Educaţie. Cum este gestionat fondul școlii în alte țări

Ancheta de la Şcoala numărul 10 din Capitală s-a încheiat după ce învăţătoarea acuzată că ar strânge bani de la elevi pentru cadourile de Crăciun, a fost dată afară.

Odată cu acest verdict s-a rezolvat doar un caz punctual. Problemele din învăţământ rămân. O recunoaşte şi ministrul educaţiei care aminteşte despre alte nereguli: vânzarea cărţilor şi a materialelor auxiliare în şcoli.

 La clasa zero însă, pentru că nu sunt suficiente materialele de studiu, învăţătorii se trezesc că trebuie să predea de pe foi albe. De calculatoare sau table electronice nici nu poate fi vorba...Primul an din învăţământul obligatoriu pare a fi în stadiul de testare! Statul român oferă câteva jocuri şi planşe, nu şi manuale sau caiete de lucru iar asta se întâmplă în condiţiile în care elevii trebuie să înveţe să scrie şi să citească. Un lucru este însă cert: „O dimensiune ilegală este vânzarea de cărți și auxiliare în școli, vânzare care e susținută de unele edituri din România. Profesorii nu au voie să devină agenți comerciali”, spune Remus Pricopie, ministrul Educaţiei.

La Colegiul „Mircea Cristea” din Braşov, fiecare părinte a plătit câte 49 de lei, pentru a cumpăra cele trei caiete necesare în clasa pregătitoare.

„Nu mi se pare normal, în condiţiile în care vorbim despre învăţământ de stat, dar sacrificii facem, pentru că suntem părinţi şi trebuie. Trebuie să înveţe copiii după ceva, nu?”, se plânge un părinte.

Sacrificii fac şi dascălii. De mai bine de 20 de ani, Dana Coşer lucrează ca învăţătoare şi de multe ori a fost nevoită să dea bani din propriul salariu pentru a-şi desfăşura orele în condiţii normale.

„E mult mai uşor să am caietul acesta special cum îl numim noi şi să mai am şi o fişă de lucru în completare, pe care din când în când o fac eu la xerox. În momentul în care xeroxez la şcoală, m-ajută şcoala, dar e alb-negru, pe când mie îmi trebuie color”, precizează Dana Coșer.

Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar ridică neputincioşi din umeri. Ministerul Educaţiei ar trebui să asigure toate materialele necesare.

„Aşa cum trimite manuale în şcoli cum... ministerul îşi vede.. îşi face datoria, mai departe să vedem ce se întâmplă. Clasa pregătitoare este acum la început şi ca în orice casă nouă, când intri, n-ai multe lucruri”, explică Mihaela Zugravu, inpector în învăţământul primar la IŞJ Braşov.

Sume mari de bani din buzunarul părinţilor pleacă şi spre fondul clasei sau fondul şcolii, adică o altă ilegalitate, spune ministrul Educaţiei: „Nimeni din școală nu are voie să primească bani, să gestioneze bani, e dreptul oricărui cetățean să contribuie de bunăvoie la o anumită activitate, dacă se dorește asta. Asta trebuie făcut numai de părinți, cu chitanță și justificarea sumelor”.

Şi totuşi, fondul şcolii există şi nu doar la noi în ţară. Însă problema este gestionată altfel în alte state. În Germania şi Franţa, părinţii dau bani doar pentru activităţile extraşcolare. În Belgia, pentru orice ban cheltuit, contabilul şcolii taie chitanţă. De câţiva ani s-a mai dezvoltat o piaţă cu potenţial de profit în mediul didactic. Concursurile şcolare, la care mulţi părinţi îşi înscriu copiii, dar care costă. La prima vedere, suma e modică. 14 lei - proba. Dar probele sunt două, iar concursul are mai multe etape. Părinţii plătesc fără sa primească vreo chitanţă. Un studiu făcut de Asociaţia „Salvaţi Copiii” arată că în timp ce gratuitatea sistemului de învăţământ din România este doar una aparentă, costurile reale plătite de părinţi ajung în medie la 1.500 de lei în mediul rural şi 2.000 de lei pe an în cel urban.Sursa Digi 24

                                                                          C.L.

Clasa zero, între plan genial şi experiment eşuat

Comunicare în limba română, educaţie pentru societate, religie, matematică şi explorarea mediului, muzică şi mişcare, tehnologii de informare şi comunicare, educaţie fizică şi sport, consiliere, arte vizuale şi lucru manual: acestea sunt cele nouă materii de studiu prezentate de către reprezentanţii Ministerului Educaţiei pentru clasa pregătitoare.

În prezent, pachetul curricular este analizat şi propus spre dezbatere publică. Educatorii şi învăţătorii ridică din umeri, părinţii se revoltă ori se resemnează. Nimeni nu ştie dacă pasul acesta se face la mometul protrivit sau dacă nu e cam pripit.
În Iaşi sunt aproximativ 6.500 de copii care vor forma, din toamnă, 321 de clase zero. Clase de sacrificiu ori clase, aşa cum se promite, de excepţie. „Este pentru prima dată când văd un curriculum adaptat la ceea ce se discută şi se face la nivel european”, a declarat Liliana Romaniuc (propusă de PDL), inspector general al Inspectoratului Şcolar Iaşi.
Părinţii îşi doresc cadre didactice cu experienţă. Problema e că, indiferent de vechimea educatorului sau a învăţătorului, situaţia este aceeaşi. Curricula va fi la fel de nouă pentru toată lumea. Deocamdată, doar se discută pe tema ei, iar cursurile de instruire nici nu sunt fixate. „Exact informaţia de la nivel central o avem şi noi. Aşteptăm cursurile de formare. Personalul va fi format şi pregătit pentru clasa pregătitoare”, ne-a spus Paraschiva Mârza, directoarea şcolii „Elena Cuza”.
O parte dintre materiile propuse erau studiate deja, mai în joacă, mai în serios, la grupa pregătitoare de la grădiniţă. Totuşi, existenţa lor într-un orar pune părinţii pe gânduri. „Am înţeles că vor fi nouă obiecte. Mi se par cam multe, pentru nişte copii atât de mici”, consideră Alina, mama unei fetiţe de aproape 6 ani.
Singura temă care a împărţit, încă de la început, adulţii în două tabere este religia. „E în discuţie punerea copiilor în legătură cu valorile fundamentale ale creştinismului. Nu e nimic care să ducă la îndoctrinare. Sunt doar ore de pregătire cu valoare morală”, a explicat Cătălin Baba, ministrul Educaţiei.
Din punctul de vedere al multora, şocul schimbării nu ar fi fost atât de mare, dacă se păstra grădiniţa ca loc de desfăşurare al experimentului. „Nu sunt spaţii suficiente în şcoli, nici amenajate corespunzător. Pentru că părinţii lui fac naveta, nepotul meu stă la noi. La şcoală îl vom înscrie, prin urmare, aproape de casa noastră. Va trebui să depunem dosarul abia în a doua etapă, şi asta ne dă emoţii. Sunt copii pentru cinci grupe, dar s-au anunţat doar trei clase pregătitoare”, s-a plâns doamna Eugenia, bunică. Problema spaţiului se pune şi la Liceul „Miron Costin”, unde se poate asigura doar o clasă pregătitoare. Acolo, după numai câteva ore din prima zi se înscriseră  deja 31 de copii.
Nici psihologii nu sunt foarte mulţumiţi de noile schimbări. „Copiii mici achiziţionează uşor noi cunoştinţe, dar şi obosesc mai repede. Ce vor face în clase, când soneria sună în regim de şcoală? Învăţătorii vor avea tendinţa să-i formeze fix ca la şcoală. Jocul va fi aşa, doar de suprafaţă. Schimbarea seamănă cu un lanţ cu mai multe verigi. E suficient ca o singură verigă să fie mai şubredă şi totul se transformă într-un dezastru. şi cum nu doar o verigă e aşa... clasa pregătitoare de anul acesta va fi un fiasco. Nu avem oameni pregătiţi, nu avem materiale didactice potrivite, adaptate la regimul de şcoală... Avem doar nişte copii sacrificaţi de dragul unor orgolii nemăsurate”, recunoşte, sub protecţia anonimatului, un consilier şcolar.
Dar pentru că, vorba aceea, câinii latră, caravana trece, ne aflăm deja la finalul primei săptămâni de înscrieri în clasa pregătitoare. Acestea au început deja, în timp ce dezbaterile pe tema clasei zero abia sunt în plan, pentru săptămânile ce urmează.  (Anda Pintilie)