Ne place nouă să credem că Lumea ne vede cum am vrea
noi, cei mai viteji dintre traci, urmașii lui Ștefan cel Mare, ai lui Țepeș,
reprezentați de alde Nadia, Hagi, Eminescu, Cioran, Eliade. Brâncuși. Nu, nu se
întâmplă. Bine-ar fi, dar nu e așa. Lumea de azi vrea ceva palpabil, actual, ca
să se raporteze la o țară.
Așa se face că eforturile unora și altora de a ne
zugrăvi, în bine sau în rău, se lovesc de Social Media, de presă, de
scandaluri, de mici victorii. E mai relevant azi Cristi Chivu ca antrenor decât
3 ambasadori și miniștri de Externe! Sunt mai relevanți cei 1800 de „români”
expulzați din Germania că fraudau bugetul de asistență socială, unii înființând
firme, angajând alți români pe câteva luni apoi „dându-i Statului” să-i
plătească. Și împărțind banii, nu? Deloc relevantă e bâjbâiala
pseudodiplomatică a președintelui la invitația lui Trump la propriul ONU de
buzunar. Putea spune bărbătește: „Frățioare, cu un miliard de dolari pe care-i
vrei tu, terminăm două autostrăzi începute și părăsite. Poate data viitoare…”
Și mai avem exemple de relevanță/nonrelevanță internațională. Să nu începem cu
grupurile de prietenie din Parlamentul României, că ne trebuie o carte. Nici cu
turneul african al fostului președinte, pentru care, după efecte majore, dar
invizibile, ar trebui pus să-și plătească plimbarea inutilă.
Contează cum arătăm în Lume? Enorm. De nu ne
credeți, observați cum ne-a făcut o fentă TikTokul și a transformat o treime
din români în dacopați, brusc-patrioți fără a cunoaște istoria țării. Fie vorba
între noi și Facebook…fără a cunoaște nici dulcea limbă română. Mult invocatul
Eminescu i-ar bate cu bota… La fel, SUA anunță oficial că va finanța din fonduri
secrete grupuri aliniate MAGA ce vor promova valorile americane în Europa. Deci
pierdem firul logicii – cum să fii suveranist și să te aliniezi cu americanii,
ce numai anul trecut au răpit un președinte, au atacat două țări, au bombardat
alte două și au pretenții teritoriale de la mai toți vecinii, de la Canada la
Groenlanda? Cam ce suveranitate ar respecta ei? Cam cât ar respecta ceilalți
vecini, cei cu Davai Ceasul, cei ce au executat 4000 de români la Fântâna Albă
în 1941 și alte sute anterior, la Lunca Prutului. Știți ce era Planul Valev și
cum am scăpat de el? În 1964, planul Valev însemna dispariția suveranității
economice a României, transformarea zonei mănoase a Dunării în grădina de
zarzavat a URSS. Gheorghe Gheorghiu Dej, azi hulit, s-a opus, a declarat
indepdendența, neatârnarea, ca după un an să moară, aparent iradiat de fratele
urs, de cancer galopant la plămâni.
Da, imaginea noastră contează. Privind peste gard,
nimeni nu vrea să aibă de-a face cu Ungaria până nu se decid prin vot ce vor mai
departe, așa cum nimeni întreg la cap nu s-ar bate acum cu Ucraina, așa slăbită
cum e, dar plină de veterani de război calificați și de armament de ultimă oră.
Da? Dar NOI? Încă ne gândim cu cine să mergem. Ce imagine să avem. Ba cu
Europa, ba cu ursul, ba cu vulturul. Ba grânar, ba vrem investitori, fie ei
multinaționali, fie ei sistem Lohn. Am vrea performanță în sport, dar fără baze
sportive, facem blocuri în ele. Am vrea diplomați tineri, deștepți, dar râdem
de țoalele și freza ministrei de Externe, care vorbește impecabil engleza și
înțelege ceva din geopolitică. Chiar și-n cazul Nicușor, „răsfățat” de o parte
din români cu apelativul Mucușor, nu e bine că vorbește engleză și franceză, de
ce stă, dom’le, ca bățul, de ce tace în engleză atât de prolific? Așa că până
vă hotărâți, lăsăm să ne facă imagine cei ce merg cu jalba ca la Sultan să li
se dea pașalâcul, lăsăm imaginea noastră pe mâna tiristului ce face live TikTok
cu soundtrack de manele și ne dă lecții de geopolitică și de strategii militare
și macroeconomice. Mai bine rămâneam cu fatalistul ciobănaș ce vorbea cu mioara
lui…
Toată gratitudinea Regelui Hagi și o dragoste nețărmurită! Lui și familiei dumnealui! Românii îi sunt datori!
Astăzi este ziua celui mai necontestat fotbalist al tuturor timpurilor, GHEORGHE HAGI și asta pentru că n-a jucat cu Dobrin, Dumitrache, Dudu Georgescu (ca să încep cu litera „D”, dar nici cu Apolzan, Baratki și am putea continua în ordine alfabetică) ci pentru că Domnia Sa, aromân ca și Simona, a fost un lider al echipei României. A ajuns prin muncă, talent și știința jocului să facă antrenori fericiți!. Fiind „leat” cu Domnia Sa, îi doresc REGELUI HAGI multă sănătate, bucurii, să se bucure de fotbal și să trăiască mulți ani! Pentru mine este un TEZAUR! Național!
Gelu DRAGOȘ, UZPR
Gheorghe Hagi(n.,Săcele,România) este un fostfotbalistromân, considerat unul dintre cei mai bunimijlocași ofensiviîn Europa anilor '80 și '90[3]și cel mai mare fotbalist român din toate timpurile.Fanii luiGalatasarayl-au numit "Comandante" (Comandantul) și românii l-au numit "Regele".
Supranumit "Maradona din Carpați", Hagi este considerat un erou în România. A fost numit fotbalistul român al anului de șapte ori, și este privit ca unul dintre cei mai buni fotbaliști ai generației sale. Ca un constructor de joc avansat, a fost recunoscut pentru dribling, tehnică, viziune, pase și finalizare.
În noiembrie 2003, pentru a celebra jubileul UEFA, a fost selectat de către Federația Română de Fotbal drept cel mai bun jucător al României din ultimii 50 de ani. În 2004, a fost numit de Pelé drept unul dintre cei 125 cei mai mari fotbaliști în viață, la o ceremonie de premiere a FIFA. Hagi este unul din puținii fotbaliști care au jucat pentru ambele cluburi rivale spaniole Real Madrid și Barcelona.
Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile eficace la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizator. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi reușea să depășească ușor mulți adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur mijloace de câștigare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în bune poziții de joc, ceea ce îi permitea fie să paseze decisiv, fie să șuteze cu succes de la distanță.
Echipe de club
1978-1987: Farul Constanța și Sportul Studențesc București
Gică Hagi și-a început cariera în fotbal la echipa de copii și juniori a Farului Constanța, sub îndrumarea lui Iosif Bukossy, fiind oficial legitimat la 13 ani. Doi ani mai târziu, este selectat de Federație în lotul echipei Luceafărul București, care în acea perioadă era practic echipa națională de juniori a Românei, locul unde se formau marile talente. După alți doi ani tânărul Gică se întoarce la Farul Constanța, fapt ce a marcat și debutul său în Divizia A la 11 septembrie 1982. Un an mai târziu se transferă la Sportul Studențesc. Va activa la această formație timp de patru ani, perioadă care a marcat ascensiunea sa în topul fotbalului românesc, fiind doi ani consecutiv golgheter. La 10 august 1983, Hagi își face debutul în echipa națională într-un meci disputat în compania Norvegiei și încheiat cu o remiză albă. Un mai târziu va face parte din lotul echipei naționale care a participat la Euro '84 din Franța. La Sportul Studențesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în sezonul 1985-1986 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie), dar și la 3 calificări consecutive în Cupa UEFA (1983-84; 1984-85; 1985-86).
1987-1990: Steaua
În iarna 1986/1987, Gheorghe Hagi a fost împrumutat la proaspăt campioana Europei de atunci, Steaua București, în vederea cooptării în lotul pentru partida cu Dinamo Kiev din Supercupa Europei. Deși contractul inițial a fost doar pentru acest meci, după ce Hagi a fost autorul singurului gol, victorios, el a fost transferat definitiv.
În cei patru ani petrecuți în roșu-albastru, Gică Hagi s-a consacrat definitiv în fotbalul internațional. Și-a înscris în palmares 3 titluri de campion cu Steaua (1987, 1988 și 1989), 3 cupe ale României în aceiași ani precum și Supercupa Europei din 1987. Cu Steaua a rămas în topul echipelor din Europa, unde a ajuns în semifinala CCE din 1988, echipa fiind eliminată de Benfica și în finala CCE din 1989, pierdută în fața echipei italiene AC Milan (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten). La nivelul echipei naționale, participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia.
1990-1996: cariera în campionatele vest-europene
Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei. Hagi semnase chiar înaintea amicalului Belgia-România, jucat la Bruxelles, cu aproape trei săptămâni înainte de startul Campionatului Mondial din Italia (mai 1990), cu Real Madrid, suma de transfer fiind 400 milioane de pesetas, aproximativ 4 milioane de dolari și devenea în acel moment cel mai scump jucător din istorie cumpărat de Real Madrid. A jucat 2 sezoane într-o echipă cu mulți fotbaliști de valoare, precum Michel, Butragueno și Hierro, iar românul a purtat tricoul cu numărul 10, cel care se acorda, mai ales atunci, celui mai valoros fotbalist al echipei. I-a avut antrenori pe galezul John Toshack, doar pentru câteva meciuri, apoi pe bancă au urmat Alfredo Di Stéfano și Radomir Antić în anul următor. Toshack nu l-ar fi dorit la echipă, iar Di Stéfano nu i-a acordat încredere, astfel că sezonul 1990/1991 a fost unul șters și nereușit, cu doar 2 goluri marcate și un statut mai degrabă de rezervă. Venirea lui Antić a schimbat lucrurile, Hagi devenind jucător de bază. Cu toate acestea, Real a pierdut titlul pe finalul sezonului, apoi a pierdut și Cupa.
În 1992 a fost transferat la Brescia pentru 2,4 milioane de dolari, unde antrenor era Mircea Lucescu iar în echipă se aflau și colegii lui Hagi de la Națională, Dănuț Lupu, Dorin Mateuț, Ioan Sabău și Florin Răducioiu. În primul sezon al venirii sale, echipa italiană a retrogradat în Serie B; în următorul sezon Hagi a contribuit la promovarea echipei în Serie A dar și la câștigarea Cupei Anglo-Italiene (1993-94). După prestația formidabilă de la Campionatul Mondial din 1994 din SUA, antrenorul Barcelonei, olandezul Johan Cruyff l-a cooptat pe Hagi la Barcelona alături de stele precum Stoicikov, Romario, Koeman sau Guardiola. Din 1995 a devenit coleg de echipă cu Gică Popescu și cu Figo. Cea mai frumoasă reușită a lui Hagi pentru Barcelona este golul marcat de la mijlocul terenului într-un meci cu Celta Vigo. Nu a avut o relație prea bună cu Johan Cruyff, motiv pentru care a și plecat la Galatasaray, în 1996.
1996-2001: Finalul de carieră la Galatasaray
Gică se transferă la Galatasaray Istanbul, formația cu care va avea cele mai mari reușite în plan fotbalistic, câștigând o popularitate imensă printre suporterii turci. Câștigă 4 titluri de campion (1996–97, 1997–98, 1998–99, 1999–00), 2 cupe ale Turciei (1998-99, 1999-00) și Supercupa Turciei de 2 ori (1996, 1997), iar în anul 2000 va conduce echipa spre câștigarea Cupei UEFA, sub comanda lui Fatih Terim (în finală a fost eliminat în minutul '94 pentru o lovitură cu cotul asupra lui Tony Adams) și Supercupei Europei, cu Mircea Lucescu pe bancă, performanțe neegalate în istoria fotbalului din Turcia. Sezonul competițional 2000/2001 va fi ultimul în fotbalul activ. Hagi a marcat un gol fabulos în victoria obținută de turci cu francezii de la Monaco, meci desfășurat în acel sezon de Champions League. Reușita a fost votată de microbiști în sondajul UEFA în topul celor mai frumoase execuții din istoria cupelor europene. După meciul Galatasaray – Trabzonspor 4-0 (din etapa a 34-a, ultima, a campionatului Turciei), în care a marcat două goluri (în min. 25 și 44, ultimul din penalty), se retrage din activitatea de jucător. A devenit un idol pentru fanii turci, aceștia scandându-i numele chiar și după retragerea din fotbal și cântând un refren devenit celebru, "I love you Hagi".
La Națională
Hagi a debutat la echipa națională la vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia - România. Până atunci jucase pentru România în echipa de juniori sub 16 ani (4 meciuri), echipa de juniori sub 17 ani (13 meciuri, 1 gol), echipa de juniori sub 18 ani (32 meciuri, 9 goluri) și echipa olimpică (4 meciuri).În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naționale, l-a desemnat pentru prima oară pe Hagi căpitan al echipei naționale. Hagi avea doar 20 de ani și meciul, disputat pe stadionul 23 august împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic - 1986. Evoluția lui Hagi a fost foarte ștearsă și mulți au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câțiva ani căpitanul "de drept" al echipei naționale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur și mai experimentat decât Hagi. Totuși, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al naționalei. A fost de 65 de ori căpitanul echipei naționale, conducând din teren echipa României la 2 Cupe Mondiale (1994 - USA și 1998 - Franța) și la 2 Campionate Europene (1996 - Anglia și 2000 - Belgia și Olanda). De asemenea, a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 - Franța (ca rezervă) și la Cupa Mondială din 1990 - Italia (ca titular).
După Campionatul Mondial din 1998, Gheorghe Hagi decide să se retragă din echipa națională ca după câteva luni să se răzgândească și să joace la Campionatul European din 2000. Hagi a condus România până în sferturi, unde a fost eliminată de Italia. În acel meci Hagi a primit cartonaș roșu în minutul '55 după un fault asupra lui Antonio Conte, devenind ultimul meci sub tricolorul românesc. La nivelul naționalei, era, în acel moment, recordmanul selecțiilor (125), al golurilor marcate (35), al prezențelor pe post de căpitan (62) și al longevității (16 ani, 10 luni și 14 zile).
Pe 24 aprilie 2001 are loc meciul său demonstrativ de retragere (”Gala Hagi”), la București, pe stadionul Național, o selecționată a României înfruntând o selecționată mondială (Stelele Lumii), scorul fiind 2-2. La acest meci au participat 80.000 de fani din toată țara. La eveniment au participat și numeroase personalități ale fotbalului european, printre care Joseph Blatter, președintele FIFA, Michel Platini, foști colegi ai lui Hagi de la Brescia, FC Barcelona, Real Madrid, Galatasaray Istanbul.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a, „pentru rezultatele obținute în perioada 1990—2000 prin participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale și europene de fotbal și pentru întreaga activitate sportivă”.În 2025 a fost decorat cu OrePrima tentativă ca antrenor a lui Hagi a fost la echipa națională în2001, unde a deținut postul timp de cinci luni.
1889: Ministrul de externe al României P.P. Carp cere Direcțiunii Generale a Telegrafelor și Poștelor, din subordinea Ministerului de Interne, să ofere Agenției Telegrafice Române, care este în curs de organizare la București, o "odae mare în casele ce ocupă". În aceeași zi, directorul general al telegrafelor și poștelor răspunde că a luat măsurile cuvenite pentru ca de la 1/13 aprilie "să se pună la dispozițiunea noii agenții telegrafice române ce este în ajun a se înființa" spațiul solicitat. (24 ianuarie/5 februarie)
1925: Stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație între România și Chile.
1936: Filmul mut al lui Charlie Chaplin, Modern Times („Timpuri noi”) are premiera la New York. Filmul, care satirizează taylorismul, a devenit una dintre cele mai reușite lucrări ale lui Chaplin.
1958: O bombă cu hidrogen cunoscută sub numele de Tybee Bomb este pierdută de Forțele Aeriene ale SUA în largul coastei Savannah, Georgia; n-a fost recuperată până în prezent (2021).
2020: Președintele american Donald Trump a fost achitat de Senat cu 52 la 48, împotriva acuzației de abuz de putere și cu 53 la 47, împotriva acuzației de obstrucționare a Justiției.
2020: Moțiunea de cenzură intitulată „Guvernul Orban/PNL – privatizarea democrației românești” inițiată de PSD împotriva guvernului Orban a fost adoptată de Parlament cu 261 de voturi „pentru” și 139 de voturi „împotrivă”.
1939: Gheorghe Țițeica, matematician, deschizător de drumuri în geometria diferențială, membru, vicepreședinte (1924-1925) și secretar general (1929-1939) al Academiei Române (n. 1873)
_(14270956179)_(cropped).jpg)
_(cropped).jpg)
