de Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Cuprins
1. O confuzie frecventă
2. Ce este vremea
3. Ce este clima
4. De ce este importantă clima
5. Factorii care determină clima unui loc
6. Clasificarea tipurilor de climă
7. O comparație care lămurește lucrurile
8. De ce contează această deosebire
9. Concluzii
1. O confuzie frecventă
În limbajul de zi cu zi,
cuvintele „climă” și „vreme”
sunt adesea folosite ca și cum ar însemna același lucru.
Spunem uneori că „s-a schimbat
clima” pentru că a nins în aprilie, sau că „nu există încălzire globală” pentru
că iarna aceasta a fost geroasă.
Ambele afirmații pornesc de la
aceeași confuzie.
Atlasul lumii pentru elevi,
publicat de National Geographic (Editura Litera), atrage atenția încă de la
început că „Clima nu trebuie confundată cu vremea.”
Explicația este simplă.
Clima reprezintă media pe termen lung
a condițiilor atmosferice dintr-un anumit loc de pe suprafața globului.
Vremea se referă la condițiile
atmosferice de moment.
2. Ce este vremea
Vremea (numită în limbaj
științific și „timp meteorologic”) este starea atmosferei într-un loc și
într-un moment dat.
Ea se descrie prin câteva
elemente măsurabile:
– temperatura aerului;
– precipitațiile (ploaie,
ninsoare, grindină);
– umiditatea aerului;
– presiunea atmosferică;
– direcția și viteza vântului;
– nebulozitatea (gradul de
acoperire a cerului cu nori);
– vizibilitatea.
Vremea se schimbă de la o oră la
alta și de la o zi la alta.
Dimineața cerul poate fi senin,
iar după-amiaza poate veni o furtună.
Și invers: așa cum spune
proverbul românesc, „după ploaie vine vreme bună”.
O ploaie la vremea potrivită
poate salva recolta, în timp ce o ploaie torențială poate distruge gospodării,
drumuri și terenuri agricole.
De vreme se ocupă
meteorologia, iar prognozele meteo ne spun cum va fi vremea în zilele următoare.
Aceste prognoze sunt destul de
sigure pentru câteva zile.
Ele devin tot mai nesigure cu cât
încercăm să privim mai departe, deoarece atmosfera este un sistem extrem de
complex și sensibil la cele mai mici variații.
Nu întâmplător, scriitorul englez
Jerome K. Jerome glumea că vremea e ca guvernarea, mereu greșită.
3. Ce este clima
Clima este regimul obișnuit al
vremii într-o anumită regiune, stabilit pe baza observațiilor din mulți ani.
Organizația Meteorologică
Mondială recomandă ca mediile climatice să fie calculate pe perioade de 30 de
ani.
Abia pe o asemenea durată se pot
separa tendințele reale de întâmplările unui an sau altul.
Clima nu descrie așadar ce se
întâmplă astăzi.
Ea descrie ce este firesc să ne
așteptăm într-un anumit loc și într-un anumit anotimp: cât de calde sunt de
obicei verile, cât de reci sunt iernile, câtă ploaie cade în medie într-un an,
care sunt vânturile dominante.
De climă se ocupă
climatologia.
De exemplu, România are o climă
temperat-continentală, cu patru anotimpuri bine conturate, veri calde și ierni
reci.
Aceasta este clima ei.
Faptul că într-o anumită zi de
iulie plouă și sunt 18 grade la Craiova ține de vreme și nu schimbă caracterul
climei.
4. De ce este importantă clima
Clima nu este doar o noțiune de
geografie.
Ea modelează viața de pe Pământ.
Așa cum arată și atlasul National
Geographic, clima influențează dezvoltarea vegetației și a solurilor, dar și
felul în care oamenii aleg să trăiască și locurile în care se stabilesc.
Pădurea ecuatorială, stepa,
tundra sau deșertul sunt, în primul rând, rezultatul climei.
Tot clima hotărăște ce se poate
cultiva într-o regiune, cum se construiesc casele, ce haine purtăm și chiar ce
mâncăm.
Nu este întâmplător că marile
aglomerări umane s-au format mai ales în regiunile cu climă blândă și cu apă
suficientă.
Zonele foarte reci sau foarte
uscate au rămas, în schimb, slab populate.
5. Factorii care determină clima
unui loc
Clima unui loc este rezultatul
mai multor factori care acționează în timp îndelungat:
– latitudinea, adică depărtarea
față de Ecuator, care determină cantitatea de energie solară primită;
– altitudinea: cu cât urcăm mai
sus, cu atât aerul este mai rece;
– depărtarea față de mări și
oceane: apa moderează temperaturile, iar regiunile din interiorul continentelor
au diferențe mai mari între vară și iarnă;
– curenții oceanici, calzi sau
reci, care influențează țărmurile pe care le scaldă;
– relieful: lanțurile muntoase
pot opri masele de aer umed și pot crea regiuni ploioase pe o parte și uscate
pe cealaltă;
– circulația generală a
atmosferei și vânturile dominante.
Acțiunea combinată a acestor
factori explică de ce pe Pământ întâlnim tipuri de climă atât de diferite.
6. Clasificarea tipurilor de
climă
Climatologii au propus de-a
lungul timpului numeroase sisteme de clasificare a climelor.
Cel mai cunoscut și mai folosit
îi aparține climatologului german Wladimir Köppen, născut în Rusia.
Sistemul a fost modificat
ulterior de climatologul american GlennTrewartha.
Clasificarea lui Köppen pornește
de la mediile de temperatură și de precipitații.
Pe baza lor sunt deosebite cinci
mari zone climatice:
– clima tropicală umedă, caldă și
ploioasă tot anul sau cu un anotimp ploios;
– clima uscată, a deșerturilor și
a stepelor, unde evaporarea depășește precipitațiile;
– clima temperată caldă, cu ierni
blânde;
– clima continentală, cu veri
calde și ierni reci;
– clima polară, cu temperaturi
scăzute tot anul.
La acestea se adaugă o a șasea
zonă, a regiunilor montane sau de altitudine.
Aici clima se schimbă rapid odată
cu înălțimea, așa că pe un singur munte se pot succeda mai multe „etaje”
climatice.
Un aspect interesant este că, de
o parte și de alta a Ecuatorului, zonele climatice se repetă aproape ca într-o
oglindă: emisfera nordică și cea sudică au aceeași succesiune de climate.
Singura excepție este clima
continentală, care lipsește practic din emisfera sudică.
Explicația este simplă: clima
continentală are nevoie de mase mari de uscat, departe de influența oceanului.
La latitudinile la care s-ar
forma în emisfera sudică se întinde aproape numai ocean.
În această clasificare, cea mai
mare parte a României se încadrează în zona climei continentale.
7. O comparație care lămurește
lucrurile
Circulă o vorbă care rezumă
foarte bine deosebirea: „Clima este ceea
ce ne așteptăm să fie, vremea este ceea ce
primim.”
O altă comparație folositoare
este cea cu temperamentul și dispoziția unui om.
Clima seamănă cu temperamentul,
adică felul de a fi al unei persoane, stabil de-a lungul anilor.
Vremea seamănă cu dispoziția de
moment, care poate varia de la o zi la alta.
Un om calm poate avea și o zi
proastă, dar asta nu înseamnă că și-a schimbat firea.
La fel, o zi neobișnuit de rece
nu înseamnă că s-a schimbat clima.
Limba
română ne oferă aici o subtilitate aparte: cuvântul „vreme” înseamnă deopotrivă
starea atmosferei și timpul care trece, iar „vremurile” sunt epocile istoriei.
Vorbim chiar despre o «vreme
politică» sau despre «vremea sub cârma altora», adică despre împrejurările în
care trăiește un popor.
Iar când toate acestea se adună,
putem spune: «Vai de poporul care trăiește sub toate acestea!»
Miron
Costin observa că „nu sunt vremile supt cârma omului, ci
bietul om supt vremi”, iar Eminescu scria că „vreme trece, vreme vine”.
Și
Ecclesiastul ne amintește că „toate își au
vremea lor”.
Iar
Mitropolitul Antonie Plămădeală ne îndemna: „A fi om al vremii tale înseamnă și
a îndrepta relele vremii tale, nu a te adapta la ele sau a le promova.”
Poate
că tocmai această legătură dintre vreme și timp ne ajută să înțelegem mai bine
că vremea de azi este doar o clipă, iar clima este povestea lungă a acestor
clipe.
8. De ce contează această
deosebire
Deosebirea dintre climă și vreme
nu este doar o chestiune de vocabular.
Ea are consecințe practice
importante.
În primul rând, nu putem judeca
schimbările climatice după vremea unei zile sau a unui sezon.
O iarnă grea nu infirmă
încălzirea globală, iar o vară toridă nu o dovedește singură.
Concluziile despre climă se trag
numai din șiruri lungi de date, pe zeci de ani.
În al doilea rând, cele două
discipline răspund la întrebări diferite.
Meteorologul ne spune dacă mâine
trebuie să luăm umbrela.
Climatologul ne spune ce culturi
agricole se potrivesc unei regiuni, cum trebuie construite casele și drumurile
sau cum se vor schimba condițiile de viață în următoarele decenii.
Mai mult, aceeași vreme poate fi
judecată cu totul diferit, după nevoile fiecăruia.
Cum se spune: „Același soare
dogoritor: la oraș, vreme bună, la țară, secetă.”
În al treilea rând, înțelegerea
corectă a acestor noțiuni ne ajută să citim cu discernământ știrile și să nu ne
lăsăm induși în eroare de afirmații pripite.
În al patrulea rând, cunoașterea
climei ne ajută să ne pregătim pentru vremea cea rea.
O calamitate naturală nu poate fi
întotdeauna împiedicată, dar urmările ei pot fi, în anumite limite, reduse,
prin infrastructură potrivită, prognoze bune și intervenții bine organizate.
Vremea este starea de moment a
atmosferei: schimbătoare, imediată, trăită zi de zi.
Clima este tabloul ei pe termen lung:
stabilă, statistică, calculată pe parcursul a cel puțin trei decenii.
Cele două sunt legate, deoarece
clima nu este altceva decât vremea adunată și mediată de-a lungul multor ani.
Totuși, ele nu trebuie
confundate.
A face această distincție
înseamnă a gândi limpede despre una dintre cele mai importante teme ale
vremurilor noastre: viitorul climatic al planetei.
Sursă: National Geographic, Atlasul lumii pentru elevi,
Editura Litera, ISBN 978-606-33-2918-0, p. 20.
