de Grigoraș Ciocan
(Varianta II)
O fată frumoasă, dar oarbă,
Stătea la umbra unui tei,
C-un băiat foarte de treabă
Vorbeau singuri între ei:
- Eu n-am să te văd niciodată,
Ești un băiat c-un suflet mare,
Și dacă ți-am greșit vreodată
Eu ție îți cer acum iertare.
- Tu nu mi-ai greșit draga, mea
Fac ce pot eu pentru tine,
Și poate într-o zi vei vedea
Roagă-te că totul va fi bine.
Transplant de un ochi s-a făcut,
După trei luni fata s-a vindecat,
Săraca de ea căci nu a stiut
Cine a fost omul care l-a donat.
Foarte mult s-a bucurat,
Dar nu-i venea să creadă,
Avea un ochi și acel băiat
Și putea acum s-o vadă :
- Văd că și tu ești ca și mine
Numai câte un ochi avem,
Doamne dă să fie bine
Mă bucur că noi ne vedem.
- Sunt fericit, să fii sănătoasă,
Peste multe eu am trecut,
Vrei să fii a mea mireasă?
Te iubesc de când te-am stiut!
Desigur ea nu l-a refuzat
Dorea de mult să-i vadă fața,
Acuma totul s-a întâmplat
Și frumoasă le este viața:
- Într-o zi oare o să găsesc
Cine și-a dat ochiul pentru mine?
Cu drag aș vrea să-i multumesc
Că eu nu puteam să te văd pe tine.
- Tu să ai grijă de ochiul tău
Sănătate în viață, numai bine,
Mai înainte era al meu
Ți l-am dat cu drag la tine.
(În curând volumul de poezii,, Călător sunt pe pământ”).