Se afișează postările cu eticheta Ursula. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ursula. Afișați toate postările

sâmbătă, 11 februarie 2023

Ursula a suflat în cornul lui Volodimir: Începe Marea Vânătoare de „Putiniști”

 

                                  UE pregătește a 10-a rundă de sancțiuni împotriva Rusiei!

Anunțul a fost făcut joi, 9 februarie,la Bruxelles, de Ursula von der Leyen (foto), într-o conferință de presă comună cu Volodimir Zelenski.

Ocazie cu care liderul ucraienan și-a schimbat tricoul kaki cu unul negru. Semn rău.

Noile sancțiunile prevăd organizarea unei mari vânători de „putiniști”.

„Îi vom viza pe propagandiștii lui Putin deoarece minciunile lor otrăvesc spațiul public în Rusia și în afara ei”, a spus Von der Leyen.

Formula „în afara Rusiei” arată limpede că arealul de vânătoare va fi întreaga Europă. Cum în UE au fost deja interzise organele de presă rusești, rezultă că țintele vor fi ziariștii din țările membre.

Noi.

În aceeași zi în care Ursula a suflat în cornul de vânătoare spre marea încântare a lui Volodimir, un organism ucrainean, care se numește New Geopolitics Research Network, a asmuțit-o pe procuroarea europeană Codruța Kovesi asupra „putiniștilor” din presa română.

Motivul: îndrăzneala acestora de a vorbi despre prigoana la care sunt supuși credincioșii români din Ucraina.

Acum se explică rostul cărții cu „liste negre” de ziariști a lui Bocancea și Ilaș – să justifice Vânătoarea.

Acum se explică haloimăsul din carte și purcoiul de greșeli – graba de a apărea înainte de anunțul oficial al Vânătorii.

Așa se explică lista de sponsori simandicoși, institute și ambasade europene care au girat mizeria editorială – era ordin de la Bruxelles.

Înainte de a merge mai departe e musai să definim ce este un „Putinist”.

Cel mai șocant aspect în toată tărășenia este că „putiniștii” vânați de hăitașii lui Von der Leyen au prea puțin de a face cu Putin.

Cu excepția unor rare cazuri, nu sunt admiratori ai liderului de la Kremlin. De cele mai multe ori, dimpotrivă.

Doar că nu îl adoră nici pe Zelenski, așa cum pretinde linia oficială. Îl tratează drept ceea ce este: un mic dictator, corupt și malefic, care e pe punctul de a distruge lumea întreagă, așa cum și-a distrus țara.

„Putinistul” se miră că Războiul din Ucraina este singurul conflict militar de după 1945 de pe planetă în care nici măcar nu se mimează diplomația.

Cine dorește pacea și încetarea masacrului e „Putinist”.

Cine afirmă că Occidentul se auto-distruge prin sancțiuni care se întorc împotriva sa ca un bumerang, azvârlind sute de miliarde de dolari în „gaura neagră” Ucraina, în timp ce criza energetică, inflația, șomajul, dezindustrializarea, foamea, bezna și frigul fac ravagii în lumea zisă „civilizată”, este „Putinist”.

„Putinist” sadea este și cel care crede că americanii pot arunca și ei în aer conductele aliaților, nu doar rușii.

Dar definiția „Putinistului” este chiar mai complexă: din cartea lui Bocancea, din articolul New Geopolitics Research Network și din toată presa occidentală rezultă că opoziția față de globalism, de propaganda LGBT sau de isteria schimbării climatice sunt și ele simptome indubitabile de „putinism”.

La fel, opoziția față de Dictatura COVID.

Doar două citate elocvente din „analiza” NGRN:

„De pe aceste canale, narațiunile pro-Kremlin, despre Soros, persoane LGBT și protestele anticorupție au fost revărsate direct în capul telespectatorilor români”.

Și:

„Un grup de anti-globaliști de astăzi și antivacciniști de ieri a început să acuze Ucraina de persecutarea etnicilor români prin comentariile lor ‘experte’”.

În concluzie, „Putinist” este oricine se opune ideologiei neo-marxiste occidentale.

El trebuie interzis și stârpit.

Ca una care a fost dintotdeauna un cui în talpa comunismului, Biserica reprezintă unul dintre trofeele cele mai râvnite ale vânătorii care a început.

În articolul NGRN, BOR i se aduc elogii otrăvite pentru atitudinea pasivă față de românii din Ucraina.

„Până și Biserica Ortodoxă Română a trebuit să explice situația preoților români din Ucraina (nimic despre credincioși – nota mea). Într-un comentariu oficial, purtătorul de cuvânt al Bisericii Române, Vasile Binescu (sic!) a observat că preoții menționați de (mitropolitul Longhin) Jar, despre care se spune că sunt persecutați, sunt, de fapt, reprezentanți ai Patriarhiei Moscovei și nu au nicio legătură cu Ortodoxia Română”.

Este aceeași ticăloșie pe care o săvârșește și Bănescu: abordează problema strict din unghiul instituțional. Spălându-se pe mâini de faptul că acolo e vorba în primul rând de ROMÂNI. Și abia apoi de apartenența lor la o biserică sau alta.

 BOR și Bănescu aveau datoria să ia atitudine ca români și creștini cu suflet. Nu ca niște fișete vorbitoare.

Mai grav, BOR și Bănescu par să fi uitat cu totul condițiile formulate în 2019, când o eventuală recunoaștere a autocefaliei Kievului era legată de respectarea identității etnice și lingvistice a românilor din cele peste 120 de parohii din Ucraina.

Ce a intervenit între timp? Războiul. Și odată cu el și presiunile geopolitice.

De la începutul războiului din Ucraina, o ciudată streche ideologică bântuie prin cercurile intelectualilor bisericoși. Care, întâmplător sau nu, orbitează în jurul lui Vasile Bănescu.

Toți acești distinși teologi au abandonat ca la un ordin smerenia, blândețea și duhul păcii, specifice ortodoxiei, transformându-se în niște câini ai războiului.

Au mârâit la oricine vorbea despre pace, numindu-l – ce să vezi? – „Putinist”.

Sunt aceleași figuri care s-au mobilizat în pandemie în favoarea vaccinării și împotriva conspirațiilor „antivacciniste”.

Aceiași care au tăcut la închiderea bisericilor. Când nu au îndemnat direct la supunere față de abuzurile autorităților, executându-i mediatic pe cei care au avut tăria să se opună. (Vezi cazul Teodosie.)

Zilele trecute a avut loc un alt eveniment ciudat: Patriarhul Daniel a fost decorat de Forțele Armate Americane! Măi, măi! Prilejul: Bucureștiul a găzduit Conferința Militară a Capelanilor Șefi din țările NATO.

În plin război, gestul decorării Patriarhului de către US Army căpăta o simbolistică aparte. Părea mai degrabă o tentativă de recrutare mediatică.

Spre lauda lui, la fel ca în pandemie, Patriarhul nu s-a lăsat atras în capcană. Nu a participat personal. Și trimis celor prezenți un mesaj ANTI-RĂZBOI.

„Hristos nu ne-a lăsat o învățătură cu privire la război, ci dimpotrivă, atât El cât și sfinții Săi ucenici și apostoli ne dau nenumărate îndemnuri de a trăi unii cu alții în pace. Creștinismul este religia iubirii, singura stare normală a vieții trăite după voia lui Dumnezeu și a păcii, aducătoare de bucurie sfântă”. Probabil că Bănescu a simțit acru în gură.

La sfârșitul anului 2021, prevesteam că Războiul va înlocui Pandemia.

Pe 24 februarie 2022, Rusia invada Ucraina. În aceeași zi, scriam între altele:

„Războiul este un pretext și mai bun pentru a călca în picioare drepturile și libertățile oamenilor…

Starea de urgență, care părea că tocmai a trecut, va fi instituită din nou.

Oricine se va opune restricțiilor draconice și noilor înrobiri va fi considerat ‘Terorist al lui Putin’, după ce înainte a fost pe rând ‘Terorist al lui Trump’ și ‘Terorist al Covidului’.

În Noua Normalitate, bâta a devenit deja principala pârghie de guvernare. Trebuie doar reorientată politic”.

Bâta a fost reorientată.

Războiul a luat locul Pandemiei. Putin este noul COVID. Noul inamic al omenirii care trebuie combătut cu toate forțele.

La fel ca în pandemie, disciplina contează. Nimeni nu are voie să iasă din rând.

Cine manifestă comportament șovăielnic se face vinovat de Zădărnicirea Combaterii lui Putin. Este trădător și trebuie pedepsit exemplar.

La fel ca Starea de Urgență din pandemie, Starea de Război impune restricții și sacrificii. Dar ele sunt pentru binele nostru.

Josep Borrell ne-a explicat:

„Interzicând presa rusă în Uniunea Europeană, nu interzicem libertatea de exprimare. O protejăm”.

E limpede: nici interzicerea „putiniștilor” europeni nu va afecta libertatea presei. O va proteja.

La fel cum Vaccinul a adus Libertate și Cenzura va aduce Libertate.

Închiderea gurii „Putiniștilor” va avea efectul benefic al închiderii în case a Nevaccinaților: un mediu mai sănătos.

O presă liberă cu adevărat este o presă controlată și certificată de „experți”. Un Big Brother mediatic constituie garanția unei prese cu adevărat libere.

Dar „Putiniștii” nu se ascund doar în redacții, pe site-uri, bloguri sau rețelele de socializare.

Pândesc și în tramvai, la piață sau pe stadion, pentru a-și răspândi otrava la victimele inocente.

La fel ca în Pandemie, este din nou nevoie de o mobilizare masivă a forțelor de ordine. Civili care să meargă printre oameni, să tragă cu urechea, să provoace, să găbjească. Nimeni nu trebuie să se simtă în siguranță. Pentru că nimeni nu este nevinovat. În cotloanele subconștientului oricărui om stă pitulat un „Putinist”. De aceea, Cenzura trebuie să meargă mână în mână cu Reeducarea.

Războiul Cognitiv impune nu doar Controlul Informațiilor (input), ci și Controlul Comportamentelor (output).

În Pandemie s-a început ușor cu spălatul regulamentar pe mâini, pentru a se trece gradual la distanțare, mască și izolare până la Vaccinare Obligatorie și Certificat Verde.

Și în Putinemie se va proceda la fel: se va depăși faza cenzurii empirice și dezorganizate de acum.

În 2021, Klaus Schwab declara că Internetul este pândit de o „pandemie cibernetică” și „are nevoie de un vaccin”.

Un certificat digital care să permită accesul la un Internet sănătos.

Evident, un asemenea certificat va fi interzis „Putiniștilor”.

Doar oamenii de bine se vor putea adăpa de la această sursă de Adevăr și Apă Vie care va deveni Internetul controlat de Big Brother.

Iar Putiniștii vor merge la lada de gunoi a istoriei, acolo unde le este locul.

Alături de Antivacciniști, Anti-Aborționiști, Climatosceptici, Homofobi, Suprematiști Albi, Conspiraționiști și alte scursuri.

 

Autor: Adrian Pătrușcă

Sursa: activnews.ro

marți, 15 martie 2022

Cuvântul editorului


Ursula, o mamă judecată de copii

''Ursula o mamă judecată de copii''  este  cea de-a  cincea  carte din colecția Dragostea arză-o-ar focul  corectată  și  adăugită în ediție reeditată  de editura Globart Universum din Montreal, Canada.

''Ursula o mamă judecată de copii''  este un roman care  va atinge fiecare fibră  interioară a sufletului oricărui cititor făcând referire la greutățile vieții, renunțări și sacrificii pe care le face o mamă pentru copiii săi  călcându-și pe propriul prestigiu, pe convingeri și pe onoare  pentru a le asigura acestora un trai mai bun. 

Cartea ridică foarte multe întrebări retorice cu privire la morală și la dreptul copiilor de a-și judeca mama.Este posibil  oare  ca atunci  când o mamă singură, părăsită și fără niciun ajutor își calcă pe demnitate pentru  a face bani pentru puii ei, aceștia  să  o judece și să pună la îndoială buna sa credință? Oare însăși telul demn și sacrificiul enorm în sine nu scuză mijloacele folosite pentru atingerea scopului final? Avem oare dreptul să ne judecăm părinții? Când și în ce context sau în ce condiții putem sau nu sa ii judecam? 

Cartea ''Ursula o mamă judecată de copii''  intră în inima cititorului  direct de la primele pagini, captându-i atenția dar și punându-l în fața realității crude fără menajamente și fără să o judece pe Ursula personajul feminin principal  în niciun fel dar ridicând mingea la fileul cititorului  prin  acuratețea detaliilor și prin franchețea relatărilor în cele mai mici detalii, lăsându-i acestuia posibilitatea să judece să analizeze și să hotărască dacă e deacord sau nu cu parcursul evenimentelor. 

Legătura cu divinitatea este unul dintre punctele pe care scriitoarea Mara Popescu Vasilca le pune pe tapet în fiecare carte a sa, neuitând să specifice legătura sa și credința sa in Dumnezeu.Însăși  eroina principală, Ursula  se simte judecată de propria sa conștiință  și consideră că nu e demnă să se prezinte în casa Domnului. Auto-flagelarea de natură psihică, auto-analiza, dialogul interior precum și  măiestria împletirii povestirii  fac din scriitoarea Mara Popescu- Vasilca  o scriitoare de marcă care se încadrează cu succes în curentul de natura psihologică și  filozofică al secolului nostru.

Construcția personajelor este amplă  și detaliată atât din punct de vedere psihologic cât și  vizual  asigurându-i cititorului  șansa să-și imagineze și cum arată  și cum gândesc personajele construite de aceasta. De la amintiri și traume trăite în trecut și până la cele mai intense și  pasionale  scene de dragoste, scriitoarea Mara Popescu- Vasilca  nu face economie de cuvinte sau de descrieri, păstrând însă frumusețea cuvintelor  și nefolosind vulgaritatea ca și figură  de stil. Acest lucru o departajează în mod evident de oricare scriitor  sau romancier care descrie scene fierbinți de amor. Stilul său inconfundabil  trezește  broboade de trăire în inima cititorului folosind moderat cuvântul ca și instrument imaginativ și senzorial  până la atingerea perfecțiunii narative.

Folosindu-se de eleganța descrierilor sale  scriitoarea Mara Popescu- Vasilca  își confirmă încă o dată  talentul său literar prin  acea caracteristică unică și  personalizată a sa, acea oglindă  venusiană  a vieții  prin  care privește  viața  și vibrează într-o tresărire învolburată și plină de iubire, alături de personajele sale cărora le dă viață împodobindu-le cu  sentimente  dorințe, pasiuni,  trăiri înflăcărate  și sentimente adevărate, reale  și umane. Ea își lasă personajele să se destăinuie, să spună ce simt ce cred, ce doresc, dar  în același timp le croiește drumul  și mediul  necesar spre a ajunge la  fericire.

Ceea ce este  specific  scriitoarei Mara Popescu -Vasilca  în romanele sale este șansa pe care o dă personajelor sale  să se îndrepte, să își corecteze  greșelile, să se caute, să se analizeze, să se găsească și să își găsească un rost și o mulțumire sufletească. Interesant este și faptul în care  aceasta ne prezintă personajele sale  arătându-ne că în fiecare om este și o parte bună și o parte mai puțin bună.Personajele  sale sunt credibile și se aseamănă foarte mult cu viața reală iar prin multitudinea de caractere și  tipologii pe care le descrie este aproape imposibil ca cititorul  să nu se regăsească fie și sporadic măcar în unul dintre personaje la un moment dat. 

Așa cum dealtfel   ne-a obișnuit, scriitoarea canadiană de origine română Mara Popescu- Vasilca nu  se dezminte nici de această dată  și ne îmbie cu o carte a cărei poveste va  fi trăită cu pasiune de la prima filă și până la ultima de fiecare cititor. Trecerea prin diversele stări sufletești de la  tristețe, lacrimi sau  suferință până la bucurie, împlinire, dragoste și împăcare,  face din scriitoarea Mara Popescu -Vasilca  o virtuoasă a trăirilor sufletești  printr-o  scriitură ce sclipește  din depărtare.  

Citind tot mai multe romane ale Marei Popescu- Vasilca, cititorul  va ști de fiecare dată când îi va vedea numele înscris pe o carte într-o vitrină  că acesta reprezintă o  garanție  a calității! 

 

Johnny Ciatlos-Deak 

senior editor  Globart Universum Publishing House

jurnalist independent,  membru UJIR