SINGURĂTATEA

M-am reîntors eu într-o seară,

  La căsuța mea din sat,

Nu se vedea lumină-n casă

  Cum era de altădat.

 

Deschid ușa întru în casă,

  - Pe cine credeți c-am văzut?

,, Singurătatea" stătea la masă:

-Tu de unde ai apărut?

 

Poate tu mă aștepți de ieri

  N-am  nevoie eu de tine

Să mă ei de nicăieri

  Du-te tu de la mine!

 

Lasă-mi sufletul în pace,

  Să trăiască-n bucurie

Că așa mie îmi place

  Singurătate să nu fie.

 

Mă măsoară c-o privire mută:

-La tine am venit și tu o știi

Apoi tace, dar se încruntă:

-Tot cu mine o să rămâi!

                                     de  Grigoraş Ciocan

Poesis - Vasile VOICULESCU

 

Singurătatea

Adorm adânc Bucegii, şi Noaptea-i netezeşte,
Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.
Sclipesc pe frunţi golaşe, ce somnul umezeşte,
Broboane mari de rouă.

Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare
Şi dârele de ceaţă, ca nişte şerpi, la poale
Se duc pe nesimţite şi curg în depărtare
Cu apele la vale.

Atunci Singurătatea se scoală-ngândurată
Şi umblă, visătoare, pe streşini de-nălţime.
Stă ceasuri neclintită, de-o stânca răzimată,
Şi câtă-n adâncime.

Dă drumul unei pietre şi-ascultă, -ncremenită,
Cum bubuie-n adâncuri pân’ nu se mai aude,
Cu faţa-n sus pe urmă se-ntinde, aiurită,
În ierburile ude.

Se uită lung la stele cum ard nălucitoare…
Ascultă-n fund molifţii vibrând ca nişte clape.
Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare,
Ca lebada pe ape.

Aşa îşi duce veghea pe culme sus, deşteaptă,
Şi de urât tot timpul ea singură îşi ţine…
Din când în când tresare şi şade… parc-aşteaptă
Dar, nimenea nu vine!

Din volumul „Pârgă”, 1921

Lumea Poeziilor - Ana BLANDIANA

Lumea Poeziilor - Ana BLANDIANA