Cândva, pe vremea în care lecturile mele începeau a se depărta de basmele noastre, asta nu din cauză că nu am înțeles de unde apăruseră atâția împărați în poveștile unei țări care nu a fost niciodată imperiu, dar și de ceea ce provenea din zona muntelui Olimp, am aflat cum își imagina un popor african apariția stelelor. Zeul suprem, văzând sărăcia peisajului saharian, l-a trimis pe zeul războiului cu misiunea de a perfora cu lancea dușumeaua celestă, așa că, prin găurile rezultate oamenii puteau vedea strălucirea lumii aflate deasupra, adică stelele. Oare de ce mi-am amintit asta acum? Adică după ce am văzut apărută pe Internet, nu știu cum și de ce, situația validării, sau nu, a dosarelor celor care voiau să acceadă în cea mai importantă asociație scriitoricească din țara noastră. Poate au mai fost publicate și altădată asemenea liste, dar acestea nu au ajuns chiar în toate colțișoarele în care trăiesc, cu sau fără nobilă aprobare, și cei care încearcă să așeze rânduri negre pe hârtia albă. Se mai folosesc și alte culori, dar, măcar aici nu se manifestă tirania minorității asupra majorității. Refuzul primirii este motivat cu o drastică sentință: „Fără valoare literară”, dar atunci când au fost susținute și promovate acele dosare aveau valoare? Chiar atât de diferite pot fi părerile unor scriitori despre opera altora? Asta considerând că toți membrii juriului au citit toate cărțile jurizate, altfel avem un exemplu de glumă tristă de natură să ne convingă de inutilitatea speranței că poate exista o analiză obiectivă, un nivel superior a cărui valoare și intransigență are rostul de a ține la distanță de adevăratele cărți a colecțiilor de banalități și prostioare. Am spus mai sus colțișoare și nu bolgii, pentru că acolo, în acel spațiu al Infernului lui Dante sunt pedepsiți înșelătorii. Totuși, nu toți plagiatorii sunt vinovați de înșelăciune în același fel, unii, mai devreme sau mai târziu, vor fi depistați, dar a crea proză sau poezie folosind bancurile vechi mi se pare mai păcătos. Atunci când fauna din înțelepciunea căreia au izvorât acele ziceri nu va mai fi, cineva va beneficia pe nedrept de atribuirea paternității unor idei ale altora. A culege folclor sau a utiliza felii din realitatea cunoscută este una, dar a lua ceva ce este al tuturor și a folosi în interes propriu este alta. Poate așa s-ar mai rezolva câte ceva din diferența numerică dintre scriitori și cititori. Este bine de făcut un exercițiu de memorie, nici pe vremurile acelea ale căror amintiri bântuie nostalgiile unora, nu toți tinerii frecventau biblioteca și librăriile. Așa că aici e altă problemă, cititori sunt, dar preferă cărțile adevărate nu cele din categoria celor nevalidate. Nici cei mai puțin tineri nu se ascund din calea cărții și a lecturii acesteia, desigur nici aici nu putem constata o majoritate zdrobitoare, poate ar fi mai mulți, poate ar citi mai mult dacă ar avea ce. Aici mai apare și diferența între interesul specific fiecărei generații. Important este ca snobismul să nu promoveze impostura și să nu se ajungă la ceva asemănător cu ce se întâmplă în muzica populară pe care ochiul știm noi cui a obligat-o să accepte, pe ici pe colo, și un fel de manele rurale.
Autor: Ioan Mugurel Sasu
