Domnul … Trandafir

De când mă știu, cred că harul de a fi dascăl este dat doar acelora dintre noi făcuți să-i slujească o viață de om virtuțile. Să știi carte cât mai multă și să te pricepi a face pe alții să-i placă de ea. Să-l convingi pe școlar, mic sau mare, că pe măsură ce știe mai multe trebuie să adune mai multe. Pe dascăl, nu-l uiți toată viața, fie și pentru faptul că de la el ai deprins acele lucruri de preț: scrisul, cititul, socotitul. Pentru fiecare dintre noi, el este Domnul Trandafir al nostru, precum scria, cu atâta emoție, Sadoveanu.

Băimărenii au numeroși Domni Trandafiri, cu ei în minte parcurgând cărările existenței, evocându-i cu dragoste, cu dor. Unul dintre ei este domnul Valer Turcu-Iorga (foto). Clujean prin naștere (a văzut lumina zilei în Tritenii de Jos), devenit maramureșean de-al nostru. Ghiozdanul nostru a fost agățat cu pioșenie în cui, pentru a fi la îndemâna celor de după noi, în cazul meu: fiul, fiică-mea, apoi nepoata în vârstă de trei luni. Dar dragul de dascăli mi-a rămas neschimbat, le caut amintirea cu orice ocazie.

Domnul Valer Turcu-Iorga își cheamă din nou cititorii să-i fie aproape, căci a recidivat în calitate de autor de cărți de învățătură. Volumul apărut în 2018 la editura Proema se cheamă „Buchet de reflecții” și este unul aparte. Adună între coperți cugetări scânteietoare, coagulate din frecușurile vieții, din îndelungate și alese lecturi, din știința de a alege adevăruri de opusul lor, din situarea de partea elementului relevant, evitându-l pe cel irelevant, izolând grâul de neghină, ca să vorbim mai pe românește.

Autorul ține să introducă cititorul în aria de cuprindere a aforismului, concept cu care operează în cazul de față. Aforismul, ne atrage atenția domnia sa, transmite înțelepciunea celor înțelepți și experiența multor generații. Aforismele, ne mai spune autorul, sunt ușor de citit, dar cu ceva mai greu de asimilat. De aceea, trebuie citite fără grabă. Uneori, se cuvine să revenim asupra lor, pentru a le înțelege esența. Iată cinci reflecții:

– Rănile sufletești se vindecă cu iubire și iertare;

– Prietenia este o relație de echivalență. Ea este reflexivă, simetrică și tranzitivă;

– Fără amintiri am fi fără trecut;

– Răul triumfă dacă binele nu se împotrivește;

– Un om pasionat pentru învățătură nu termină niciodată de învățat.

Poftiți și luați în mână această carte!

                                                                      dr. Nicolae BUD

Apariţii editoriale. Autori Aurelia Oancă, Valer Turcu-Iorga şi Ioan Romeo Roşiianu

Am primit la redacţie trei cărţi proaspete, mirosind a tipografie şi a hârtie de Gutenberg, de la trei autori băimăreni consacraţi. Este vorba despre Aurelia Oancă care a scris a nu ştiu câta carte de poveşti  pentru copii (oricum peste zece ). Ea se numeşte „Două fete şi două zâne”. A apărut la prestigioasa editură băimăreană „Eurotip” iar desenele (ilustraţiile) sunt tot creaţia dumneaiei. Iată ce afirmă Aurelia Oancă despre poveşti şi un crez în a scrie acest gen literar: „Poveştile au fost trimise de Dumnezeu pentru a povăţui, a bucura şi a învăţa, ce e rău şi ce e bine. Dar cui i-au fost trimise? Unor oameni, iubitori de oameni, pentru a putea fi dăruite şi transmise oamenilor.Cu plecăciune şi cu umilinţă, consider că Dumnezeu mi-a dat şi mie şansa, de a fi printre cei aleşi, printre iubitorii de oameni”. Aşa este în mod cert doamna Aurelia Oancă, o povestitoare, epigramistă şi poetă valoroasă, dar prea discretă cu opera sa uneori.

De la poveşti pentru copii trecem în alt registru cu cartea „Cozmin şi sosia lui” de Valer Turcu-Iorga. Mă aşteptam la aforismele şi maximele maestrului Turcu-Iorga pe care le născoceşte cu mult talent acasă sau la „Academia Cuvintelor”din centrul Băii Mari, dar am avut surpriza unei proze scurte din lumea satului, în vremea C.A.P-ului. Cartea ne descrie destinul unui tânăr, Cozmin, care doreşte cu orice preţ să facă carte. La final, gânditor, Cozmin care nu-şi găsea gazdă în Cluj Napoca pentru a putea fi înscris în anul II, constată: „În întuneric nu se vede murdăria, iar intelectualii sunt lumina”.

Desprea această a cincea carte de autor, prozatorul Valeriu Sabău scrie pe coperta de final: „...şi-a încercat condeiul şi în proză. Tenace – cum sunt de regulă matematicienii – a reuşit să se impună remarcabil în tagma scriitorilor maramureşeni. Şi nu numai. Cu acest volum demonstrează, o dată în plus, că stăpâneşte spaţiul transilvănean. Urmându-i, într-o oarecare măsură, lui Pavel Dan, Triteniul său natal a mai împins în lumea largă un scriitor.”

Al treilea autor, poetul şi omul de televiziune Ioan Romeo Roşiianu ne propune cea de-a 13-a carte de poezii a sa „Înnomenirea cuvintelor”, Editura „Ceconi” Baia Mare.

Cu titlul „Ioan Romeo Roşiianu sau viaţă de poet într-un mozaic alcătuit din poeme scrisoare”, scriitorul Marian Ilea afirmă despre acest volum: „Poemele scrisori sunt o aventură arar întâlnită în literatura română. Ici-colo găsim la poeţii reprezentativi ai câtorva generaţii câteva scrisori-poem. Roşiianu oferă o carte pe piaţa literară, o carte poem în care scrisoarea devine pretext şi liant.Tensiunea lirică de necontestat se apropie...paradoxal...de ceea ce aş numi proză poem. Nu avem în volum această proză...e poezie de frontieră fără a deveni exerciţiu experimental. Şi cum e vorba de un poet ce-şi continuă drumul literar, e de salutat constanţa şi înnoirea stilistică.”

Citind aceste rânduri mă face să sper şi să cred că v-am determinat să intraţi în librăriile băimărene pentru a cumpăra aceste cărţi!

                                                                           Gelu Dragoş