În scocuri
ploaia lăcrimează,
Căzând în valuri
ne-ncetat,
Un stol de ciori
o priveghează
Din vârful
plopului înalt.
E-o vreme rece,
întristată,
Împresurând
câmpii și văi
Și-n suflet
parcă-i adunată
O haită-ntreagă
de dulăi.
În văl de nori
se-ascunde cerul
Acum la început
de ani,
Pruncuții s-au
pornit cu Leru-i
Pe iarna asta,
de doi bani.
Întoarsă-i
vremea ca și lumea,
Nimic nu-i mai
la locul său,
Așa-i de marțea
până lunea,
Un timp nebun,
de făgădău.
În iarna asta ca
o toamnă
S-a încâlcit
ceva prin cer,
Aud o vorbă de
dajană:
-Ilie sfinte,
dacă-ți cer
Mai
potrivește-ți dar măsura,
Mai unge un
ceva, că zău,
În urmă ți-a
rămas pendula
Și vremea-i
încurcată, rău.