Era previzibil că PSD şi PNL se vor aşeza pe poziţii
diametral opuse în chestiuni fundamentale. Probabil niciodată nu s-a văzut atât
de clar ce înseamnă un partid de dreapta şi ce înseamnă un partid de stânga.
Criza economică, pandemia, situaţia internaţională, nu
împiedică PSD să-şi impună cu forţa „pachetul social”. Nu contează că nu este
de unde, dar PSD cere creşteri de pensii, salarii, alocaţii, ba chiar şi pensii
speciale pentru primari.
Totul pentru voturi, totul pentru menţinerea bazei
electorale.
Nu poţi fi social-democrat dacă nu eşti populist.
Pe de altă parte, PNL s-a trezit abia acum să arate că este
un partid de dreapta. Câtă vreme a fost la guvernare alături de alt partid de
dreapta, cu USR, şi de asemenea cu UDMR, ca formaţiune ce face parte din
familia popularilor europeni, Florin Cîţu, ca premier, nu s-a arătat a fi un
atât de vajnic susţinător al ideilor de drepta. Reformele au stagnat, au
întârziat sau nici n-au fost începute.
De exemplu PNL putea începe restructurarea uriaşului aparat
de stat. Putea demara o reală reformă a sistemului juridic. Putea încuraja
mediul de afaceri. De dreapta în intenţie, populist în practică, PNL a pierdut
ocazia de a aşeza România în rândul ţărilor în care politicile guvernelor de
dreapta şi-au pus definitiv amprenta pe modul de funcţionare a economiei, pe
stratificarea socială. Mecanismele economice devin inutile atâta vreme că nu
sunt corelate cu protecţia socială.
S-ar părea că odată intrat la guvernare, PSD a adoptat
deviza „cere şi ţi se va da”. În acelaşi timp, nici PNL nu stăpâneşte
instrumentele prin care să-şi susţină politicile de reformă. De exemplu acum se
opune introducerii taxei de 1% din cifra de afaceri pentru firmele cu un rulaj
de peste o sută de milioane de euro. Asta ar însemna o taxă de un milion de
euro la o cifră de afaceri de o sută de milioane de euro. Un mizilic. Recent se
discuta la nivel internaţional despre o taxă de 15% pentru multinaţionale.
Pentru că prin inginerii financiar-contabile reuşesc să îşi ascundă
profiturile.
În România marile companii nu au nicio componentă socială şi
culturală. Externalizarea profiturilor multinaţionalelor se pare că nu intră în
preocupările lui Florin Cîţu. De asemenea fostul prim ministru liberal nu pune nici
problema supraimpozitării muncii la aproape jumătate. Din nenorocitul de
salariu minim statul ia aproape jumătate.
Guvernul Cîţu nu s-a atins nici de pensiile speciale, nici
de aparatul bugetar, nu a desfiinţat nici secţia specială.
PSD şi PNL sunt două săbii pe care preşedintele Klaus
Iohannis vrea să le pună în aceeaşi teacă. Tot preşedintele a fost cel care
le-a ascuţit, pentru ca apoi să-i aţâte pe unii contra altora.
De fapt, PSD şi PNL au acum o singură preocupare: să profite
electoral de pe urma bugetului. Va reuşi preşedintele acum să împace cei doi
tăuraşi?
Mai există o variantă privind relaţia dintre PSD şi PNL. PNL
şi PSD în realitate nu se ceartă, ci fiecare partid îşi face campanie
electorală potrivit valorilor şi principiilor după care se conduc. PSD se dă mare susţinător al
defavorizaţilor, în timp ce PNL se preface că susţine mediul de afaceri.
Odată cu intrarea PSD la guvernare, pe scena politică se
petrece un fenomen ciudat. Confruntarea dintre stânga şi dreapta nu se mai face
între putere şi opoziţie, ci în interiorul puterii. USR are impresia că a rămas
principalul partid de opoziţie, când în realitate PSD a rămas în continuare în
opoziţie, dar în acelaşi timp are acces şi la resurse.
În acest joc PNL şi-a rezervat rolul clovnului, al
fraierului. Conduce, dar nu guvernează, are primul ministru, dar nu are frâiele
puterii. Nici în guvern, nici în parlament. Popularitatea partidului,
încrederea în PNL, scade pe zi ce trece. Sondajele îl aşează în marja de sub
20%. Aşadar, a făcut pasul spre un partid mijlociu spre mic. Îl despart,
potrivit ultimelor sondaje, doar două procente de AUR. În acelaşi timp, USR a
fost devansat de acelaşi partid de amatori.
Unde este dreapta care votează constant un preşedinte de
dreapta? Dacă s-ar organiza alegeri anticipate PNL şi USR împreună ar întruni
până-n 30 de procente. În urma unor alegeri anticipate ar rezulta o majoritate
PSD-AUR.
Prin urmare, PNL nu este interesat de alegeri anticipate.
Dacă nu-şi permite alegeri anticipate înseamnă că nu va da PSD-ul afară de la
guvernare, aşa cum ameninţă tot mai firavul
politician Florin Cîţu. Fostul prim ministru trebuie să înţeleagă că,
din cauza nepriceperii lui, puterea şi opoziţia s-au mutat din parlament în
guvern.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
