Astăzi dimineață în jurul orei 7,30, m-am găsit în fața Pensiunii Rustic din Chiuzbaia, cu maestrul scriitor Vasile Aurel Bele, care împreună cu domnul profesor Gelu Dragoș și cu poetul popular Nelu Danci au organizat Tabăra literară „Opreşte-mă, la tine, Maramureş! Opreşte-mă, în tine, anotimp!”care, o voi pomeni în scrierile mele viitoare, misiunea mea în excelenta tabără literară Maramureș, luase sfârșit, iar gândul meu de om sentimental, m-au dus la versurile Luceafărului Poeziei Românești:
„Și privind la luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri”.
Am fost condus de maestrul Bele la Chiuzbaia pentru a lua microbuzul de Satu Mare Iași, mulțumesc frumos maestre, tovarăș de arme, tovarăș de condei. Am ajuns la Iași, mă aștepta feciorul cel mai mic cu prietena lui în autogară.
O liniște precum în Mănăstire m-a cuprins la vederea celor doi copii minunați Ionuț și Claudia, i-am pupat părintește, ei, nu au observat cum se tulbură smaralzii mei, poate nu am dorit să-i observe. Am executat o misiune cu întârziere de 48 de ore, a fost datoria mea, mi-am binecuvântat copiii.... i-am strâns în brațe, ei s-au bucurat și m-am prefăcut că merg după o cafea să pot șterge lacrimile unui tată precum cel dintr-o pilda din Biblie când un fecior și-a cerut partea ce i se cuvine de la tată, și să meargă în lumea largă.
Acest motiv m-a determinat să plec în grabă la Iași. Știam că o să fie bine, curaj mi-au dat și doi piloți de vânătoare care, au făcut deasupra orașului Chiuzbaia Sfânta Cruce pe care o vedeți în imagine.
Acum când vă scriu sunt în trenul de Iași -Vaslui, sunt mulțumit de întâlnirea cu fiul meu Fabian Ionuț ( Nunu), sunt liniștit, flămând și de bucuros ce sunt, nu prea...!
O seară minunată și binecuvântată.
Petru T. Grădinaru - Vadurile