Joienel şi...
hingherii
- Joienele, mamă, a trecut un ceas
şi n-ai scos o vorbă! Ori nu mai ai glas?!
- Meditam mămucă, altceva mai bun
tot nu am ce face...
- Iote, ce să spun!
În loc s-aduci apă, să-ţi fierb colărezi,
tu bagi cornu-n pernă şi... filozofezi,
cum face şi tactu, mai întreaga ziuă,
apoi, toată noaptea, bate apa-n piuă.
- Rogu-te, mămucă, nu mă persifla,
eu o să-mi bat capul până voi afla
răspunsul la toate câte mă frământă,
chiar de-o fi, cu viaţa, să mă iau la trântă!
Nu-nţeleg, de pildă, de ce acea gloată
care se pornise, din cuşcă, să scoată
o nu ştiu ce javră de-aia ordinară
îi striga întruna să iasă afară,
când era mai simplu să cheme hingherii...
- Băieţelul mamii, să ştii că mă sperii!
Să zicem că, totuşi, ar fi scos din cuşcă
javra care latră însă nu şi muşcă,
o scoteau hingherii, poate, cu de-a sila
şi pleca din cuşcă să trăiască-n vila
care-i pregătită cică-n Primăverii...
- Pentru asta, mamă, sunt plătiţi hingherii?!
- Doar n-ai vrea, băiete, acum să m-apuc
să-ţi dau explicaţii ţie pe „feisbuc”,
că se trezesc unii să-mi închidă contul.
Doar ştii cum stă treaba, n-o face pe tontul!!!Sursa http://batcailie.blogspot.ro/
.jpg)