Un ziar își mută redacția la Cer...

Trăirile mele cele mai frumoase, dincolo de părinți, frați, surori și fiul meu, s-au consumat în drumețiile din munți și în redacția ziarului la care am muncit. Cu respect și dor, azi, o zi îndoliată, mă gândesc la colegii ziariști Al. Poienaru, Emil Covaci, Aurel Peride, Teodor Tohătan, Aurel Palfi, Gheorghe Moldovan, Gheorghe Peter, Vasile Gaftone, Ion P. Pop, Mihai Mureșan, Ion Nan, Ilie Petria, Ioan Topan și Romulus Roman. Dis-de-dimineață, când soseam în redacție, grija fiecăruia era să citească ziarul ce mirosea a cerneală proaspătă. În pasul doi, ne întâlneam pe coridorul lung al redacției, la cafea sau (fumătorii) la o țigară. Colegul care în acel număr al cotidianului avea cel mai bun articol, era felicitat de către toți colegii. Toți îi strângeau mâna. În fiecare zi trăiam un sentiment care ne dădea aripi, să zburăm pe teren, pentru a aduce în redacție subiecte și mai interesante. Redacția era a doua familie pentru fiecare dintre noi, o familie reușită.

Azi este o zi cernită, pentru că l-am mai condus pe drumul fără întoarcere pe un coleg de redacție: pe Emil Danciu. Știu că dacă printr-un telefon imposibil l-aș întreba ce fotografie să atașez la acest text, Emil Danciu mi-ar spune să nu public portretul lui, ci o imagine despre Cavnicul lui natal, pe care l-a iubit atât de mult.

Text și fotografie de Alec PORTASE

La plecarea unui ziarist cu vocație

                                                                       de Gheorghe Pârja

A plecat din această lume confratele, prietenul, ziaristul cu vocația profesiei, EMIL DANCIU. Orice moarte este neașteptată, dar pentru Emil ea a avut o viclenie în plus. Când pleacă dintre noi un mânuitor al cuvântului și literele alfabetului cad în bernă. Dau mosorul vremii înapoi și văd doi tineri veniți în Baia Mare să-și lustruiască destinul. Emil a coborât din Cavnic, eu am venit din Desești. Pentru a ne mai domoli singurătățile am devenit prieteni. Și așa am rămas până în vinerea neagră, când Emil a plecat să colinde pădurile de dincolo de această lume.

Ne-a unit profesia, cea de ziarist, și am parcurs drumul de la linotip, la calculator. Emil s-a adaptat la transfigurarea vremii deoarece a iubit profesia de ziarist cu patimă discretă. Starea de sărbătoare a lui Emil era lucrarea ziarului și tot ce înseamnă el în viața omului. Toate acestea se datorau vocației de care dispunea și pe care și-o respecta cu rigoare. Știa că fără vocație, în presă este greu să izbutești. Chemarea pentru această meserie este cheia reușitei. Emil simțea evenimentele lumii în care trăiam și le decanta cu har și promptitudine. Știa că a lucra la o publicație cotidiană trebuie să ai starea de veghe, să stai în turnul de control al vieții, al profesiei.

După schimbarea vremurilor, un grup de entuziaști am fondat ziarul Graiul Maramureșului, cel mai longeviv cotidian din istoria presei maramureșene. Colegul Emil Danciu a fost alături de noua aventură publicistică, unde a dăruit cititorilor harul și talentul. Colecțiile ziarului păstrează cu cinste numele ziaristului Emil Danciu. Am străbătut de nenumărate ori așezările Maramureșului, unde Emil scormonea realitatea. I-am trecut pragul casei părintești din Cavnic, unde i-am cunoscut părinții. Oameni simpli, dar extrem de bogați sufletește. A avut de la cine învăța Emil!

Prețuia colegii, prietenii și mai ales familia. Era mândru de cele două fiice, Dana și Oana, de izbânzile lor în viață. Ne întâlneam și după lăsarea la vatră de la ziar. Vorbeam des la telefon și cu Lenuța, soția lui. Emil Danciu a fost un om bun, în prezența lui mă simțeam mai sigur pe lume. L-am sunat pe 21 mai, de ziua Sfinților Constantin și Elena. Că el purta și numele de Constantin. Urma să plece cu soția prin păduri. Un accident nefericit, chiar în ziua aceea, a declanșat alte complicații care i-au grăbit sfârșitul.

O să fim mai singuri fără colegul Emil Danciu! Un om bun și un ziarist cu vocație. Literele alfabetului întrupate în mii de articole îi vor veghea lunga călătorie. După plecarea recentă a colegului și prietenului Romulus Roman, iată, s-a dus și Emil Danciu. Se vor întâlni acolo unde cărările pădurilor sunt mai răcoroase și apele curg spre izvoare.

Scris-am acest text ieri, duminică, la Desești, unde Emil a fost de multe ori. Locul lui de pe lada de zestre a familiei, unde Emil ședea când venea pe la noi, este liber. Bat clopotele bisericii. La liturghie participă și Preasfințitul Teofil de Iberia, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, fiu al satului. I-ar fi plăcut și lui Emil să fie de față, că era un om credincios. O știe bine și părintele-profesor Vasile Borca, care colabora cu articole pentru ziar.

Bat clopotele Bisericii și pentru Emil. Adio, drag coleg și prieten!

A murit ziaristul Emil Danciu de la „Graiul Maramureșului”

Cu tristețe am aflat că a trecut la Domnul ziaristul și omul de presă de calitate Emil Danciu, zeci de ani aflându-se pe baricade la cotidianul „Pentru socialism” devenit după 1989 „Graiul Maramureșului”. Scria îndeosebi despre evenimentele rutiere întâmplate în județul nostru dar avea și o rubrică permanentă, folositoare maramureșenilor pe pagina a doua a ziarului cu subrubricile „Calendar religios”, „Astronomie”, „Aforismul zilei”, „Astăzi în istorie”, „Telefoane de interes”, „Farmacii cu program non-stop”, „Dicționar”, „Una pe zi„ sau „Bancul zilei”.

Doamna Viorica Pârja, colega dânsului, a scris pe pagina Domniei sale de facebook:

„L-am sunat in 21 mai sa-i spunem La mulți ani! De Sf. Constantin și Elena! Era si Constantin!

Se pregătea sa iasă in natura! Ii plăcea muntele ! Era născut la Cavnic! Apoi aflam ca a avut o întâmplare nefericita! Care l -a dus la spital! Și de aici a început … sfârșitul colegului si prietenului nostru, Emil Danciu! Cu care am petrecut mulți ani de presa! Făcută cu pasiune si responsabilitate! Intr-una din imagini sărbătoream 10 000 de numere Graiul MM! Era Martie 2023!

Aseara, inima lui a încetat sa bată! Prea repede s-a întâmplat! Sa ai drum lin in lumina, Emil!

Sincere condoleanțe Lenutei si fetelor tale dragi, Dana si Oana, cu familiile lor! Memorie binecuvantata!”

Iar un alt fost coleg, Radu Țolaș a scris: „Am petrecut multi ani impreuna! Ani profesionali in ale jurnalisticii! Am avut multe discutii! De la fotbal la ciuperci! Unele contradictorii!

Multe ore de teren in culegerea de informatii! Astazi am primit o veste trista! EMIL DANCIU a facut pasul spre eternitate! Dumnezeu sa ii dea odihna binemeritata!”

GDL