Scriitorul vasluian Petru T. Grădinaru din satul Vadurile, comuna Iana, județul Vaslui este deja un cunoscut publicului cititor din România dar și lumii culturale românești. El a debutat cu volumul de versuri și proză intitulat ,, Pustiul vieții", în anul 2018 la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea. În acest prim volum, Petru T. Grădinaru se dovedește a fi un exponent al versului clasic în poezia dedicată copilăriei, satul românesc, iubirii de neam dar și în poezia sa erotică, religioasă ori dedicată naturii.
În volumul << Pustiul vieții >> , cititorul descoperă un poet al dragostei pentru limba română preocupat pentru exprimarea cât mai frumoasă și fidelă a sentimentelor sale.
Poezia lui Petru T. Grădinaru curge lin, în vers clasic, dovedind odată în plus că el poate scrie foarte bine și balade ( " Balada lui Ionică" ). Așa cum la fel de bine scrie și...fabule ( " Leit tatăl său", " Cumpăna fântânii").
Poezia lui Petru T. Grădinaru nu abundă în figuri de stil și probabil că nu își propune asta. Poezia sa este mai degrabă o poezie narativă, descriptivă, care generează emoții, potrivindu-se temelor copilăriei de la țară ( "Copilăria de acasă", " Iarna copilăriei", La săniuș", Copiii din satul meu" ) și satul românesc cu tradițiile și obiceiurile sale strămoșești ( " Bunica", " Ciobanii", "La seceriș")
Aceste versuri l-ar putea încadra pe autor ca fiind sămănătorist - tradiționalist precum scriitorii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, ori Tudor Arghezi). Iar poetul, scriitorul Alexandru Vlahuță îi este aproape lui Petru T. Grădinaru prin poezia care înfățișează satul românesc dar și prin locul nașterii sale, tot în județul Vaslui.
Dar Petru T. Grădinaru scrie, foarte bine in această carte și o poezie de inspirație istorică ( " Patria", Vlad Țepeș", " Bastus trădătorul" ) sau religioasă ( " Răstignirea", " Creștinii", Babilonul cel nou", " Vorbind cu El" ). De altfel, sentimentul înstrăinării de Dumnezeu i-a revelat poetului titlul acestei cărți ( " Pustiul vieții" ) pustiul reprezentând răul acestei lumi ( "Prin pustiul vieții tot mergând / Picioarele-mi simțeam grele ca de plumb" ), Pustiul vieții
cu toată imagistica lui ( de la poezia" Gardianul până la " Satan dezlegat " ). Poezia " Babilonul cel nou" face trimitere la globalizare, la internaționalizare, la dispariția barierelor ( "În Babilonul cel mare / Răul stavilă nu are " ) nu doar dintre state ci și dintre bine și rău ajungându-se la o societate a Sodomei și a Gomorei, în care păcatul s-a generalizat.
Petru T. Grădinaru și-a continuat aventura pe tărâmul cuvintelor cu << O candelă stinsă >> , volum apărut în anul 2019 la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, tot un volum de versuri și proză. Cu acest prilej publicistic, autorul își adaugă numelui său, și pe cel al satului natal, Vadurile.
<< O candelă stinsă >> este o carte dedicată fiicei sale Mihaela Oana ( ce apare într-o fotografie chiar la începutul cărții ) înghițită neașteptat, la o vârstă fragedă, de apele, Tutovei. Acesteia, Petru T. Grădinaru ii dedică două texte, unul liric ( " Nu este scris în legea firii / Părinții să-și îngroape fata, / Plecat-a-n vară cu zefirii, / Lăsându-l gol pe tata. " ) și altul de proză scurtă, cel din urmă dând și titlul cărții. Dar fotografia fetei dispărute nu este singura din acest volum, în carte apărând și alte fotografii de familie pe care autorul le-a considerat important în acest context.
<< O candelă stinsă >> este în mod firesc un volum emoționant pentru că vorbește despre un moment dureros din viața autorului deși acesta nu se lasă prea mult copleșit de nostalgie. Pentru că și este și se vrea scriitorul activist care protestează într-un mod pașnic față de realitatea dură vorbind în textele lui despre puterea credinței, a valorii satului românesc și a sacrificiului înaintașilor pe câmpurile de luptă ( eroii ). Se remarcă în acest sens poezia " Sergentul Mitrea Grădinaru " dedicată bunicului său care a luptat în primul război mondial și care i-a fost probabil model in viață ( " Sergentul Grădinaru, pentru bravură și fapte vitejești / Primi ordinul Tudor Vladimirescu" - ,, Vladimirești" și " - Te faci ori ba subofițer ? / - Mă fac bunicule... vreau ofițer, / Vei fi mândru de mine sper!" ). Această poezie trimite cu gândul la poetul Vasile Alecsandri și la binecunoscuta poezie a acestuia " Peneș Curcanul" care prezintă tot un personaj glorios. De altfel " Bardul" Vasile Alecsandri s-a născut la Mircești, oarecum în apropiere de Vasluiul poetului Petru T. Grădinaru.
Ar mai fi de remarcat poate faptul că volumul " O candelă stinsă" a fost prefațat de prof. dr. în psihologie Pavel Toma și postfațat de poeta Ionica Bandrabur, membră a LSR.
" România - Ultimul bastion creștin", nu este o carte de literatură creștin - ortodoxă ci evidențiază protestul autorului față de răul care se întâmplă în lume cu precădere, de de această dată, Robia Occidentului ( " În mixtura lumii ce-i de credință pierdută, / scuipat și disprețuit, române, ai fost" ). Prin urmare, textele acestei cărți sunt de factură militantă dovedind că, de această dată scriitorul Petru T. Grădinaru știe foarte bine ce vrea și ce face punând accentul pe literatura militantă. Titluri precum" Apărătorul creștinătății", ( Mușatinii respectau ale Domnului sfinte cuvinte: / Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte" ), " Nu vinde țara, române!" ), " Nu altoiți limba română",
( Nu altoiți Limba Română, / Cu alta străină, din lume.../ Lăsați-o bogată să rămână, / Cum Mateevici o spune!" ). etc. susțin această idee. În spiritul tradiționalist - naționalist care îl caracterizează, poetul Petru T. Grădinaru a închis în acest volum și textele " în grai moldovenesc cu titlul " Di Crășiun..." și Fănel are urmași".
Ca noutate, am remarcat includerea în acest volum un text ( " Nouăsprezece soldați germani " ) tradus în limba germană de către Sandra Hummel.
Deși opera lui Petru T. Grădinaru - Vadurile nu este una elaborată, cosmetizată, cel puțin așa cum este percepută de către publicul larg, ea materializează concret și direct dar emoționant revolta unui om "de bine" - a unui om curat și demn care dorește să trăiască frumos într-o țară demnă și suverană, așa cum au lăsat-o, cu mari sacrificii, înaintașii lui. Scrierile lui constituie un strigăt menit să transceadă timpuri și spații conștient ca și generațiile care vor veni au dreptul la o familie și la o patrie, la un trai mai bun. Indiferent dacă strigătul sau va fi auzit sau nu, dacă va fi receptat cum trebuie, important este că scriitorul și-a îndeplinit menirea, că și-a făcut datoria de onoare așa așa cum spune și sintagma " poetul ca soldatul!" ( Soldatul își părăsește viața și pleacă pe front. Meseria lui e moartea. El își pune trupul în fața glonțului ca să-i apere pe ceilalți. Dar și poetul își pune trupul în fața morții ...)
Prof. Mariana Bendou
Scriitor membru LSR
