Maia Sandu și urcarea Golgotei

 

                                                                                                        de Gheorghe Pârja

 După ce vor trece aplauzele, felicitările, mesajele protocolare pentru victoria Maiei Sandu la președinția Republicii Moldova, trebuie să îmbrăcăm cămașa lucidității, să analizăm la rece contextul politic din țară. Mai ales raportul de forțe dintre Președinție și Parlament. Din această ecuație nu poate lipsi Guvernul. Scriam, cu două zile în urmă, că Maia Sandu este soluția pentru drumul spre Vest al țării. De ce spre Vest? Deoarece istoria, mai veche și mai nouă, ne-a dovedit că din această parte vine o stare mai bună pentru om. Argumentul ne este la îndemână. În ultimele două decenii, peste un milion de basarabeni lucrează în Occident. Nu știu câți lucrează în Federația Rusă dar, oricum, mult mai puțini. Nu vă pot îndemna la un entuziasm fără cunoașterea realității.

Nunta ține o zi și o noapte, truda toată viața. Cei patru ani, pe care-i are, deocamdată, în față noul președinte, stau sub semnul multor interogații. Ca unul care sunt preocupat de fenomenul politic basarabean, socotesc că este o nouă haltă în drumul spre deschiderea țării spre lume. Ceea ce nu este puțin. Dar în interior, cum spuneam, președintele are serioase opreliști. Rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova atestă faptul că Dodon nu mai avea sprijin financiar și nici politic. Așa a devenit un personaj al trecutului. Un politician fără proptele răsăritene. Dar Dodon pune la cale scenarii după model american. Chiar ar putea fi premier, poziție din care s-ar opune Maiei Sandu. Dar nu neglijez voința votului popular.

Vocile din diaspora au sporit victoria, de care se va ține seama de acum înainte. Și mai ales noua aleasă trebuie să țină seama de opțiunea basarabenilor plecați peste hotare. O tânără, intervievată la Londra, tocmai asta spunea. Dacă se relaxează situația în țara ei, are de gând să deschidă o afacere la Chișinău. Deja s-au auzit comentarii că Occidentul și-a vârât coada. O fi, dar basarabenii care lucrează prin țările Europei au termen de comparație. Așa că au votat pentru speranța reîntoarcerii acasă. Maia Sandu are legitimitate. A câștigat, dar este un comandant fără armată. Politologul Dan Dungaciu, care cunoaște foarte bine starea de spirit de la Chișinău, se întreabă: câte divizii are Maia Sandu? Cum va putea colabora Președintele cu Parlamentul și Guvernul?

Maia Sandu, deocamdată, nu poate promite multe. Și mai ales că nu va putea oferi mult. Depinde cu cine va negocia pentru a-și împlini platforma din campania electorală, cea cu anticorupția. Când negociatorii de la masă vin de pe insula mănoasă a corupției. Sunt în calcul și eventuale alegeri anticipate, dacă știm cine domină legis­lativul. O soluție imediată, și cu efect, este sprijinul popular. Cu un efect minim, când este vorba de a negocia puterea. Să nu uităm nici statutul nebulos al Transnistriei, oricând un rezervor de posibile conflicte. Unioniștii nu au câștigat prea mult. Curentul nu are prea mulți aderenți. Maia Sandu propagă un moldovenism european, care nu este antiromânesc, dar nici unionist nu este. În Republica Moldova predomină curentul suveranist și apoi cel unionist. Ea poate întreține sentimentul lui Mircea Druc. Care, în urmă cu trei decenii, îmi spunea la Chiși­nău: „Trebuie să fim convinși că Dumnezeul independenței cere sacrificii.

Deci lupta continuă și vom învinge!” Poate speranța fostului premier Druc se poate întrupa în Maia Sandu. Profesorul Dungaciu a sintetizat starea de fapt: „Până la urmă, miza proiectului politic Maia Sandu este dacă va fi de partea valurilor care se duc și se sparg de țărm, sau de partea ancorei ferme.” Votul de duminică, 15 noiembrie, a fost profund geopolitic. Occidentul a câștigat, prin orientarea strategică. Liderii europeni au reacționat la votul din Basarabia. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a felicitat-o pe Maia Sandu în cuvinte măgulitoare. Și președintele Iohannis a fost receptiv. Acum se poate pregăti de o vizită oficială la Chișinău. Putin a trimis o telegramă protocolară de felicitare. Dar alți lideri ruși nu-s împăcați cu ideea că la Chișinău funcția supremă în stat va fi ocupată de un politician proeuropean. Care va avea relații bune cu România și SUA.

Cred că Putin a înțeles că trebuie să cedeze ceva după Crimeea. La masă erau Germania, SUA, Franța și România. Poate s-a ținut seama și de faptul că peste un milion de basarabeni sunt și cetățeni români. Deci europeni. Pașii de urmat de către noul lider suprem de la Chișinău sunt grei. Maia Sandu are de urcat Golgota. Este bine că foarte mulți ochi ai Basarabiei au privit cu încredere țara. Ceea ce este bine. Să ne vedem în ajunul Crăciunului, când se va depune jurământul.