N-am de gând să fiu subiectiv deoarece
Zoli şi soţia lui Daniela mi-au fost colegi de clasă la liceu, dar adevărul
trebuie spus răspicat. În favoarea titlului meu stau următoarele: a arbitrat la
nivel înalt peste douăzeci de ani; are în palmares 700 de meciuri, începând de
la judeţeană până la meciuri interţări oficiale. A arbitrat în calitatea lui de
ecuson F.I.F.A. pe F.C. Barcelona, Milan, Copenhaga şi jucători valoroşi numai
dacă l-am aminti aici pe Messi! A făcut echipă bună cu un alt băimărean, Cristi
Balaj, ginerele regretatului meu pedagog pr. Liviu Petrescu. Acolo pe teren
trebuie să fii mereu pe fază, iar Zoli şi-a demonstrat calităţile dobândite
încă din timpul liceului. Era un coleg de echipă deşi la fel de bine putea să
fie un lider. Cu el în teren am ajuns în finala liceului de două ori, o dată
câştigând trofeul, arbitraj realizat de regretata profesoară Ioana Bodea.
Puţini
ştiu că Zoltan Szekely a făcut fotbal de performanţă la puternica echipă pe
vremea aceea F.C. Baia Mare, unde l-a avut antrenor pe Tiberiu „Pilu” Pop, dar
după o accidentare gravă a trebuit să renunţe la fotbalul de performanţă şi s-a
îndreptat spre arbitraj. Lunea când ne întâlneam la cursuri de abia aşteptam să
ne povestească prin câte peripeţii trecea cu pătimaşii suporteri locali din
Băiuţ, Şomcuta Mare, Seini, Târgu Lăpuş, etc.
Numai că pasiunea a
învins şi el a rămas în arbitraj, iar în data de 9 decembrie a.c. la Iaşi,
într-un meci cu Dinamo, a pus fluierul în cui şi s-a retras din arbitrajul
european!
Când Zoli era la tuşă erai sigur că nu strică
jocul sau influenţează rezultatul. L-am văzut de câteva ori intrând în teren
pentru a calma spiritele, l-am văzut apreciat la fluierul final de conducători gen
Meme Stoica sau Marius Stan, l-am văzut dându-i-se mâna după partide pierdute
de către ei de antrenori gen Ion Andone sau Ilie Dumitrescu.
Graţie fotbalului,
arbitrajului în special - Zoli Szekely – a ajuns celebru, a trăit momente unice
şi a văzut câteva continente.
L-am sunat să-l
felicit pentru cariera lui ireproşabilă, atât în arenă cât şi în afara ei,
(Zoli fiind un familist convins) iar acesta cu modestia-i caracteristică mi-a
spus că se află în Bucureşti alături de colegii lui în a sărbători cum o fac de
obicei la sfârşit de tur. De data aceasta vedeta va fi băimăreanul nostru
Zoltan Szekey, care stătea în 1984 în banca a treia de la geam. La mulţi ani,
Zoli! Să rămâi aproape de fotbalul maramureşean, de experienţa şi sfaturile
tale au nevoie mulţi din fotbalul nostru!
P.S. Minunat
interviul realizat la „Minutul de aur” de ziarista Ramona Ioana Pop cu arbitru
FIFA Zoltan Szekely la el acasă. Aşchia nu sare departe...
Gelu Dragoş, membru APSR
