasca - Stephanos - si inseamna "coroana", "ghirlanda", "cununa". La noi, numele de botez sunt Stefan si Stefania sau Stefana si derivate ale acestora, Fane, Fanel, Fanica, Fanita si Fana. Sursa Mediafax

                                                                                            G.D.L.