Cheia investirii noului guvern se află, din nou, în seiful UDMR!

Deputatul Victor Ponta, fost lider PSD și actual membru al UPR, a declarat, după întâlnirea dintre Adrian Veștea și Grupul Unit pentru România, că viitorul Executiv depinde în mare măsură de decizia UDMR.

Ponta a spus că cele 15 voturi ale UPR nu sunt suficiente pentru a înclina balanța la învestire și a criticat dur ideea refacerii fostei coaliții de guvernare.

Victor Ponta consideră că premierul desemnat nu și-a rezolvat încă principala problemă în drumul spre Palatul Victoria, obținerea unei majorități parlamentare. După discuțiile purtate de Adrian Veștea cu Grupul Unit pentru România, fostul premier a spus că sprijinul formațiunii sale nu este suficient pentru a asigura trecerea Guvernului prin Parlament.

„Noi suntem 12 deputați și 3 senatori, 15 oameni. Discuția a fost foarte bună, pe niște teme într-adevăr de guvernare, dar haideți să fim foarte realiști. Dacă nu votează UDMR și nu este numărul de voturi necesar, cu cele 15 voturi ale noastre nu trece sau cade Guvernul”, a declarat Victor Ponta.

Fostul prim-ministru a arătat că problema principală rămâne identificarea unei majorități stabile în Parlament.

„Cred că premierul desemnat mai are încă o problemă: să-și găsească majoritatea”, a spus Ponta.

De asemenea, acesta a comentat și poziția UDMR, care a anunțat că nu va intra la guvernare și care a adoptat o recomandare privind nesusținerea viitorului Guvern.

„Înțeleg că a fost un vot să nu intre și să nu voteze Guvernul, o recomandare. Cele 31 de voturi nu pot fi luate din altă parte”, a afirmat fostul lider PSD.

Victor Ponta a criticat scenariul unei reveniri la o formulă politică asemănătoare celei care a guvernat până acum. Acesta a subliniat că o astfel de idee ar fi „o bătaie de joc la adresa României”. El a mers și mai departe și a transmis că susținătorii unei asemenea variante ignoră realitatea politică.

„După ce un an de zile s-au certat, s-au înjurat, s-au bătut, și-au dat jos guvernele, se înjură în fiecare zi, să vii tot cu ideea fostei coaliții… Mi se pare că este o bătaie de joc la adresa României. Oricine mai susține această idee pur și simplu ne ia de proști pe toți”.

C.L.

Țoiu a făcut, din nou, de râs România

Să recapitulăm faptele cu care se laudă Țoiu plus influencerii din dotarea partidului: celebra declarație comună semnată de 56 de state la reuniunea de urgență a ONU (convocată de Franța pentru atacurile Israelului în Liban) prin care condamnă incidentul cu dronă rusească de la Galați e, de fapt, un text scris de Țoiu ÎNAINTE și nu DUPĂ reuniunea la care nu s-a votat/semnat nimic.

Nu există nicio semnătură pe documentul obținut la cerere de QMagazine, deci mergem pe încredere. Probabil că ambasadorul Feruță i-a așteptat pe oamenii ăia cînd își lăsau hainele la garderobă și le-a cerut acceptul, pe fugă.

Dar râsul curcilor e că documentul nu există pe site-ul ONU, ci a fost postat doar pe contul de X al misiunii României la ONU. Încă un succes al politicii externe românești!

Bogdan Tiberiu IACOB

Judecătorii CCR au amânat, din nou, verdictul pe Legea pensiilor speciale. Doar la săraci se taie!

 

Doar la săraci se taie rapid  Judecătorii Curții Constituționale au dat o nouă amânare pe Legea pensiilor speciale ale magistraților, noul termen de judecată fiind 18 februarie. Este a cincea amânare pentru acest proiect de lege.

La ședința de astăzi, s-a solicitat includerea pe ordinea de zi a cererii ICCJ de a sesiza CJUE. Aceasta urma să fie dezbătută astăzi și să se ia o decizie cu privire la sesizarea sau nu a CJUE.

La ședința din 18 februarie, se va relua discuția și se va vota dacă se va trimite problema la CJUE sau dacă se va rămâne în deliberare.

Dacă vor trimite problema la CJUE, atunci vor trebui să aștepte răspunsul Curții Europene și abia apoi, în funcție de acest răspuns, vor decide soarta pensiilor speciale ale magistraților.

Dacă votul nu va duce la sesizarea CJUE, atunci hotărârea privind pensiile speciale pentru magistrați va rămâne în vigoare.

Cu toate acestea, cererea de analizare a solicitării ICCJ a fost respinsă în urma votului, astfel încât președintele CCR a trebuit să stabilească o nouă dată. Această dată este 18 februarie.

Sursa: Napocanews.ro

Când noua ordine mondială va fi, din nou, cea veche…

Sigur, ca paradigmă, ca jocuri pe tablele de șah ale lumii, ca reîntoarcere și respectare a unor minime principii de neagresiune și colaborare, chiar și la nivel de conflicte (economice, politice, sociale), ca extirpare a cancerului cultural și social al metastazei politicilor anormale ale acelor „doctrine” contra naturii, și nu doar ale celor de tip „political correctness”, „cancel culture” ori „lgbitiste”… Atunci ne-am putea întoarce spre (nu și „la”) acel punct de restartare, ca reașezare „inițială” (pre pandemică) a lumii… Și va fi un drum greu… Nu neapărat și un parcurs lung… Nu doar pentru Europa, ci și acolo unde șansa reîntoarcerii spre o lume (mai) normală a irumpt… Pentru că „globaliștii” dimpreună cu „new age” -urile deformate (mai mult sau mai puțin pedofile, zoofile, castrate) nu vor ceda ușor… Dar realegerea lui Trump înseamnă o șansă. Iar cea mai vehementă contestatoare a ei ar putea fi chiar aceea care, pe hârtie cel puțin, este și cea mai mare beneficiară a șanselor date de noul mandat al lui Trump: Uniunea Europeană. Apoi Asia, Rusia și Statele Unite… Căci, într-o logică a normalului (pentru revenirea la „normalul” pre pandemic, măcar), ar trebui să vedem o reechilibrare a Europei (fără a însemna și vindecare) prin revizuirea politicilor de supralicitare a posibilităților, disponibilităților și resurselor material-umane ale statelor sale membre prin suprataxarea, supraimpozitarea și sufocarea acestora de acum prin mecanismul economiilor de război. Pentru că, din momentul în care Statele Unite nu vor mai gira războiul din Ucraina, aceste economii, astăzi aproape exclusiv în interesul unui război străin intereselor lor, ca state și națiuni, vor trebui să se întoarcă la normalitatea pieței prin mecanismele specifice economiilor și industriilor pacifiste.

Și da, presiunea pe Trump va fi uriașă la el acasă… La limita unor insurecții, ele de nouă ordine mondială, prin nesupunerea și chiar răzvrătirea unor instituții fundamentale ale Americii, care vor refuza colaborarea pentru asigurarea lumii de mâine. De altfel, acolo rezidă acele osaturi ale „statului paralel” pentru care Trump a redactat un întreg decalog de acțiune. Și care, nu punctual, ci în întregime, ar fi util (chiar esențial) și Uniunii Europene dacă mai vrea să rămână o familie (și nu o piață, inclusiv de capital, defragmentată). Să nu se sfărâme în părți ce vor „migra” spre alte blocuri politico-economice de influență și acțiune „pro bono” (precum BRICS, dar și alte structuri de reașezare economico-politică a lumii). Iar lupta lui Trump cu „statul paralel” din propriul „imperiu” va fi, în mod cert, mult mai complicată decât desfacerea acelor fire ale Ariadnei împletite în prea multele capete dinspre Europa, Asia, Rusia… Pentru că, nici măcar instalat în funcție, Trump se confruntă deja cu amenințările „statului paralel” (militar și bancar) din SUA, prin amenințările fățișe de nesupunere și chiar drept de (auto)decizie în afara cadrului constituțional. Iar asta și pentru că, deși nu s-a discutat niciodată fățiș, marea problemă a Americi va fi pentru multă vreme tocmai „moștenirea” pe care a lăsat-o Biden. Prea liberul drept de decizie și de impunere a unor măsuri dinspre acele instituții ale unchiului Sam, nu doar scut (de siguranță, de apărare, de conservare) pentru Statelor Unite, ci și, deloc indirect, ale Europei. Iar faptul că, la nici măcar câteva ore de realegerea lui Trump, nu entități militare (cum ar fi fost poate de așteptat ca răspuns „în oglindă” la insurecțiile anterioare ale lui Trump), ci structuri militaro-bancare în sine au reacționat amenințător la adresa tocmai acelui „make great again”, este o dovadă că lucrurile nu vor liniștite în America. Pentru că moștenirea lăsată de Biden, această metastază instituțională a nesupunerii, va ieși la iveală. Prin vociferările (de astăzi), dar și amenințările (de mâine) ale Pentagonului, de a-și rezerva dreptul de a analiza felul în care va colabora și, mai ales, va reacționa, nu doar la deciziile intempestive și îndoielnice ale lui Trump din viitor, cât mai ales la însăși prezența acestuia în fruntea Americii. Iar la fel s-au antepronunțat și banca federală și alte instituții penetrate poate deja de influențe externe.

Or, pentru a putea avea un minim control asupra (reacțiunii) Pentagonului, de exemplu, Trump va trebui să asigure structurii militare exact ceea ce aceasta are nevoie pentru a funcționa: războaie… De aceea, este puțin probabil ca mandatul lui Trump să fie în întregime unul pacifist, ci, mai degrabă, unul axat pe închiderea ori măcar conservarea actualelor butoaie cu pulbere, și din care, cel puțin unul reprezintă gura de oxigen a Europei bruxeleze (nu pentru binele membrelor sale, ci a clicilor de stat paralel care s-au osificat în ea). Iar pentru a avea parte de colaborarea Pentagonului, și nu a se confrunta cu acțiunile subversive, neașteptate poate, ale acestuia la adresa deciziilor sale ca președinte (pentru a continua să funcționeze și pe seama războiului menținut de UE în focarul ucrainean), vor trebui deschise alte zone ale „nevoii de război”, imediate chiar, pentru asigurarea continuității de consumatoare a propriei producții militare supradimensionate în Statele Unite pe fondul „necesarului” militar pentru Ucraina și Israel.

Partea bună în această fragmentare de dinaintea confirmării ori infirmării dorinței de șansă la noua ordine mondială (ca paradigmă a reiterării în ea, și a vindecării prin ea însăși, a celei vechi, cea a părinților fondatori ai Europei), este faptul că unele state europene se mișcă deja într-o direcție asumată, separându-se parcă „apele”… Între cele pline de mâlul putregaiului bruxelez, disperarea unor lideri din Europa fiind atât de mare încât aceștia comit greșeli impardonabile de discurs politico-strategic, precum liderii nemți vorbind despre războiul din Ucraina ca „războiul din Europa” (doar pentru a susține necesitatea conservării poziției pro război a Bruxelles -ului), și cele tot mai clar pacifist-„trumpiste” (Italia, Serbia). De altfel, amenințările politico-economico-fiscale ale lui Trump, din timpul campaniei sale electorale, vizând un tarif vamal universal de zece la sută pentru bunurile importate, oprirea ajutorului militar pentru Ucraina (practic stoparea gurii de aer otrăvit pe care UE a impus-o statelor sale și care a dus la supra activarea industriei-economico militare a ei, dar și cea a unchiului Sam), dar și eliminarea sprijinului pentru statele UE care nu investesc „două procente din PIB pentru apărare” (iar înainte de a fi o chestiune de logică militară, aceasta este una de autoevaluare și repoziționare a propriilor economii, pentru a putea acoperi tocmai acel „PIB” civil care să-i genereze procentul pentru contribuția militară) ar putea fi „pietrele de moară” (necesare) care să oblige UE la asumarea unei reformări.

 

 Autor: Cezar Adonis Mihalache

 Sursa: Natiunea

 

Ilie Năstase a gafat-o, încă din tinerețe!

 

De ce l-a umilit pe unul dintre cei mai faimoși milionari ai planetei: „Îmi vine să-i dau una în nas românului ăstuia mare și prost”

În autobiografia sa, „Open”, fostul mare tenismen Andre Agassi povestește despre un episod neplăcut din copilărie, în care a fost umilit de celebrul jucător român Ilie Năstase, eveniment care l-a marcat profund. Deși Agassi își amintește că Năstase, alături de alte mari nume ale tenisului, cum ar fi Bjorn Borg și Jimmy Connors, obișnuia să fie respectuos cu tinerii aspiranți, într-o zi anume, comportamentul său a fost diferit, iar Agassi a avut parte de o experiență neplăcută.

Ce a mărturisit marele tenismen Andre Agassi

Tatăl lui Agassi, Mike Agassi, era cunoscut pentru stilul său dur de a-și antrena fiul, fiind hotărât ca acesta să joace cu cei mai buni tenismeni ai vremii, printre care și Ilie Năstase. La unul dintre aceste antrenamente, românul l-a ironizat pe Agassi, făcându-l să se simtă extrem de incomod. În timpul schimbului de mingi, Năstase, vizibil plictisit, a început să-l tachineze, numindu-l „Snoopy”, o referință la personajul din desenul animat „Peanuts”. Situația a escaladat când Năstase a început să facă glume pe seama prietenei lui Agassi de atunci, Wendy, spunându-i în fața mulțimii de spectatori: „Hei, asta e prietena ta, Snoopy?”. Agassi a mărturisit în cartea sa că s-a simțit umilit și plin de furie: „Îmi vine să-i dau una în nas românului ăstuia mare și prost”, a scris el, descriind cum tensiunea creștea pe măsură ce Năstase continua să-l tachineze, făcând glume despre prietena sa. În cele din urmă, Agassi nu a mai suportat batjocura și a părăsit terenul, aruncându-și racheta de furie și frustrare.„Năstase și cu mine schimbăm câteva mingi, iar Wendi se uită din dreptul fileului. Eu sunt nervos. Năstase e evident plictisit – până o vede pe Wendi.– Hei, spune, asta e prietena ta, Snoopy? Chestia asta drăguță e prietena ta? Mă opresc. Mă uit fix la Ilie Năstase. Îmi vine să-i dau una în nas românului ăstuia mare și prost, chiar dacă are cu jumătate de metru și patruzeci și cinci de kilograme mai mult decât mine. E suficient de rău că-mi zice Snoopy (n.r. – personaj de desen animat, reprezentând un câine din rasa beagle), dar își mai permite să vorbească atât de lipsit de respect despre Wendi. S-a strâns o mulțime, cel puțin două sute de oameni. Năstase începe să joace pentru mulțime, spunându-mi iarăși și iarăși Snoopy, necăjindu-mă cu Wendi. Și eu care credeam că tatăl meu e necruțător.În cele din urmă, aș vrea să am curajul să spun: «Domnule Năstase, mă faceți de râs, vă rog să vă opriți». Dar tot ce pot să fac este să lovesc mai tare. Să lovesc mai tare. Apoi Năstase mai face o glumiță despre Wendi și asta a fost, nu mai suport. Îmi arunc racheta și plec de pe teren”, a povestit Andre Agassi în autobiografia lui, „Open”.”

Deși episodul l-a marcat pe Agassi, acesta și-a construit o carieră impresionantă în tenis, cucerind opt titluri de Grand Slam și devenind lider mondial. Soția sa, Steffi Graf, de asemenea o legendă a tenisului, are în palmares 22 de titluri de Grand Slam, iar împreună au adunat averi impresionante, Agassi având o avere estimată la 175 de milioane de dolari, în timp ce Graf are o avere de aproximativ 145 de milioane de dolari. Această întâmplare este doar una dintre numeroasele experiențe dificile care au contribuit la formarea personalității și rezilienței lui Agassi pe parcursul carierei sale.

Sursa: https://www.stiriabc.ro/ilie-nastase-a-gafat-o-de-ce.../...

Lucian Bode a dat din nou în judecată UBB. Ministrul cere anularea hotărârii prin care i s-a analizat teza de doctorat!

 

Secretarul general al PNL, ministrul Afacerilor Interne Lucian Bode, a deschis un nou proces împotriva Universității ”Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca la Tribunalul Sălaj.

Bode cere anularea hotărârii prin care Comisia de Etică s-a autosesizat ca să îi analizeze teza de doctorat. În primul proces, instanța de judecată a respins cererea ministrului de suspendare a deciziei Comisiei de Etică. Lucian Bode a contestat această hotărâre, dosarul ajungând pe rolul Curții de Apel Cluj-Napoca.

”Interesant este că plagiatorul dovedit Bode nu a dat totuși în judecată UBB pentru a cere anularea hotărârii prin care Comisia de Etică a decis că teza sa e plagiată, iar eu aș zice că nici nu o va face pentru că ar trebui să arate în fața instanței că teza sa este una originală, ceea ce e imposibil.

De altfel, plagiatorul dovedit Bode avea opțiunea să mă dea și pe mine în judecată pentru că l-am denigrat spunând că teza lui e plagiată. Nu a facut-o și nu o va face din același motiv: cum ar putea să demonstreze în fața unei instanțe că nu a plagiat?

Iar cum nu poate face asta, pateticul plagiator dovedit Bode – șeful de facto al Partidului Național Liberal – plătește niște lachei să mă atace. Oare ce gândește în sinea lui despre treaba asta tatucul României Educate?”, transmite jurnalista Emilia Șercan, cea care a demascat pentru prima dată plagiatul din teza de doctorat a ministrului Lucian Bode.

Ministrul Afacerilor Interne a pierdut în prima instanță procesul deschis împotriva Universității ”Babeș-Bolyai” prin care a solicitat suspendarea hotărârii în cazul suspiciunilor de plagiat din teza sa de doctorat.

”Respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.10/13.12.2022 a Comisiei de etică din cadrul U.B.B. formulată de reclamantul B. L. N. în contradictoriu cu pârâta U. B. B.. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Sălaj. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi 17.01.2023”, se precizează în minuta hotărârii instanței de judecată.

Sursa: Ziare.com.